IN MEMORIAM Dumitru Rusu, Dumitru Fânățeanu, abia acum… și pentru Ion Burnar și Ioan M. Mihai!

de Vasile BELE

„Pentru atunci când din timpul prezent vom cerne amintiri rătăcite puse cunună de smarald în clepsidra de vise”. (Vasile Bele)

Plecat-ați
spre înălțimi de cuvinte
să înveșniciți
albastru necălcat
al cerului,
La noi, e toamnă
– o toamnă tristă
dar plină de rod,
Se scutură frunza
și anotimpul cerne
amintiri pentru un viitor
rupt din veac…

Amintirile culese
strigă umbra cernută
dintr-un izvor de mir,
Răspunsul este mereu
același – în tăcerea zorilor
în tăcerea nopților

Toma Gross Rocneanu, un stâlp al Cetății „Rivulus Dominarium”

de Gelu DRAGOȘ

Nu cunosc mulți băimăreni să iubească cu atâta patimă orașul „Râul Domnițelor” sau să-i cunoască istoria în amănunt, începând cu secolul trecut și până azi, ca băimăreanul prin adopție dar și dascălul, epigramistul și scriitorul Toma Gross Rocneanu.

Zilele trecute primesc un telefon prin care sunt invitat de Domnia sa la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” pentru a intra în posesia celei mai recente cărți semnate de Toma G. Rocneanu. Având treburi în oraș, am mers și pe la bibliotecă și am intrat în posesia cărții „Rivulus Dominarum – Râul Domnițelor – Jurnal, epigrame și catrene”, editura „Eurotip” Baia Mare, 2021.

Cartea este structurată în două părți: „Istoria Băii Mari” și „Și Spinul se rupe…”, deși am putea vorbi

DRUM LIN – POET AL RISIPIRILOR DE SENTIMENTE, CU O PRIVIRE DE PROMOROACĂ… DRUM LIN!

de Vasile BELE

IN MEMORIAM – DRAGOMIR IGNAT

(30 ianuarie 1947 – septembrie 2019)

 (spicuiri)

Dragomir Ignat

„Pe cât de falnic își poartă statura-i înaltă, în școli, redacții sau cenacluri, pe atât de discret și modest este DRAGOMIR IGNAT când e vorba de creațiile sale literare. … DRAGOMIR IGNAT este de meserie profesor de limba și literatura română și, deci, știe ce-nseamnă forța Cuvântului, mai ales când îl și imortalizezi prin tiparnițe… și-a adunat creațiile sale mai vechi și mai noi și le risipește cu drag tuturor, printr-o carte cu titlul <<RISIPIRI>>. Ne-am fi așteptat ca poetul care în viața de zi cu zi este un bonom, un hâtru, cu un ales simț al umorului, să-și reflecte personalitatea și în versuri ironice, iconoclaste, cum este la modă la mulți literați ai literaturii actuale. Nu este așa: prin majoritatea versurilor trece vântul cald al tandreții, al suavității, al poeziei de tip clasic, atât ca ideatică, cât și ca formă”… (pag. 5)

– Spicuiri din Prefața volumului RISIPIRI – prefață numită UN VIKING ÎN POEZIA MARAMUREȘEANĂ –DRAGOMIR IGNAT, semnată de regretatul prof. Ion BURNAR (Ionuʹ Împăratului)…

 POETUL

Nefiresc de pământește călcând
Cu vara iubirii arama din grâne
Trece printre oameni poetul, când
Mijește a mâine în noi și rămâne
Numai zumzetu pasului umplând
Sufletul nostru cu miresme de pâine. 

Bibliotecari din Cicârlău

de Gheorghe GHEORGHIADE

Am fost o rotiță dintr-un sistem, o picătură într-un ocean. Poate că n-am mutat munții din loc, dar am încercat… Este mottoul unui volum, este crezul după care s-a călăuzit viața de peste 39 de ani de bibliotecar a Mariei Gârbe.

În eticheta de bibliotecar s-au identificat peste 40 de meserii. Sarcinile unui bibliotecar sunt complexe și multiple. Ioana Dragotă[1] în Pledoarie pentru meseria de bibliotecar încearcă să definească profesia de care s-a atașat cu atâta drag: „[…] a fi bibliotecar înseamnă mai mult decât a da sau a nu putea da o carte atunci când îţi este cerută.

