Mărturii peste timp

de prof. Violeta BOBOCEA,
Liga Scriitorilor Români – Buzău

Tot ce stăpânește omul reprezintă o scânteie de viață și o clipă de timp.

Dacă destinul nostru este efemer, nu ne rămâne decât să prețuim clipa, secunda ce se scurge cu atâta repeziciune peste noi, muritorii; să prețuim picătura de frumos ce ni se oferă în această antologie – un mănunchi de gânduri, sentimente, emoții, trăiri și frământări intense, toate alcătuind un tot unitar, un regal de frumusețe și sensibilitate – poezie, proză, eseu, poezie populară, recenzii, cântec popular, interviuri, o ploaie de metafore și personificări, oameni minunați și frumoși reuniți sub semnul logosului, între Eros și Thanatos, între lumină și adevăr.

Cuvintele coboară lin, domol, dar cu înfiorare și simțire, așa cum se revarsă apa de izvor, la munte, în zilele răcoroase.

Tot coboară cuvintele și ne înseninează viața și sufletul, uneori cu dor și nostalgie, alteori cu bucurie și împlinire.

Se cuvine să mulțumim din suflet

Ecou din Țara Maramureșului

de Ionica BANDRABUR
(Slănic-Moldova, Bacău)

File de jurnal.
Prima ediție a taberei de creație literară „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!” – 2021

Și iarăși a venit toamna și iarăși „se numără bobocii”, dar nu înainte de a săruta ultima rouă a florilor de pe dealuri, rămase aproape nude sub dezmierdul luminii stelelor cărora nu cred că le-ar păsa dacă s-ar ofili și ar muri.

Of! Nostalgia asta de anumite meleaguri vizitate de curând, mă face să îmi prind dorurile în năvoade precum pescarii, să mă afund în abisuri, unde clepsidrele timpului lucrează la numărătoarea inversă a firelor de viață ce își doresc libertatea sau, să merg, să merg prin pădurile cântate în poezie să le privesc continuu, să fiu iarăși martoră la schimbarea straielor cu cele ale iernii.

Eh! Dorul de natură se răsfață răscolind puterea gândului, înlănțuindu-mi tot trupul cu emoțiile acumulate, ferecându-le cu zeci de lacăte și mă zidește odată cu ele în mănăstirile unde piciorul a călcat, mâna a făcut cruce, gura a rostit rugăciune și inima păcătoasă a cerut iertare.

Acum, rămân des în pragul ușii, cu mâinile în buzunare căutând clipele și oamenii care m-au făcut părtașă la aprinderea

Limba română – chivotul neamului meu

de Radu BOTIȘ, U.Z.P.R.

Prefață la volumul VI. Antologie de texte. Recenzii de cărți – Personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba

Dovezile stau mărturie că dintru începuturi omul a fost preocupat să-și lase amprenta gândirii proprii folosind însemnări diverse (semne ori imagini) iar mai apoi în cuvinte, certitudine a trecerii sale prin acest spațiu finit al lumii pământești. Cele șapte arte liberale cunoscute încă din antichitate (gramatica, retorica, logica, aritmetica, astronomia, muzica și geometria) și-au dezvoltat, fiecare, menirea de-a lungul timpului, oameni luminați contribuind în acest sens.

Deslușind taina scrisului, creatorii de slovă și-au pus la urzeală talanții (inspirația), neîngropându-i în lutul vremii, latura importantă a dezvoltării umanității de-a lungul timpului. Frumoasă menirea. La ora actuală spațiul literar românesc este îmbogățit permanent, poeți, prozatori, romancieri,

REMEMBER – IOAN VOICU

UN AN FĂRĂ IOAN VOICU… „plecat” într-un făurar nepandemic

Ioan Voicu
(1949-2020)

de Vasile BELE

BALADĂ TRISTĂ

(din volumul RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR… BALADE, Editura MARAIZA, Baia Mare, pag. 140, ISBN 978-973-0-26606-1)

„Unde am râvnit odată
nu e loc așa că iată…
mă grăbesc să-nchid un drum
și să plec așa străin
iară când mă doare ura
e atât de grea minciuna
și atâta de ușoară
că mă doare, iar și iară
unde am râvnit odată
nu e loc, așa că iartă…”, pag. 16.

Scriu acestea cu tristețe. Am mai scris despre „plecarea spre ceruri”, a lui IOAN VOICU, mi-am făcut moral o datorie… pentru un Om pe care l-am respectat pentru ceea ce scrie.

CĂUTĂRI PRIN CUVÂNT. ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ. OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!

de prof. univ. dr. Delia MUNTEAN

Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp! – iată genericul sub care ni se înfățișează antologia de poezie și proză coordonată de Gelu Dragoș, Vasile Bele și Nelu Danci. Volumul, de aproape șase sute de pagini, a apărut în primăvara acestui an la Editura „Armonii culturale” din Adjud.

Fac casă bună în prezenta antologie pastelul, acrostihul, parodia, haikuul, poezia de substanță religioasă, lirica pentru copii, balada, orația de nuntă, elegia (în primele trei sferturi din economia  volumului) cu eseul, aforismul, cronica de carte, povestirea, legenda (în ultimul pătrar). Stau la aceeași masă și își destăinuie trăirile – îmbrăcându-le în cuvânt și în imagine, fiecare după puterile sale – iubitori ai frumosului artistic din toate regiunile țării (câțiva sunt și din diaspora).

Dintre autorii antologați, o parte au deja cărți semnate individual ori sunt cuprinși în volume colective.

