Invitaţie la o lectură motivantă

Maria Mariş, Luciana Vlad, Nadia Baciu Fărcaş, Sorina Stanca, Liliana Moldovan

de Maria MARIŞ

În data de 7 septembrie 2017 a avut loc la Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” din Cluj-Napoca lansarea a trei cărţi ale doamnei Liliana Moldovan: 1) „Introducere în managementul serviciilor de bibliotecă”, ediție adăugită, 2) „O lume ca o declarație de dragoste: Exerciții lirice”, 3) „Convorbiri sub aura speranței”.

Având profesia de bibliotecar în cadrul Bibliotecii Judeţene din Târgu Mureş, Liliana Moldovan a publicat de-a lungul timpului şi cărţi cu interviuri acordate de diverse personalităţi ale bibliotecilor din România şi din străinătate.

Curajul atitudinii

de Mircea PETEAN

Cu siguranță nu m-aș fi apropiat atât de tare de lumea nevăzătorilor dacă nu aș fi acceptat să joc rolul omului-de-hârtie-cu-coperți-de-carton. În această calitate îndeosebi am fost căutat de doi dintre liderii Asociației Nevăzătorilor din România – Radu Sergiu Ruba și Ion Podosu – scriitori importanți amândoi, pe care-i știu din tinerețe. Așa i-am descoperit pe câțiva dintre cei ce se străduiesc să confere și o dimensiune estetică existenței lor marcate de acest handicap. Aceștia au devenit colaboratorii mei și ai Limes-ului nostru dacă nu chiar limesieni adevărați.

Cu cărţile pe masă

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Acum, când mesajul poeziei abia se mai întrezăreşte printre aşchiile cioplitorului care îşi şlefuieşte opera până dincolo de esenţă, eu încerc, fără însă a şti în ce măsură am să reuşesc, să spun lucrurilor pe nume. Mărturisesc că oricât am încercat, nu am reuşit niciodată să creez ceva fără a fi, într-un fel, legat de realitate, de trăirile şi sentimentele mele.

Atât poezia, cât şi proza mea vreau să redea ceea ce a simţit sufletul meu, încercând să prezinte trăirea cât mai acută a sentimentelor din momentul derulării lor. Dorinţa de a cunoaşte m-a împins să explorez cât mai multe domenii, destul de diferite unele de altele.

Domeniul poeziei l-am cercetat în diferite etape ale vieţii, cu mari intervale între ele. Dacă e să fiu sincer, trebuie să recunosc că am acordat destul de puţină atenţie creaţiei personale, până în apropierea anului 2000, considerând-o lipsită de valoare.

„Bazarul cu amintiri” de Viorel Şerban, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2017

de Ion PODOSU

Al şaptelea volum din creaţia lui Viorel Şerban, recent apărut, are un titlu emblematic, „Bazarul cu amintiri”, deoarece cuprinde o seamă de proze scurte şi două profesiuni de credinţă, reunite într-o varietate tematică şi stilistică deosebite. Trebuie să semnalăm dintru început şi alternanţa poezie-proză, devenită o constantă în scrisul lui V. Şerban, căci autorul debuta în 2001 cu un volum de versuri, „În umbra cuvintelor”, urmat în 2003 de un volum de proză scurtă („Feţele trecutului”), alternanţă continuată până la acest ultim volum, pe care dorim să-l prezentăm.

Oameni şi locuri de neuitat

Viorel Șerban

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Când am păşit prima oară pe străzile Clujului, am rămas puţin timp acolo. Speram să recâştig ceea ce pierdusem într-o clipă, dar pierderea s-a dovedit ireparabilă. Am ajuns, aşadar, într-un oraş moldav, Târgu Frumos, unde, călăuzit de doi dascăli, pe care îi port şi azi cu drag în suflet, profesorii: Nicolae Pipă şi Gheorghe Stan, am deprins metoda căpitanului de artilerie francez, de citire şi scriere nocturnă, codificată apoi genial de Louis Braille. Şi m-am întors la Cluj, această incomparabilă vatră de istorie europeană şi de memorie românească.

Blaga se stinsese de un an şi mai bine, dar paşii săi mai răsunau pe străzi, în frunzele copacilor şi-n sufletele oamenilor, glasul său mai răscolea mirabile seminţe. Scriitorul Ion Agârbiceanu, venerabilul preot greco-catolic, aflat la o vârstă înaintată, îşi trăia ultimul an de viaţă pe acest pământ.

Conferinţa internaţională cu tema „Educaţia inclusivă, un mod de promovare a coeziunii sociale”

de Ion PODOSU

Conferinţa s-a desfăşurat la Madrid, în perioada 10-12 martie [2012] sub egida mai multor instituţii spaniole şi europene, între care amintim Ministerul Educaţiei din Spania, Organizaţia Naţională a Nevăzătorilor Spanioli (ONCE), Agenţia Europeană pentru Dezvoltarea Educaţiei Speciale (din care ţara noastră nu face încă parte). La conferinţă au fost invitaţi 250 de participanţi din Europa şi America Latină, ţara noastră fiind reprezentată de o doamnă director din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi de subsemnatul, a cărui participare s-a făcut, în totalitatea cheltuielilor, pe spezele organizatorilor.

