Bibliotecari din Cicârlău

29/03/2017

coperta_Mariana Garbe

de Gheorghe GHEORGHIADE

Am fost o rotiță dintr-un sistem, o picătură într-un ocean. Poate că n-am mutat munții din loc, dar am încercat… Este mottoul unui volum, este crezul după care s-a călăuzit viața de peste 39 de ani de bibliotecar a Mariei Gârbe.

În eticheta de bibliotecar s-au identificat peste 40 de meserii. Sarcinile unui bibliotecar sunt complexe și multiple. Ioana Dragotă[1] în Pledoarie pentru meseria de bibliotecar încearcă să definească profesia de care s-a atașat cu atâta drag: „[…] a fi bibliotecar înseamnă mai mult decât a da sau a nu putea da o carte atunci când îţi este cerută. Citește restul acestei intrări »


Călători într-o poveste de neuitat

03/04/2015

(Din seiful cu amintiri)

„O, sfintele mele cărţi!… Cât vă datoresc că sunt om, că sunt un om adevărat!” (Nicolae Iorga)

de Maria BILŢIU

Pamfil si Maria Biltiu

Pamfil şi Maria Bilţiu

Acum, nu pot să mă gândesc decât la o poveste pentru inimă, minte şi… bibliotecari, cu amintiri legate de un episod plin de peripeţii în achiziţia de carte veche. Completarea colecţiilor a fost mereu o activitate mai dificilă, implicând criterii de selecţie atentă a producţiei editoriale oferite pe piaţa cărţii. Colegii din bibliotecă destinaţi unui asemenea travaliu nu de puţine ori s-au confruntat cu asemenea impedimente.

În povestea care urmează voi reda întâmplări petrecute cu peste zece ani în urmă, care s-au legat precum verigile unui lanţ. De ce acum? Ioana Dragotă a plecat dintre noi. Dar amintirile? Amintirile au rămas în sufletele celor care mai suntem îngăduiţi în lumina acestui pământ.

Povestea îşi are începutul prin anii 1997-1998, toamna, când împreună cu soţul meu, Pamfil, şi cu dl. Nicu Telianu, din Mănăştur, am decis să mergem până la Făureşti, într-o plimbare, la baciul Leş Simion, un bătrânel ştiutor de carte, citind cu mare uşurinţă în chirilică, şi care avea multe lucrări valoroase în căsuţa lui cea mică de lângă şosea. Nu am putut uita nici acea duminică de toamnă, nici pe omul pe care l-am cunoscut atunci, Pamfil cunoscându-l din copilărie. Citește restul acestei intrări »


„Azi o vedem”… şi e!

23/01/2013
Ioana Dragota_1

Ioana Dragota

IOANA ADELINA DRAGOTĂ, născută ULICI. 22 mai 1959, Rona de Jos – 22 ianuarie 2013, Cluj-Napoca (în spital). Fiica lui Petru, tehnician veterinar, şi a învăţătoarei Maria. Soţia avocatului Emilian Dragotă (decedat în anul 2009). Mama a doi băieţi: Emilian, licenţiat în psihologie, şi Rareş, student la ISE Cluj-Napoca. Absolventă a Facultăţii de Matematică a Universităţii „Babeş-Bolyai” şi a Facultăţii de Psihologie, Universitatea „Spiru Haret”. Doctorand în istorie. Bibliotecar, din 1990, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare. Publicist, prefaţator, editor. Redactor şi membru mulţi ani în colectivul redacţional al revistei „Bibliotheca septentrionalis”. Redactor-şef adjunct, în anii 2008-2009, al revistei „Familia română”, ambele editate de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”. Autoare a volumului „«Revista catolică» a lui Vasile Lucaciu”, coordonat de prof. Teodor Ardelean, şi a numeroase articole de specialitate şi pe alte teme.
Ioana Dragota_2