„Eu nu mai contenesc să sorb culoare. / O strună-aprinsă sunt lăsat să fiu”

ION GEORGESCU-MUSCEL
Câteva repere biobibliografice

Au dispărut, în urma colectivizării, livezi şi grădini de tradiţie, a dispărut o pădure
de legendă, Rugeanca, în urma unor ample decopertări în căutarea cărbunelui,
dar toate dăinuiesc încă, virtual, în sufletul meu. Sunt o Geografie ambulantă.
A-mi lua cineva cu forţa din suflet potecile şi cărările copilăriei este cum
i s-ar lua busuiocului mirosul. Poate de aceea nu mai contenesc să
mă minunez în faţa tufei de măcieş, a trandafirului de câmp.
(Ion Georgescu-Muscel)

de Angela-Monica JUCAN

Data şi locul naşterii

Profesorul, poetul, pictorul muscelean-maramureşean Ion Georgescu-Muscel s-a născut la 20 ianuarie 1947, în pitoreasca localitate submontană Godeni (pe atunci, în plasa Râurile, judeţul Muscel; astăzi, judeţul Argeş). Ne putem închipui ce alb, ce albastru, ce limpezimi, ce onduleuri i-au atins privirea încă din prima zi.

Ultima carte la care a lucrat criticul Augustin Cozmuţa este antologia literară „Paşi împreună”

de Gelu DRAGOŞ

Sâmbătă, 30 ianuarie 2016, în cadrul şedinţei Cenaclului scriitorilor Maramureş, a avut loc lansarea antologiei literare „Paşi împreună” (Editura Gutinul, Baia Mare), antologie alcătuită de Florica Bud, Augustin Cozmuţa şi apărută cu sprijinul iniţiatorului acestui proiect generos, prof. Dan V. Achim.

Augustin Cozmuţa nota în prefaţa cărţii, în octombrie 2015, la Ferneziu, următoarele: „Deşi pare un solitar, creatorul simte o solidaritate de cenaclu, de promoţie ori de generaţie, aceasta din urmă fiind cea mai puternică solidaritate între condeieri, fiind axată pe afinităţi profunde. Nu toţi ajungem să împărtăşim un asemenea sentiment de apartenenţă, la care unii râvnesc, simţind că înaintează cu zbor mai liber pe valurile niciodată liniştite ale creaţiei. Orice tendinţă de izolare se metamorfozează, cu trecerea timpului, într-o revărsare de ape, menite a fertiliza în chip miraculos tărâmul literaturii. Vrând-nevrând, condeierii devin solidari cu visul de-a atinge pământul făgăduinţei”.

Parastas întru pomenirea poetului Ion Burnar

de Gelu DRAGOŞ

Din iniţiativa unor demni membri ai obştii scriitoriceşti din Maramureş, la împlinirea a cinci ani de la trecerea în nefiinţă a poetului nostru de înalt rang ION BURNAR, luni, 26 octombrie, prin grija scriitorilor Valeriu Sabău şi Emil Domuţa, în zi de praznic creştin a Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Baia Mare, a fost oficiată o slujbă de pomenire, de către părintele paroh Marius Lazăr.

Ziua Internaţională a Poeziei în Baia Mare

Anca Goja

de Anca GOJA

Cenaclul Scriitorilor din Maramureş a sărbătorit sâmbătă, 21 martie, Ziua Internaţională a Poeziei, numeroşii membri prezenţi în sala „Ion Burnar” a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” citind poezii şi proză din creaţia proprie. Evenimentul a fost unul festiv şi din alte motive: pe 21 martie este ziua de naştere a Floricăi Bud, preşedinta Cenaclului Scriitorilor, şi de puţină vreme a fost aniversarea unei alte scriitoare băimărene – Rodica Dragomir.

