La 31 martie 1841 s-a născut Iosif Vulcan

de Mária BERÉNYI

Iosif Vulcan
(31 martie 1841 – 8 sept 1907)

Iosif Vulcan a ocupat un loc de frunte în viaţa spirituală a Bihorului. Activitatea sa de aproape o jumătate de veac împânzește şi atinge diferite domenii ale culturii române transilvănene. Ziarist, editor, scriitor, animator cultural, academician, Iosif Vulcan a fost pentru Transilvania ceea ce, în alte condiţii istorice, au reprezentat Ion Heliade Rădulescu pentru Muntenia şi Gheorghe Asachi pentru Moldova.

Iosif Vulcan s-a născut la Holod în 31 martie 1841. Era fiul parohului român unit Nicolae Vulcan şi al Victoriei Irinyi. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan. Mama sa, Victoria Irinyi, fiica lui Ioan Irinyi, a fost directoare de şcoală în Leta Mare timp de aproape 40 de ani. Era sora lui Ioan Irinyi, inventatorul chibritului cu fosfor şi a revoluţionarului Iosif Irinyi.

În 1844 familia Vulcan din Holod se mută în Leta Mare,

„AICI I-A FOST LEAGĂNUL ȘI MORMÎNTUL”

Selecție text de Mária BERÉNYI

Necrolog în revista „Familia”

IOSIF VULCAN: EMINESCU A MURIT

La moartea poetului revista „Familia” care a fost editata prima dată la Pesta, unde a debutat Eminescu, a publicat un număr de doliu consacrat în întregime activităţii şi operei sale, unde naşul său poetic, Iosif Vulcan, în necrologul său scria:

Eminescu a murit!

„Naţiunea mea, îmbracă doliu!… Literatura noastră, jeleşte!… Poezie română, plînge!

Vi s-a dărîmat o columnă, vi s-a stins un luceafăr, vi s-a răpit o podoabă..

Genialul poet Mihail Eminescu a încetat din viaţă.

Nu ne-a vinit neaşteptată ştirea aceasta,

Iosif Vulcan, un destin distinct pentru cultura românilor din Transilvania

Iosif Vulcan
(31 martie 1841 – 8 septembrie 1907)

de prof. Otilia BĂLAȘ

La 180 de ani de la naşterea lui Iosif Vulcan, încercăm să mergem pe urmele unui destin distinct pentru cultura românilor din Transilvania, depăşindu-i adesea hotarele şi, în numele aceloraşi idealuri, trecând uneori şi dincolo de munţi.

Iosif Vulcan vine spre noi din veacul trecut… Să-l primim ca pe unul de-al nostru, legaţi fiind prin aceeaşi credinţă şi prin aceleaşi meleaguri bihorene.

Numele său îi este asociat revistei „Familia”, revistă pe care a scos-o şi a condus-o aproape 42 de ani, prin care a oferit lecturi interesante şi utile cititorilor români din Imperiul Austro-Ungar la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea, fără să aştepte vreo răsplată, răsplata fiind însăşi valoarea publicaţiei.

Adevărul unei vieţi e însă greu de pătruns, cu atât mai mult cu cât timpul lucrează, îndepărtează, şterge adesea ceea ce este mai revelator. Însemnările celor

IOSIF VULCAN – 180 de ani de la naștere

de Mária BERÉNYI

Iosif Vulcan
(31 martie 1841 – 8 sept 1907)

Iosif Vulcan a ocupat un loc de frunte în viaţa spirituală a Bihorului. Activitatea sa de aproape o jumătate de veac împânzește şi atinge diferite domenii ale culturii române transilvănene. Ziarist, editor, scriitor, animator cultural, academician, Iosif Vulcan a fost pentru Transilvania ceea ce, în alte condiţii istorice, au reprezentat Ion Heliade Rădulescu pentru Muntenia şi Gheorghe Asachi pentru Moldova.

Iosif Vulcan s-a născut la Holod în 31 martie 1841. Era fiul parohului român unit Nicolae Vulcan şi al Victoriei Irinyi. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan. Mama sa, Victoria Irinyi, fiica lui Ioan Irinyi, a fost directoare de şcoală în Leta Mare (n.n.: comună în Bihorul istoric, azi Létavértes) timp de aproape 40 de ani. Era sora lui Ioan Irinyi, inventatorul chibritului cu fosfor şi a revoluţionarului Iosif Irinyi.

În 1844 familia Vulcan din Holod se mută

Alexandru Ioan Cuza (1820-1873)

de Mária BERÉNYI

Alexandru Ioan Cuza
(20 martie 1820-15 mai1873)

Astăzi se împlinesc 201 de ani de la nașterea lui Alexandru Ioan Cuza (1820-1873), primul domnitor al Principatelor Unite.

În martie 1866, Alexandru Ioan Cuza a poposit și la Pesta, în hotelul „LA REGINA ANGLIEI”.

Alexandru Ioan Cuza, domn al Principatelor Unite, în 13 februarie 1866, la ora 18, începe o călătorie, care avea să fie ultimul drum al domnitorului, în viață fiind, pe pământ românesc.

