Memoria culorilor noastre

de Irina Lucia MIHALCA

~ Tutu iasti un yisu ţi chiari tu hâryi,
unâ cumatâ ditu chiro,
şi bana, şi omlu, şi tutu! Tuti’su sicundi! ~*

Soarele este în creştere, cu cerul pur şi largul mării,
cu valurile de smarald şi ritmurile lor,
când aburii delicaţi se ridică peste ape,
expresia unor emoţii reflectorizante,
activând, într-un ocean,
fiecare picătură de sentiment.
Acolo iarna se termină. Suav portativ,
sub pătura de frunze noi
începe primăvara,
totul sub picioarele tale
este în creştere,
te poartă-n înălţimi.

Să nu striveşti clipa!

de Irina Lucia MIHALCA

În stele suntem noi, în lumina veşnică
ce închide două suflete în aceeaşi crisalidă.

Pe tine te cheamă inima mea,
de-atâta aşteptare iarba a crescut de-o palmă!
Vin din inima ta, din fundaţia creată,
din lacrima câmpului – rubine presărate-n flori.

Ca nopţile de altădată vei veni
să-mi aprinzi stelele stinse de singurătăţi!
Realitatea e acolo unde eşti cu gândul, stelele
cunosc drumul, iar luna-l urmează,
trebuie să fii în visul cuiva pentru a-l visa.

aliteraţia timpului

de Irina Lucia MIHALCA

există un timp pentru toate.
timp de uitare. timp de-nvăţare.
timp de trăire. timp de iubire.

timp pentru somnul cel lung.

timp pentru a nu mai fi.

o clipă încremenită

de Irina Lucia MIHALCA

în zborul spre absolut.

un flux, iluzia magică a vieţii,
în căutarea paradisului.

***************

ai mâncat dude.

O lume a noastră

de Irina Lucia MIHALCA

Când îmi citești un poem,
glasul tău trece
prin faţa ochilor mei,
te aud și te văd
cum urci și cobori,
ajungi
departe,
tot mai departe,
când treci
prin
fiecare
semn de punctuaţie,
chiar și atunci
când respiri adânc
punctul final
din ultimul vers. 

Între un vis și o speranță

de Irina Lucia MIHALCA

În buzunarul nopții sunt ascunse secretele mele.
Cu două inimi
se luminează colțurile întunecate.
Întrebați mesajele de pe hârtie cum au ajuns,
cum s-au strecurat
pe ferestrele deschise ale îndrăgostiților.
Paradisul iubirii este focul lor.
Pașii timpului… Respir intens viața,
ca un trandafir înflorit,
ca o greșeală a sorții.
Lasă-mă între un vis și o speranță,
și nu răspunde!
Nu te voi întreba încă.
O adiere de vânt.

cine are curajul

de Irina Lucia MIHALCA

poţi recunoaşte culoarea ce curge
pe luciul apei?

un vulcan ţi-e trupul.

între obişnuinţă şi cunoaştere
perlele rare fac diferenţa.

Glasul inimii

de Irina Lucia MIHALCA

Prin desprindere tot mai înalte ziduri se înalţă,
tot mai departe le duci şi te duci.
Dureri pe care să le înţelegi,
risipindu-le apoi. Simţi asta?
Priveşti tot ce porţi clipă de clipă?
O legătură profundă ne uneşte,
a crescut şi s-a maturizat,
o nouă formă de viaţă am atins,
pătrundem în lume
şi lumea pătrunde în noi.

marină

de Irina Lucia MIHALCA

prin fiecare vers ni se conturează călătoria:
oglindă de ape nemărginite.
 

treci prin poarta
unui timp mitic al începutului.
respiri clipele trăite împreună,
reflexiile unui foc imens.

acuarela unui timp

de Irina Lucia MIHALCA

mă uit pe geam
şi nu te văd.

îmi beau cafeaua.
nu eşti în zare.
pendula ticăie a sfârşit de an.
viaţa are formă de sferă gotică.
ce face Irina?
e fericită?