Florica Bud, Rodica Dragomir, Betty Kirchmajer-Donca

Cea care i-a prezentat Floricăi Bud urările din partea colegilor de cenaclu a fost scriitoarea şi traducătoarea Betty Kirchmajer-Donca, iar apoi, rând pe rând, au citit din creaţia proprie doamnele şi domnii prezenţi. A dat startul Rodica Dragomir, care a precizat că în curând îi va apărea o antologie de versuri, cu titlul „Nomad prin lumină”; unul dintre poemele citite a fost chiar cel care dă titlul volumului. Florica Bud a dat citire unui poem în proză. Au urmat: Silvia Urlih, Ioana Ileana Şteţco, Luisa Neruţ, Rodica Brad Păuna, Claudia Tomescu, Aurelia Oancă. Apoi, partea masculină a cenaclului: Gelu Dragoş, Valer Sabău, Ioan Meteş Morar, preotul-poet Gheorghe Pop, Mihai Epli, Toma G. Rocneanu, Vasile Dan Marchiş, Ioan Marian Chiorean (din Satu Mare), Vasile Lupşe, Ştefan Jurcă, Ion Profeanu, Ioan Hada, Vasile Tivadar.

Gelu Dragoş, Rodica Brad-Păuna, Mihai Eply

Poetul maramureşean Ioan Dragoş la o nouă şi a… noua carte!

de Gelu DRAGOŞ

Lansarea cărţii va avea loc sâmbătă, 12 iulie 2014, ora 16.30, cu ocazia inaugurării Centrului cultural din Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, în prezenţa oficialităţilor locale, a cadrelor didactice din comună, a invitaţilor şi fiilor satului Lucăceşti.

Ioan Dragoş

Născut pe 13 septembrie 1955, în localitatea Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, absolvent al Facultăţii de Drept Administrativ din Sibiu, actualmente director la Consiliul Judeţean Maramureş, familist convins, cu o soţie frumoasă, Eugenia, şi doi copii reuşiţi, Ioana Daniela şi Remus Daniel, ambii absolvenţi de „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca, Ioan Dragoş este la a noua carte individuală de poeme, plus încă cinci volume colective! Şi sperăm că nu se opreşte aici!

Aşadar, poetul Ioan Dragoş a publicat: „Cavalerul triunghiului” (1997, Târgu Jiu), „Acestea sunt amănuntele” (1998, Craiova), „Prăpastia dintre timpurile verbului” (2003, Râmnicu Vâlcea), „Ulise în bucătărie” (2006, Sighetu Marmaţiei), „Sezonul de presiune” (2008, Sighetu Marmaţiei), „Foaia de observaţie” (2010, Editura Eurotip Baia Mare – Premiu de excelenţă la „Cărţile anului” 2011), „Poeme de serviciu” (2011, Dacia XXI, Cluj Napoca) „Studiu de oportunitate” (2012), „Fişa postului” (2013), ultimele editate la „Echim” Sighetu Marmaţiei.

Poetule cu plete în vânt, Ion Burnar, îmi lipseşti mult!

de Gelu DRAGOŞ

Pot să afirm fără a greşi deloc că poetul şi profesorul eminent Ion Burnar a fost pentru mine ca un al doilea tată. Vorba lui blândă dar totuşi apăsată prin ceea ce spunea mi-a fost întotdeauna de folos. Când am primit primul său volum de versuri şi l-am citit şi recitit, am rămas impresionat de puterea mesajului poemelor sale. Acolo îi regăseam pe bunicii şi părinţii mei, ţărani din Chioar, acolo mă simţeam mândru că sunt român, acolo îmi apropiam palmele gândindu-mă la Dumnezeu, acolo, în versurile lui. Mă tot gândeam, aşa pentru mine, cum poate un om aşa de firav trupeşte să scrie o poezie atât de puternică?! Abia după ce l-am cunoscut mai bine am aflat că Domnia Sa recitea marii filosofi ai lumii, că întotdeauna lângă o carte bună nu simţea singurătate, că era un soţ şi tată iubitor, că era fericit cu condiţia lui din toate perioadele, dinainte şi după 1989. Ion Burnar era într-adevăr un om puternic, numai dacă mă gândesc că atunci când îi făcea curte soţiei sale, Florica din Cicîrlău, mai mulţi feciori care o peţeau pe aceasta s-au hotărât să-i tragă o mamă de bătaie curtezanului din Dragomireşti şi să nu-i mai ardă de domnişoara Florica. Numai că Ion a continuat să-i facă curte, să o viziteze şi până la urmă să o cucerească definitiv pe frumoasa domnişoară asistentă medicală. Această întâmplare o ştiu de la prietenii Valeriu Sabău şi Dorel Macarie, spusă la înmormântarea poetului în Cicîrlău.