Cu sens unic

de Irina Lucia MIHALCA

Toţi au un început cu un vis vibrant,
crescut din ce în ce mai mare.
Din ţesătura labirintului
urmezi cu ceea ce-ţi place,
călătoria aşteptată de mult timp.
O sărbătoare să nu o pierzi!
Trăieşti intens totul,
dincolo de frică, de rutină,
te exaltează noul,
te-ndrăgosteşti de vechi,
chiar dacă-i suferinţă.

În esența lor

de Irina Lucia MIHALCA

Clipe, irepetabile clipe își scutură fructele coapte.
Sunete surprinzătoare, senzuale și ritmice,
te captivează miraculos
prin simplitatea lor.
Labirinturi șoptite coboară,
coboară din soare
cu hașurări tremurate
– bucurie pură, necorporală,
trăită intens,
respirată prin toți porii,
prin toate celulele albe și roșii.
Între calm și dezlănțuiri tumultuoase,
încă nu surprinzi forța invizibilă a muzicii
peste care e trasă o cortină.

Lumea eşti tu, priveşte-mă!

de Irina Lucia MIHALCA

Sfidând logica, suntem mereu pe undeva,
unde ne simţim dacă nu căutăm?
Să eliberăm visele şi barierele lor,
să deschidem ferestrele inimii,
să deblocăm cuferele emoţiilor
şi sertarele trăirilor demult închise!

Picătura de viaţă

de Irina Lucia MIHALCA

Poezia o găseşte pe poetă, uneori.
În fiecare vers suntem, totu-i acolo!
Din adânc ies izvoarele la suprafaţă,
iar unde-i pânza freatică va fi şi viaţa,
şi setea potolită, şi multe altele…

Inima ta m-a găsit

de Irina Lucia MIHALCA

Ai nevoie de o lume
ce se naşte în fiecare clipă,
vibrează-n tine cu tot ce are-n ea,
te-aşezi, o priveşti, asculţi tot,
o lume ce parcă prinde viaţă,
conturul caselor, linia cerului,
cupola bisericii.
Ai îmbrăţişat fiecare om,
ai trecut pe fiecare stradă
cu gândul că eşti, acolo,
în istoria ei
şi fiecare pas
a fost o mulţumire
adresată iubirii care te poartă.
Ai intrat în fiecare inimă
şi i-ai simţit bătaia,
ai spus o rugăciune lumii întregi
şi-ai înţeles că eşti în mine.
Inima ta m-a găsit!

Orbită de sărutul fluturelui

de Irina Lucia MIHALCA

În liniştea nopţii, undeva, în surdină,
acordurile unui saxofon,
în cercuri de timp, adie briza vântului.

Ecoul vocii ei

de Irina Lucia MIHALCA

Ai deschis ușa în amurg
și ai găsit-o la lumina lumânărilor,
ca Venus înveșmântată – pictură vagă, uitată-n tine,
ca-ntr-o unduire de nisipuri.