Ioana Dragota

Să scrii despre Ioana la trecut! Imposibil şi, oricum, ar fi inexact. Numai în Bibliotecă, unde ştim noi cel mai bine, a lăsat în prezent şi pentru viitor mii de cărţi clasificate, mii de documente catalogate cu răbdare, cu acribie, cu putere de sinteză şi de sistematizare. Ne folosesc acum şi ne vor folosi mâine. Pentru beneficiarii formaţiei ei enciclopedice, informaţiile sau documentele puse la dispoziţe sînt pentru totdeauna piese pe care se poate ridica mai departe cultura şi ştiinţa lor. Îşi continuă traiectul două reviste cărora, la începuturile lor, le-a pus primul condei. Trăiesc ideile ei în zeci de articole publicate. E vie în memoria noastră, a colegilor, cu opiniile ei originale, cu informaţiile de ultimă oră, cu sfaturile generoase şi întotdeauna utile. Rămân rigoarea muncii şi seriozitatea, avangarda şi supleţea minţii – modele pentru totdeauna şi misiune de transmis, de-acum de către noi, celor care vor veni, asumându-şi rostul de bibliotecar. E în spatele multora din punctele de superlativ ale bibliotecii noastre, casă din care pleca târziu, către seară, mai trecând pe la câte un coleg să-i împărtăşească o descoperire, o uimire, o mulţumire, o nemulţumire, să-ntrebe ceva, să-i dea o dovadă de prietenie şi de atenţie. Ori un mesaj pe internet, un link, un text sau doar un icon. Cine poate uita? Cine poate ocoli toate aceste urme persistente? Cum să scrii despre Ioana la trecut?! Citește restul acestei intrări »


Gânduri de Ziua Bibliotecarilor din România

23/04/2012

de Ioana DRAGOTĂ

Delia Florea_READÎn fiecare an, la 23 aprilie, când îl prăznuim pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, sărbătorim şi Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de Autor şi Ziua Bibliotecarilor din România. Fericită coincidenţă. Precum Sf. Gheorghe ucide balaurul aşa şi cărţile (cele bune) şi bibliotecile luptă cu întunericul ignoranţei, născător de monştri (ca să folosesc o comparaţie, e drept că destul de bătătorită, dar nu lipsită de adevăr).

Într-o lume în schimbare, tălăzuită de superficialitate şi nelinişte, de îngrijorările privind direcţia în care se îndreaptă şi însuşi viitorul ei, de nesiguranţa zilei de mâine, biblioteca se străduieşte să rămână un loc al limpezirii gândurilor, al cunoaşterii, un spaţiu ce oferă bucurii ale spiritului şi ore de tihnă şi răgaz. Dar în nici un caz un loc al izolării şi refugiului. Prezentă tot mai activ în viaţa comunităţii, prin aria largă de oferte social-culturale, bibliotecile parcurg un proces complex de redefinire a identităţii, pentru că astăzi, sub imperiul globalizării şi internetului, al rapidelor achiziţii ştiinţifice şi tehnologice este imperioasă o adaptare continuă. Nu mai putem vorbi despre bibliotecă, oricât de seducător ar putea fi, numai în termenii de „cărţi” şi „lectură”, iar despre bibliotecar ca „tezaurizator al cunoaşterii” şi „uomo universale”. Termeni ca „managementul informaţiei” şi „centre nodale ale comunităţilor” le-au luat de mult locul. Citește restul acestei intrări »


PROMOVAREA SERVICIILOR BIBLIOTECII ÎN MEDIUL ON-LINE

26/09/2011

de Ioana DRAGOTĂ

În curând se vor împlini doi ani de când la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare a avut loc Conferinţa internaţională „Biblioteca publică şi Web 2.0”, temă de mult timp dezbătută în ţările avansate din acest punct de vedere şi aflată într-o situaţie oarecum inedită la noi, unde, de la biblioteci fără sediu, darmite fără calculator, până la biblioteci foarte modern dotate, găseşti toate variantele posibile.

Dată fiind situaţia expusă mai sus, găsesc că nu poate fi lipsită de interes o trecere în revistă a posibilităţilor de promovare a serviciilor de bibliotecă on-line. Citește restul acestei intrări »