CA VISUL DIN VIS

de Irina Lucia MIHALCA

Pe treptele gândului îţi derulezi viaţa de la înălţime,
ca pe un peisaj privit de la distanţă,
proiectând lumina reflectoarelor.
În mişcare e totul. Lumină, întuneric şi culori.
Îţi croieşti propriul drum.

Laşi cuvintele să se aşeze,
elogiu adus necunoscutului.
Un strigăt, o chemare printr-un fir de legătură
între viaţă şi neviaţă, între vis şi nevis,
între trup, inimă şi gândire,
între lumi nepătrunse
oricui, oricând, oriunde.

ÎNAINTE CA…

de Irina Lucia MIHALCA

Înainte ca bezna să acopere totul,
înainte ca zâmbetul cald, jocul şi cântecul să dispară,
înainte ca viaţa brusc să se stingă,
înainte ca frica să fie o imensă plagă,
înainte ca necuprinsul nopţii să te pătrundă,
înainte ca moartea să devină stăpână,
înainte de lacrimi, puncte de carne, trupuri, durere, sânge,
înainte de tine, înainte de mine,
înainte de arme,
înainte de ură,
înainte de crimă,
înainte de toate, 

AŞTEPTAREA

de Irina Lucia MIHALCA

Aşteptarea
e atunci când ai auzit că-n piept îţi arde dorinţa de tine,
hai, smulge durerea din floarea tăcerii, durerea care-i umbreşte ochii,
te uiți în jur şi vezi cum braţele cuprind doar neantul,
un vis, o lume spectrală în care te pierzi în apa vie a iubirii,
chiar dacă pământul de sub tălpile noastre se mişcă
asemeni nisipurilor mişcătoare,
în aer dispari dacă nu te simt lângă mine,
un vis inspirat din repetare,
face parte din tine, 
înăuntru îl simţi, renăscându-te.

CRONICILE VII ALE DIONULUI

de Irina Lucia MIHALCA

Istoria s-a scris, într-o lumină argintie,
în pietre albite de vremuri,
prin haos şi zgomot,
în file-ngălbenite
şi manuscrise din biblioteci,
unele arse prin timp,
pe vase, pe lespezi, relicve,
în inimi şi-n noi,
memoria transmisă mai departe,
iar pentru cei care au
ochi să vadă şi suflet să simtă,
istoria e scrisă răsunător 

DIN RĂDĂCINI SPRE MUGURI, FOŞNETUL STELELOR

de Irina Lucia MIHALCA

Pe malul râului se reflectă surâsul lunii,
pasărea cu aripi de dragoste
şi tu, cel trezit c-a-ngropat dimineţile
în fântâna din care
vor bea vise
călătorii de pretutindeni,
ca-ntre timp să devină
fulger şi lacrimă, mugur şi adevăr.
Petale de nufăr în ploaie, o mângâiere
cu mir unsă pe pielea de aur şi smirnă,
o ţiteră dintr-un colţ ciupită
de-o pală de vânt. 

DEŞI LUMEA-I ABSURDĂ…

de Irina Lucia MIHALCA

– Deşi lumea-i absurdă,
picioarele tale îmi plac! îmi spui.
– Deşi gândurile îţi zboară departe, foarte departe,
te simt aproape! îţi răspund, zâmbind.

O zi se stinge, o nouă zi se naşte.
– Deşi sunt pesimist, privesc multe
în culori roz: ochelarii aburiţi,
plimbările lungi,
reveriile, amintirile ocultate,
limbajul plantelor şi sărutul buzelor tale.

CEA MAI FRUMOASĂ CARTE

de Irina Lucia MIHALCA

Eliberat de tot şi de toate,
gândul
străbate universul,
auzit eşti, totul se imprimă.

Pe litere, pe silabe,
cu fiecare vers,
din filă în filă
şi printre rânduri ai s-o citeşti.
O carte mereu nouă, nesfârşită!
Prin fiecare gând, prin fiecare trăire
o cauţi şi-o regăseşti.   

Prin barierele timpului

de Irina Lucia MIHALCA

 Noapte de noapte treci 
 prin pădurea de vise-pastel
 cum ţi-am trecut
 prin barierele timpului, 
 noapte de noapte mă respiri 
 ca pe un tainic mister
 în care legământul inimilor
 dăinuie pentru eternitate.

 Pâlpâitoare umbre la lumina focului,
 imaginile dansează pe tavan 
 înainte de a se pierde, 
 în căldura nopții, în mătăsuri delicate, 
 în speranţa unui vis uitat.

ŞI, IAR, VA ÎNFLORI LILIACUL ALB

de Irina Lucia MIHALCA

Îţi aminteşti cuvintele noastre,
dar, mai ales, înţepătura dragostei.
Ai venit, aici, după ce ţi-ai văzut
imaginea stingându-se
într-o oglindă spartă de durere,
o scânteie ai împrumutat
pentru-a aprinde focul,
lumina ce străbate oceanul trăirilor,
apa ei ţi-a atins gura întredeschisă,
seducător ai îmbrăţişat lichidul divin.

Pasărea mării

de Irina Lucia MIHALCA

Pe roci sparte,
acolo unde
iubirile
zac naufragiate
şi bolovanii însângeraţi,
departe
îşi cântă durerea,
strigătul de teamă
a unui pescăruş
se desprinde de mare,
în timp ce
nisipul
te-ngroapă adânc,
înainte
de a naviga spre moarte.