de Irina Lucia MIHALCA
O busolă de aur ne-arată nevăzutul.
Atât de multe lumi şi tot ce alţii-ascund!
– Atinge-mi clipa eternităţii, iubitule,
acel punct de lumină din Capela Sixtină!
– Cercurile ascund taina vieţii.
În trepte este viaţa, urcă şi coboară,
creşte şi descreşte, rămâne-n plus o informaţie
şi zborul mai departe… Citește restul acestei intrări »
Un comentariu | 
Literatură | Etichetat: Atinge-mi clipa eternităţii, Irina Lucia Mihalca, poezie, versuri | 
Legătură permanentă
Publicat de angelasimionca
de Irina Lucia MIHALCA
În ploaia caldă de lumină,
pe o cărare
printre mulţi pomi,
mergem de mână la şcoală.
Nu vreau să-ţi spun cum mă cheamă.
Leave a Comment » | Literatură | Etichetat: Irina Lucia Mihalca, Persistenţa trecerii, poezie, versuri | Legătură permanentă
Publicat de angelasimionca
de Irina Lucia MIHALCA
Fiecare om cu povestea sa,
dintr-o poveste cresc noi poveşti,
– Un timp oprit doar!
Opriţi timpul, dar cu clipa ce facem?
O simţim, o trăim, ne-ntoarcem, apoi,
în cercul unde ne regăsim.
Orice sfârşit este un nou început!
S-a sfârşit ceva,
cu un foc nou va începe altceva. Citește restul acestei intrări »
Leave a Comment » | Literatură | Etichetat: Cerul din inima mea, Irina Lucia Mihalca, Opriţi timpul dar cu clipa ce facem?, poezie, versuri | Legătură permanentă
Publicat de angelasimionca
de Irina Lucia MIHALCA
Se poate încheia ceva vreodată?
Nici când renunţi nu are cum
pentru că altul se-nalţă
şi cade la fel, uitând cine eşti.
– Nec plus ultra –
Câtă iubire purtăm în noi!
Cu ea am scris pe cer, pe ape,
pe stânci, pe trepte,
în slove, în trupuri şi-n inimi.
Leave a Comment » | Literatură | Etichetat: Calea spre tine, Irina Lucia Mihalca, poezie, versuri | Legătură permanentă
Publicat de angelasimionca
de Irina Lucia MIHALCA
O nouă primăvară a răsărit prin spațiile ordonate,
o nouă lumină cu pomii abia înfloriți
ce, parcă, nici miresmele
nu-și mai adie suspinul tandru,
cu flori multicolore,
mult prea repede trecute,
cu pasări ce plutesc tăcute, în bătaia inimii. Citește restul acestei intrări »
Leave a Comment » | Literatură | Etichetat: Echilibru fragil, Irina Lucia Mihalca, poezie, versuri | Legătură permanentă
Publicat de angelasimionca
de Irina Lucia MIHALCA
În toate există o căutare, o chemare!
Mă căutai în cântecul ploii pe care,
deşi toţi îl aud, doar cei sensibili îl înţeleg.
Mă căutai în mugurii ce-aduc, timizi,
dorinţa lor de lumină.
Mă căutai în lacrimile dulci de floare
ce tremurau când respiraţia ta le-atingea… Citește restul acestei intrări »
Leave a Comment » | Literatură | Etichetat: Irina Lucia Mihalca, La margine de viaţă, poezie, versuri | Legătură permanentă
Publicat de angelasimionca
de Irina Lucia MIHALCA
O salcie, un lac, o unduire, un val de prospețime
în care stelele se reflectă.
Ca o adiere ai alergă în umbra pașilor ei,
pe covorul ierbii sălbatice.
O fugă prin timp!
Te pierzi în păduri,
prin boabe de rouă adormite. Citește restul acestei intrări »
Leave a Comment » | Literatură | Etichetat: Irina Lucia Mihalca, poezie, Timp diluat ca o adiere, versuri | Legătură permanentă
Publicat de angelasimionca
