IOANA DUMITRIU – O violonistă apusă prea devreme

CAPITOLUL XXIII

de Octavian D. CURPAŞ

Deşi un om simplu, fără posibilităţi reale de a urma şcoli înalte, cu o dorinţă aprigă de a şti, toată viaţa lui – prieten desăvârşit al cărţilor -, Dumitru Sinu a pătruns cu abilitate de strălucit autodidact tainele cunoaşterii. A studiat istorie şi filozofie, care au constituit pentru el o provocare permanentă, s-a delectat cu literatură de calitate – citind, fără excepţie, marii clasici ai literaturii române şi universale, literatură contemporană, versurile celor mai mari poeţi ai lumii. Românul strămutat din Sebeşul de Sus al Mărginimii Sibiului în Lumea Nouă, având în urma 63 de ani de viaţă în exil – a ştiut să-şi bucure sufletul aplecându-se spre pictură, dar şi spre muzică, miunata artă a sunetelor. Are alături o soţie – împătimită iubitoare de muzică bună -, iar în casa lor găseşti sute de înregistrări de toate genurile, de la muzica populară românească până perlele muzicale ale titanilor muzicii clasice.
Meloman convins, mare iubitor al muzicii clasice, al muzicii instrumentale – vioara ocupând locule ei special în topul preferinţelor sale -, domnul Sinu a avut ocazia să o întâlnească la Phoenix pe regretata violonistă de origine română, Ioana Dumitriu,  instrumentistă valoroasă a orchestrei “Phoenix Symphony” din capitala statului Arizona, faţă de care a avut o stimă şi un respect deosebit.
Personalitate evidentă în rândul instrumentiştilor de valoare din Statele Unite ale Americii, şi nu numai, violonistă de elită, membră de aproximativ trei decenii în “Phoenix Symphony Orchestra”, Ioana Dumitriu a fost prea puţin cunoscută în comunitatea romanească din zona metropolei Phoenix, până în iulie 2009, când o veste cumplită a adus-o în centrul atenţiei publice.
Şi eu am avut plăcerea să o cunosc pe această doamnă a viorii şi de această dată, nea Mitică a fost cel care m-a ascultat povestindu-i tot ce ştiam despre Ioana Dumitriu, din discuţiile purtate cu ea înainte de a trece la Domnul….