Te-am găsit, te-am regăsit şi te mai vreau

23/07/2021

de Irina Lucia MIHALCA

Te privesc şi mor în fiecare clipă,
mă vei ucide prin cuvinte răscolitoare,
asta simţi acum,
în călătoria spre nicăieri mergi singur,
înţelegi, nu poate fi altfel în căutările tale,
te-ai zdrobit în tine,
n-ai simţit ce era acolo,
mereu ai mers înspre ceva,
de nu mă întâlneai căutai, încă, himere.
Dacă nu am trăit o emoţie cândva,
o trăiesc acum, o tot căutam undeva.
Când treci de-o vamă,  Citește restul acestei intrări »


Priveşte marea întâmplare…

16/07/2021

de Irina Lucia MIHALCA

Priveşte marea întâmplare
petrecerea unui om pe pământ!

Este pragul pe care păşeşti
pe urmele paşilor tăi, cândva ştiuţi!

 

Înţeleg maturitatea
ca un fruct zemos şi aromat:
Dacă-ţi fac apa jucăuşă şi sălbatică
n-o să-mi mai apropii barca de malul tău!”

mi-ai spus cândva.
Stelele când le priveşti nu au colţuri,
doar puncte intens luminoase
ce pulsează vraja, iubirea, misterul! Citește restul acestei intrări »


Opreşte, Doamne, ceasornicul!

07/07/2021

de Irina Lucia MIHALCA

 În lumina focului,  umbrele
 îţi dansează prin visul abia stins,
 în cădere îţi extragi 
 fiecare ciob implantat prin trecerea ta,
 pe alei singuratice
 îţi asculţi şoapta inimii,
 recompui spaţiile libere risipite-n trecut,
 în timp ce noaptea îşi curbează
 cadranul timpului
 pentru a găzdui lumina cerească.

Citește restul acestei intrări »


A cunoaşte, a-nţelege, a trăi

28/06/2021

de Irina Lucia MIHALCA

În ochi strângi infinitul.
Şi dacă am înţelege, ce putem schimba?
Şi dacă am schimba, am fi altfel?
Şi daca am fi altfel, unde e diferenţa?
Să cunosc tot e binele suprem?
Prin fiordurile nopţii, ca o rugăciune,
picură tainic, adânc,  Citește restul acestei intrări »


Dulceaţa cireşelor amare

25/06/2021

de Irina Lucia MIHALCA

Unele lacrimi zidesc fundaţia
unui viitor zâmbet.
Gânduri îngheţate plutesc,
umbre se nasc din nimic,
cresc, dispar, pier.
În oceanul amintirilor
mantie de stele.
În vocea ei simţi lacrima durerii,
ce-i zgârie inima
la fiecare pas.
Cuvinte, clipe, amintiri
se deşiră în neant,  Citește restul acestei intrări »


O limită, un spaţiu, o clepsidră 

11/06/2021

de Irina Lucia MIHALCA

 Prin culorile palide ce ne urmăresc, 
 prin zidurile distanţei,
 prin gratiile timpului,
 în lumina separată de întuneric, 
 călăuzindu-se, sufletele şi-au strigat iubirea.

 Am nevoie de-atingerea ta,
 străpunge tăcerea, ca un botez al sufletului 
 în apa divină revărsată asupra noastră!
 Unde-i cuvântul iubirii,
 unde-i glasul inimii? 
 Am eliberat luminii zâmbetele dăruite, 
 plutesc uşor, acum, pe-ntreg cuprinsul lumii.

Citește restul acestei intrări »


O nouă naştere

04/06/2021

de Irina Lucia MIHALCA

Te-aştept ca pe o pâine caldă,
s-o rup în două, s-o miros,
să stau cu nasul în mijlocul pâinii,
să simţi că sunt pe aproape!
îmi spui.

 Sunt pâinea ta caldă, ştii asta!
 – În mijlocul pâinii mă simt, în mine te topeşti!

Citește restul acestei intrări »


Dincolo de orice ai văzut vreodată

02/06/2021

de Irina Lucia MIHALCA

 În timp ce dormeam,
 buzele rubinii strălucitoare
 păreau un scenariu de frumuseţe.
 Un sărut ai furat 
 în  încercarea de a mă trezi.
 Fericit, în spirala descendentă 
 a unui nou pământ, 
 zâmbeşti din interior, 
 noi locuri de dragoste citeşti,
 fiorul este, aici, o dată mai mult,
 inima îţi sare,
 arc desprins din cerul de noapte.

Citește restul acestei intrări »


cu cât ne adâncim în el

25/05/2021

de Irina Lucia MIHALCA

cu cât ne adâncim în el

deschidem porţi nebănuite.

nu pescuim nimic necunoscut,
doar ceea ce cunoaştem.
suntem goi şi descoperiţi în faţa lui.
Citește restul acestei intrări »


Nimic nu trebuie scris numai o singură dată

19/05/2021

de Irina Lucia MIHALCA

Între viaţă şi moarte,
între grafia vieţii şi grafia morţii,
doar culoarea „a fi”
îşi macină sunetele în primul şi ultimul zbor.

Între viaţă şi moarte,
primul om, primul vis, prima lacrimă,
prima lumină şi ultimele clipe ce palpită inconştiente.

Deasupra noastră strigă întreg cerul
pare că totul va muri te înfiori, mă înfior.
Iată, acum, strâns între noi, valul din adâncurile noastre urcă,
urcă până ce se sparge în spumă, şiroind!

Citește restul acestei intrări »