ION BLĂJAN – o personalitate a lumii nevăzătorilor

22/10/2016

de Ion PODOSU

ion-blajan

Ion Blăjan

Anul de graţie 2011 înscrie în calendar o dată semnificativă din biografia unui reprezentant al lumii nevăzătorilor (foarte cunoscut într-o anumită perioadă), şi anume: Ion Blăjan (1911-1975). Aniversăm, în acest an, centenarul naşterii unei personalităţi polivalente, autor al cărţii autobiografice „Omul cu ochelari negri”, interpret valoros cu vocea, cu fluierul şi vioara al folclorului din Ţara Secaşelor, pe care l-a înmănuncheat într-o culegere, publicată postum (2004) de profesorul Ioan Popa, îngrijitorul şi prefaţatorul ediţiei, sub titlul „Pe drumul cântecului”. Cu ocazia acestei rotunde aniversări, ne-am gândit (noi: subsemnatul, Asociaţia Nevăzătorilor din România şi Editura Limes) să readucem în actualitate personalitatea lui Ion Blăjan și, mai cu seamă, „romanul său, dispărut sau greu de găsit în bibliotecile publice, ale Asociaţiei Nevăzătorilor sau în cele personale, în ciuda tirajelor substanţiale în care a fost publicat (prima ediţie, 1966, în zece mii de exemplare, iar a doua ediţie, 1970, în cincisprezece mii de exemplare). Citește restul acestei intrări »


ŞI TOTUŞI… E ORA SOARELUI

18/11/2013

gabriela-gentiana-grozade Gabriela Genţiana GROZA

De câte ori mă apropii de Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” Cluj îmi amintesc de întâlnirile mele cu membrii cenaclului „Traian Brad” pe care l-am înfiinţat în anul 2002. La şedinţele lunare invitam poeţi şi scriitori prestigioşi, de la care copiii aflau taina scrisului. În anul 2004 am primit o scrisoare de la poetul Ion Brad, fratele neobositului bibliotecar Traian Brad pe care l-am cunoscut şi apreciat. În Câteva gânduri pentru revista „Muguri” a cenaclului, poetul ne încuraja cu dragoste în activitatea noastră, dăruindu-ne câteva nepreţuite sfaturi: „Titlul frumoasei voastre reviste îmi aminteşte de «Mlădiţele» care apăreau în anii când eram elev la Liceul «Sfântul Vasile cel Mare» din Blaj (1940-1948). N-am apucat să debutez în acea revistă, ea fiind suprimată chiar înaintea desfiinţării vestitelor şcoli blăjene, supranumite «Fântâni ale darurilor», încă de la deschiderea lor în toamna lui 1754, adică tocmai acum 250 de ani. Vremuri grele şi triste! / Prima oară mi-am văzut numele tipărit sub poeziile trimise revistei şcolare «Gând tineresc» din Alba Iulia, în primăvara anului 1947. Poate că nici părinţii voştri nu erau încă născuţi pe atunci. În mod sigur, bunicii, care ne sunt uneori chiar mai dragi decât părinţii. Cred că de la ei învăţăm primele poveşti şi poezii… / Oricum, dragi elevi care alcătuiţi cenaclul cu numele regretatului meu frate Traian (al nouălea copil al mamei, eu fiind primul), la recunoştinţa mea pentru distinsa poetă şi profesoară care vă îndrumă lecturile şi scrisul, doamna Gabriela Genţiana Groza, se adaugă dragostea pentru voi toţi, şi bucuria că vă încercaţi norocul nu numai în lumea complicată a cifrelor şi computerelor, ci şi în cea mai puţin abstractă, mai sensibilă, mai umană, a literaturii şi artelor. / Dacă mi-aţi cere un sfat ca scriitor ajuns azi-mâine la 75 de ani, după ce am publicat multe volume de poezii, proză, teatru, memorii, eseuri, traduceri, v-aş putea îndruma doar la ceea ce am învăţat şi eu de la dascălii mei: «citeşte 100 de poezii şi încearcă una singură!» Iar odată scrisă, aş adăuga imediat, las-o câteva zile să se «răcească» să-i poţi vedea mai bine şi calităţile şi defectele. Iar această judecată, deloc uşoară, o poţi face mai bine numai dacă ai citit cu atenţie operele marilor poeţi români şi străini, numai dacă îţi îmbogăţeşti harul înnăscut prin luminile culturii. Dar nu cred că e nimerit să vă ţin vouă o lecţie pe aceste teme vaste, de care trebuie să ne ocupăm toată viaţa. Deocamdată ascultaţi-o atent pe doamna Groza, şi, desigur, pe colegii care vă spun păreri critice despre lecturile voastre. Mie nu-mi rămâne decât să vă doresc să ajungeţi mari, sănătoşi şi fericiţi, compensând astfel oboselile şi melancoliile noastre, ale celor cărunţi. Vă îmbrăţişez cu toată dragostea, Ion Brad, Bucureşti, februarie 2004.” Citește restul acestei intrări »