Lucrările conferinţei s-au desfăşurat la centrul de conferinţe al ONCE, care, după cum se ştie, posedă o bază materială de invidiat, cu un program destul de strâns, cuprinzând discursuri, rapoarte, referate şi discuţii asupra acestora, prezentate în plen şi ateliere de lucru ce au vizat diversele domenii ale incluziunii educaţionale şi sociale.

Viorel Șerban, „Fețele trecutului”

de Ion PODOSU

Viorel Șerban

Ziua de 7 februarie 2003 s-a constituit într-un moment semnificativ şi emoţionant, în acelaşi timp, în existenţa scriitorului şi publicistului Viorel Şerban, care şi-a lansat a doua sa carte, volumul de proză scurtă „Feţele trecutului”, publicat la editura Călăuza din Deva în anul 2002. Evenimentul s-a produs în cadrul cenaclului „Palia Expres” din Orăştie, între ai cărui membri fondatori se află şi autorul.

Manifestarea, la care au participat numeroşi cenaclişti, dar şi mulţi admiratori ai autorului, a fost moderată de preşedintele cenaclului, scriitorul Ion Vasiu. Au vorbit despre autor şi cartea sa, cu căldură şi competenţă, prefaţatorul volumului, directorul editurii, Valeriu Bârgău, scriitorii Petrişor Ciorobea (consilier la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural a Judeţului Hunedoara), scriitorul Dumitru Hurubă şi publicistul Marcel Haţegan, subliniind originalitatea şi profunzimea viziunii autorului.

Un veteran al revistei Asociației Nevăzătorilor din România – domnul EUGEN CIGHIR

de Ion PODOSU

În contextul aniversării a şase decenii de la apariţia primului număr al revistei naţionale pentru nevăzători, propunerea de realizare a unui medalion (aniversar), care îl are în centrul atenţiei pe domnul Eugen Cighir, vine să întregească galeria celor ce au susţinut existenţa publicaţiei de-a lungul atâtor ani, fie ca cititori, fie ca nişte colaboratori de seamă. I-am atribuit calitatea de cititor şi colaborator veteran domnului Eugen Cighir pentru că, după câte ştiu, alături de domnul profesor Nicolae Ionescu, dumnealui a fost alături de revista „Viaţă nouă” şi, ulterior, „Litera noastră”, număr de număr, mai ales în calitatea de cititor neobosit, ceea ce nu este puţin lucru, gândindu-ne că cei 60 de ani de apariţie a revistei reprezintă aproape o viaţă de om.

Dl. E. Cighir s-a născut la 10.06.1929 (deci, anul acesta împlineşte o vârstă respectabilă!) în localitatea Odorheiu Secuiesc, judeţul Harghita,

Viorel Șerban – o nouă ipostază creatoare

de Ion PODOSU

Viorel Șerban

Viorel Şerban, autorul volumului „Feţele trecutului”, publicat la Editura Călăuza din Deva (2002), se află în faţa unui nou debut editorial, fiindcă adevăratul său debut s-a produs cu un an în urmă, la aceeaşi editură, prin apariţia volumului de versuri, intitulat „În umbra cuvintelor”.

Această carte, despre care ne propunem să exprimăm câteva gânduri, cuprinde şapte proze scurte, structurate în două cicluri tematice: Feţele trecutului şi Amintiri din şcoala clujeană. În primul ciclu, din care fac parte povestirile „Mesajul din vis”, „Opt ani în infernul roşu”, „Victime şi călăi sau templele groazei” şi „Telefonul mobil”, sunt evocate momente dramatice din viaţa unor personaje aflate în situaţii limită, în timp ce în al doilea ciclu, după cum ne sugerează şi titlurile prozelor („Cadou de 8 Martie”, „Ochi albaştri” şi „Primul meu prieten”), sunt rememorări încărcate de nostalgia şi de farmecul „anilor de ucenicie”, petrecuţi de narator în Liceul pentru Deficienţi de Vedere din Cluj.

Pledoarie pentru o meserie frumoasă

de Ion PODOSU

După cum se ştie, împletiturile au fost şi continuă să fie o meserie accesibilă nevăzătorilor, punându-le în valoare iscusinţa şi tenacitatea, dar şi dorinţa firească de afirmare şi integrare în societate. Această meserie corespunde nevoii de înfrumuseţare a ambianţei în care trăim şi muncim, realizându-se astfel acel constant ideal al oamenilor de a îmbina frumosul cu utilul. Tot atât de bine cunoscut este şi faptul că, în ultima vreme, această meserie este practicată de tot mai puţini nevăzători, fie din cauza tratării ei superficiale în procesul instructiv-educativ din şcoli, fie datorită pierderii tot mai accentuate a caracterului prioritar pe care ar trebui să îl aibă anumite meserii specifice handicapaţilor vizuali şi poate, nu în ultimul rând, scăderii drastice a rentabilităţii împletiturilor, în cooperativele meşteşugăreşti.

Toate cele spuse mai sus ne-au condus la această caldă pledoarie pentru reabilitarea unei activităţi pe cale de dispariţie, avându-l ca exemplu pe admirabilul împletitor Deac Carol,