Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 308 (16-31 august)

06/09/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

tanarul_cel_bogatBogăţii nemăsurate. În duminica trecută a fost citită evanghelia în care un tânăr foarte bogat L-a întrebat pe Mântuitorul ce să facă să moştenească viaţa veşnică. Adică să se mântuiască. Păzise cu sfinţenie toate poruncile dumnezeieşti privind relaţiile lui cu Dumnezeu şi cu semenii săi, după cum el însuşi mărturisea. Un lucru îi mai lipsea, i-a spus Mântuitorul: să vândă toate câte are, să le împartă săracilor şi apoi să-I urmeze Lui.
Am ascultat şi am citit de-a lungul timpului multe predici referitoare la acest moment biblic. În toate se făcea referire la bogăţiile materiale, pământene, la faptul că tânărul acela avea mult pământ, cirezi şi turme de vite, palate, bani, slugi etc. Erau frumoase, corecte din punct de vedere tehnic, dar parcă toate erau puse pe acelaşi calapod: rolul averii în viaţa omului.
Voi încerca să abordez problema şi din alt punct de vedere. Probabil, tânărul avea şi bogăţii materiale. Nu se menţionează, însă, nicăieri despre pregătirea lui intelectuală. Poate omul acela absolvise mai multe şcoli, îşi însuşise toată ştiinţa din vremea lui. Aceasta nu era o bogăţie? De ce numai occidentalii şi americanii socotesc creierele, materia cenuşie, cea mai de preţ bogăţie şi racolează de peste tot din lume capetele luminate? De ce aceştia oferă condiţii de viaţă şi de muncă foarte avantajoase savanţilor şi intelectualilor de elită, cu condiţia ca aceştia să se stabilească în ţările occidentale sau americane? Ne minunăm că acele ţări au ajuns la un înalt nivel de dezvoltare economică, socială, tehnică, ştiinţifică, militară, dar nu luăm în calcul atitudinea lor faţă de omul cu carte şi s-o comparăm cu atitudinea noastră faţă de aceeaşi problemă. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 305 (1-15 iulie)

29/07/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Dărâmătorii de biserici. Nu ne referim în rândurile următoare la cei ce demolează locaşurile de cult propriu-zise, ci la altfel de biserici.

La Casiel_foto_Delia FloreaFiecare dintre noi suntem nişte biserici în miniatură ale lui Hristos. Trupul nostru este creaţia lui Dumnezeu, zămislit în mod deosebit de al celorlalte vieţuitoare pământene, ca o dovadă că în planul divin noi aveam o misiune specială. În trupul nostru, Dumnezeu a aşezat chipul Său, adică sufletul nostru, suflare dumnezeiască, pe care nu o mai găsim la celelalte vieţuitoare. Acestea au viaţă, dar nu au suflet, aşa cum are omul. Sufletul omului este spiritual şi nemuritor. El face legătura între lumea pământească şi cea spirituală. Prin el, omul este regele creaţiei lui Dumnezeu, fiindcă datorită lui omul are raţiune, voinţă şi sentimente superioare. Datorită lui, omul a supravieţuit acelor specii înspăimântătoare de altădată, precum dinozaurii, brontozaurii, balaurii etc. Omul nu a fost dotat cu coarne, cu colţi, cu copite, cu aripi, cu solzi, cu gheare, cu venin ca să se poată apăra, să poată ataca. Se părea că dintre toate vieţuitoarele este fiinţa cea mai vulnerabilă, care va dispărea cea dintâi din lume. Şi totuşi! Au trecut milioane de ani şi omul nu a dispărut de pe planetă, ba dimpotrivă: astăzi numărăm vreo şapte miliarde de exemplare, suntem creatorii şi stăpânii a tot ceea ce înseamnă cultură şi civilizaţie pământeană, ne plimbăm printre stele… Mai vedeţi vreo altă specie de vieţuitoare pământene făcând ceea ce face omul? Sigur că nu! Aceasta, tocmai datorită sufletului, care-l face capabil de creaţie şi progres. Citește restul acestei intrări »