In memoriam IOAN VOICU (1949-2020)

 

Baladă tristă

Unde am râvnit odată
nu e loc așa că iată…
mă grăbesc să-nchid un drum
și să plec așa străin
iar când mă doare ura
e atât de grea minciuna
și atâta de ușoară
că mă doare, iar și iară
unde am râvnit odată
nu e loc, așa că iartă… 

(poezia face parte din volumul: Rău mă dor ochii, mă dor…, autor Ioan Voicu, apărut la Baia Mare în anul 2018, p. 16.)

Baladă frumoasă

Bate-mă așa cum sunt
și mă iartă pe pământ
n-am nici vreme n-am nici dor
până mâine, Doamne, mor
mă supun tăcerii tale
sunt lumină călătoare
pulbere și iar durere
lumea asta nu mă cere
sunt iubirea ta frumoasă
bate-mă c-un vânt și lasă. 

DRUM LIN – IOAN VOICU!

de Vasile BELE

Ioan Voicu
(1949-2020)

 

BALADA VIEȚII

„Se scutură devreme viața mea
și eu mă-mpart și nu știu ce voi vrea
nu știu de moarte nici de mine iar
și mă împart în lumea asta, amară
Doamne, de-am greșit mă împart afară
între o toamnă și o primăvară
iarna o mail as, așa se pare
n-o doresc și nu mă simt cutare
mult mă doare viața asta grea
niciodată, n-o voi suporta
voi muri, ca pasărea din gând
niciodată, ochii mei nu plâng
iartă-mă de vreme, viața mea
nu știu cum să o împart
și nici ce-oi vrea”

  DRUM LIN – IOAN VOICU!

Ai fost mereu un singur… la ce folos că azi, îți regretăm plecarea cu atâta lejeritate? Avea o simplitate și o modestie, cum rar îți poți închipui… Poate uneori nu avea mărunțiș nici pentru o cafea… poate a primit de la prieteni… poate! Câți i-au fost prieteni? Câți îi suntem prieteni? Azi, îți suntem toți! De mâine te uităm…

Dacă nu erai un singuratic… nu era nici

Ioan Voicu – o voce aparte în peisajul poeziei băimărene

de Vasile BELE

„RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR” – Balade, este un volum de versuri ce aparține poetului IOAN VOICU, apărut la Editura Panda Print, Baia Mare, 2018, ISBN 978-973-0-26606-1, cu o prefață „Cuvânt înainte ca 《Blândă mustrare》…”, semnată de directorul prestigioasei edituri, Vasile TIVADAR.

Autor al mai multor volume de versuri, poetul este aproape un necunoscut, dar cred că aproape toți (sau marea majoritate) am fredonat, la vreun bal, la o petrecere, alături de nume celebre ale muzicii, balada ce poartă numele acestui volum – RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR… – unii chiar fără să știe că rădăcina acestei frumoase balade, atâta de cântată, este aici, în Maramureșul nostru, aparținând poetului Ioan Voicu. Se întâmpla cu mulți ani în urmă, pe vremea când Cenaclu Flacăra (coordonat de regretatul Adrian Păunescu) era în vogă.

Aici, la noi, în Maramureș,

Din ale cronicilor taine

de Antoaneta TURDA

Sfârșitul anului trecut și începutul lui 2016 au adus în fața cititorilor două antologii importante pentru cei ce studiază fenomenul literar maramure-
șean. Este vorba despre Liga Scriitorilor Români – Filiala Maramu-
reș, apărută la Editura Master Libris din Cluj-Napoca, și Cenaclul de la Satulung, apărută la Editura Grinta din același oraș.

Primul volum mai sus amintit, semant de Toma G. Rocneanu, conține relatări de la ședințele Ligii, precum și câteva portrete reușite ale membrilor săi. Mă gândesc, în primul rând, la Al. Florin Țene – președintele Ligii, Mihai Ganea, Virginia Paraschiv, Vasile Morar, cunoscutul ziarist de la „Graiul Maramureșului” Ioan P. Pop și nu mai puțin cunoscutul său confrate Dragomir Ignat, a cărui semnătură am găsit-o ani de zile în „Glasul Maramureșului”, Dumitru Fânățean, Ioan Hada, Carmena Băințan, Claudia Tomescu, Milian Oros, Vasile Tivadar, George Petrovai și multe alte nume sonore ale nordului cultural românesc.

La Satulung s-a întâlnit conducerea revistei eCreator cu membrii Cenaclului „Petre Dulfu” din localitate

de Gelu DRAGOŞ

Sâmbătă, 31 octombrie 2015, în sala de şedinţe a Primăriei Satulung, reprezentată de jurist Stănica Prisăcariu, secretarul comunei, la ora 11.00, a avut loc o întâlnire între membrii Cenaclului literar „Petre Dulfu” şi coordonatorii revistei culturale „eCreator”.

Şedinţa a fost prezidată de către jurnalistul Gelu Dragoş, preşedintele cenaclului, care îi dă cuvântul domnului consilier local Mihai Zmicală, directorul Centrului Cultural „Spiridon Buciuman”, care urează bun venit invitaţilor din Baia Mare şi îl roagă pe prof. Gelu Dragoş să modereze activitatea literară. Acesta a oferit invitatului special al întrunirii, scriitorul şi omul de televiziune Ioan Romeo Roşiianu, o traistă maramureşeană cu produse ale toamnei şi l-a rugat să spună celor prezenţi despre recentul demers al Domniei Sale.