Manifestând interes pentru situația lui Cuza Vodă, Iosif Vulcan urmărește la rândul său deplasarea domnitorului, după plecarea acestuia din București. Cităm în acest sens un articol din revista „Familia”, apărută la Pesta, aflând că prințul ajunsese deja în capitala Ungariei:

„Fostul domnitor al României,

Irinyi János (Ioan Irimie) – inventatorul chibritului cu fosfor

de Mária BERÉNYI

Irinyi János (Ioan Irimie)
(1817-1895)

În 17 decembrie 1895 a decedat, la Létavértes, Irinyi János (Ioan Irimie), inventatorul chibritului cu fosfor, unchiul lui Iosif Vulcan.

Familia lui Irinyi János e de origine română. A avut un frate pe revoluţionarul Irinyi József şi o soră, Victoria măritată Vulcan, ea era mama lui Iosif Vulcan. Familia Irinyi a trăit în Leta Mare, aici sunt mormintele membrilor familiei.

Irinyi János (1817-1895) s-a dovedit unul dintre cei mai talentaţi chimişti maghiari. A brevetat chibritul silenţios şi neexploziv, obţinând acest efect prin amestecarea fosforului cu dioxid de plumb în loc de cloratul de potasiu folosit anterior. Şi-a vândut invenţia unui producător de chibrituri vienez, iar din suma obţinută a plecat la studii la Universitatea din Berlin, respectiv la Academia din Hoffenheim. Ulterior, întors în Ungaria, a publicat o întreagă serie de articole despre aspectele teoretice şi practice ale chimiei, atrăgând astfel recunoaşterea oamenilor de ştiinţă atât din cercurile germane, cât şi din cercurile maghiare.

În 1840 a depus la Primăria Budapestei

Revista de cultură FAMILIA devine publicație a Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai”

Revista Familia este o instituţie culturală înfiinţată de Iosif Vulcan, la Budapesta, în 1865, având drept program răspândirea culturii române în Transilvania şi cultivarea limbii şi a conştiinţei naţionale. Ea a fost, în urma dispariţiei Foii pentru minte, inimă şi literatură a lui George Bariţiu, cea mai însemnată revistă românească din Ungaria în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, devenind, în scurt timp, o tribună a întregii literaturi româneşti, o emblemă a identităţii culturale naţionale.

Fondatorul ei, Iosif Vulcan (31 martie 1841, Holod, Bihor – 8 septembrie 1907, Oradea), publicist și scriitor român, animator cultural, membru al Academiei Române, şi-a dedicat întreaga viaţă editării revistei – uneori chiar cu sacrificii materiale.

Înfiinţată în 1865, la Budapesta, revista purta pe frontispiciu subtitlul „foaie enciclopedică şi beletristică cu ilustraţiuni”, programul ei nefiind pur literar, ci şi social, adresându-se fiecărei familii româneşti în parte, dar şi familiei mai mari a naţiunii. Numărul de probă a apărut la 1/13 mai, iar numărul 1 la 5/17 iunie. În 1880, redacţia revistei Familia se mută la Oradea, locul în care va continua să apară – cu unele întreruperi – până în zilele noastre.

Indiferent de serie, în paginile Familiei au fost publicaţi cei mai importanţi scriitori români, revista fiind considerată una dintre cele mai valoroase publicaţii culturale româneşti. Mai puţin cunoscut este faptul că tot în revista Familia a debutat şi George Coşbuc, în 1884, sub pseudonimul „Boşcu”, cu poezia Aş vrea să fiu…, o traducere a unui poem al poetului maghiar Petőfi Sándor, dar Familia a contribuit și la impunerea unor scriitori ca Octavian Goga și Emil Isac.

Revista „Familia” – Iosif Vulcan, la Jubileul de 25 de ani

UN BUCHET DE GÂNDURI ȘI SEMNĂTURI ÎNTR-O REVISTĂ DE MARE PRESTIGIU. REVISTA „FAMILIA”, 1865, LA JUBILEUL DE 25 DE ANI SERBAT ÎN 1890.

de Melania Rusu CARAGIOIU

Acum, 130 de ani, în 1890, Revista ,,Familia” înființată la Pesta de publicistul și scriitorul Iosif Vulcan în anul 1865, sărbătorea Jubileul de 25 de ani. Era perioada în care revista se tipărea la Oradea. La această festivitate i s-au adresat Revistei din partea celor mai alese condeie ale vremii urări de dăinuire și prosperitate. Multe din acele nobile gânduri referitoare la cultura românească și la viitorul literaturii române, sunt însoțite în numărul respectiv al revistei de semnături autografe în facsimil.

În acest număr al Revistei au colaborat:

George Barițiu, Vasile Alecsandri, Alexandru Mocioni, Titu Maiorescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ștefan Velovan, Vincențiu Baneș, Matilda Poni, Vasile Maniu, Duiliu Zamfirescu, Th. D. Speranția, Sextil Pușcariu, Nicolae Popea, Gh. Sion, Ion Slavici ș.a.

Vasile Alecsandri scria din Paris la 4 mai 1890: „Stimate Domnule Vulcan, sînt bolnav de șapte luni, închis în casă și mai mult lungit în pat.