Daruri din suflet!

Semnalăm prezența în colecțiile Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare a volumului întâi al antologiei literare, GALAXY. Antologie de ecouri literare. Autori români contemporani, Editura Globart Universum, Canada, 2022. Deși aflată la mare distanță de România, în Montreal, Editura Globart Universum încearcă să promoveze și să susțină atât literatura și cultura românească, dar mai ales pe scriitorii români – izvoare nesecate de frumos și spiritualitate.

În cuprinsul acestui volum, se remarcă prezența a patru scriitori maramureșeni: Aurelia Oancă, Irina Vera Terebeși, Timur Chiș, Vasile Bele, care abordează prin operele lor plămădite din lutul iubirii eterne tematici universale ce luminează atât prezentul cât și viitorul.

Întregind astfel colecția de patru volume: GALAXY. Antologie de ecouri literare. Autori români contemporani, dorim să mulțumim Editurii Globart Universum, în special doamnei Mihaela CD – redactor fondator al revistei „Poezii pentru sufletul meu”, membru al Ligii Scriitorilor Români, membru al Uniunii Scriitorilor din Canada, Președinte al World Poets Association Canada -, și domnului Johnny Ciatloș Deak –

Toamnă de catifea

de Irina Vera TEREBEȘI

pictură realizată de Vera Terebeși

E toamnă din nou, iar gândurile-mi zboară precum frunzele-ngălbenite ce se desprind din copaci, căzând în voie peste șuvoaiele de adieri care le cuprind și le flutură în toate părțile, încercând să le înveselească și să le dea speranță. Dar uneori le izbesc cu putere de pereți sau le scapă nemilos pe pietre și le părăsesc.

M-am supărat pe toamnă! Pentru ale ei intenții. Vine, uscă, suflă dureri. Nu-i pasă. Intră în grădini ca o stăpână, rupe vise, așterne doruri, tace și zâmbește sau trece ca o furtună. Dar nu mă pot împotrivi venirii

Vânt şi vise

de Irina Vera TEREBEȘI

Iar îmi șoptește vântul la ferestre
într-un vuiet furios,
voind parcă să îmi spună gânduri,
povești vechi cu văl misterios.

Mintea mea i se opune,
nevrând parcă să-l asculte,
vorbe tulburi, gânduri sumbre,
în tente ruginii, de mult uitate.

Dar vântul furios mai tare bate,
nelăsând liniștea nopții să curgă lin,
vine, trece, răscolește,
căutând al lui destin.

TE-AI JUCAT

de Irina Vera TEREBEȘI

Te-ai jucat, toamnă, cu mine de-a trăirea dorului de mai,
Simțăminte în frunzele-ți moarte cu plăcere sfărâmai.
Inima mi-a înghețat în suflul tău dezinteresat și rece,
Mă grăbesc să o consolez zicând: e bine, las’ că trece.

Te-ai jucat, toamnă, de-a dorul simțirilor ce le aveai odat’
Cu ale mele frunze răscolite în adieri le-ai înnodat.
Poate nu înțeleg eu bine ce dorești când îmi dai târcoale
Și îmi încarci crengile cu foi subțiri, arse, de simțuri goale.

Între vară și toamnă

de Irina Vera TEREBEȘI

Ascult foșnetul vag al frunzelor,
Muzica anotimpului confuz,
Caut în depărtări sclipiri ale razelor,
În lumina ștearsă a timpului difuz.

Nu știi dacă să vii sau să aștepți,
Te gândești că nu îmi faci bine,
E greu ca adierile-ți să le accepți
Și fluxul de raze să nu se mai termine.

UNEORI

de Irina Vera TEREBEȘI

Uneori, cred că e mai bine să asculți foșnetul frunzelor ce zburdă-n valuri, în muzica duioaselor adieri…

Uneori, cred că e bine să taci, ca apoi să tresari la bătăile insistente ale gândurilor în negura nopților de toamnă…  

Poeziile Irinei Vera Terebeşi sunt nişte curcubee ce ne inundă sufletul şi privirea

de Gelu DRAGOŞ

Pe Irina Vera Terebeşi am cunoscut-o la o reuniune culturală organizată de eCreator, unde avea expuse mai multe picturi care mi-au atras atenţia prin cromatica aparte, prin combinarea realului cu imaginarul, prin compoziţia şi stilul personal al autoarei.

Ne-am intersectat din nou, de data aceasta în calitate de poetă, la volumul de debut „Iubire-n anotimpuri”, colecţia Debut, editura „eCreator” Baia Mare, coperta, un autoportret, fiind realizată de ea. Cartea are 4 părţi, fiindcă sunt patru anotimpuri, nu-i aşa? Şi în mod sigur fiindcă Irina Vera Terebeşi le iubeşte la fel de mult!

După cum îi spune titlul, vorbim la Irina Vera Terebeşi de o poezie a naturii, a preaslăvirii anotimpurilor care vin şi trec peste noi, iar noi, din punctul de vedere al autoarei suntem datori să trăim clipa, să ne opunem cu armele noastre în care amintirile aşezate într-un ungher al sufletului devin hrană spirituală când vremile ne încearcă şi ne obligă să stăm carantinaţi, să fugim de frumuseţile acestora.

Poeziile ei, în marea majoritate, sunt un dialog prietenos, candid, cu anotimpurile dar şi cu frunzele, cu roua dimineţii, cu florile şi copacii,

Cântăm

de Irina Vera TEREBEȘI

Cântăm… Ne cântăm gândurile, emoțiile, cântăm natura, cântăm frumusețea ce ne înconjoară, cântăm puterea, cântăm iubirea…

Ne cântăm… pentru că ne iubim și ne acceptăm pentru ceea ce suntem. Poate unii vor spune că e o formă de egoism, că e imoral să ne iubim pentru că am fost educați să negăm sentimente care nu se ridică la standardele cerute de societate, am renunțat la a ne exprima liber, la a recunoaște că nu suntem perfecți, că uneori greșim, pentru a fi acceptați și apreciați…

Ne cântăm pe noi înșine, în fiecare zi, dacă ne iubim.

Copacul

de Irina Vera TEREBEȘI

Dintr-o imensitate de nori tăcuți care au umbrit dorințe, a căzut un fulg de nea pe o frunză păstrată de al ei copac și după venirea iernii. Obosit și istovit de drumul lung parcurs în vremuri grele, fulgul se așeză ușor și privi alți fulgi care roiau în jurul puternicului copac care încerca să își mențină frunzele cât mai mult timp, întinzându-le în aer și oferindu-le susținere, pe ele să se poată odihni suflete, fulgi plini de încredere, stropi de speranță…

Tu, copac al unui timp care îți întinzi ramurile și susții frunzele fără a te simți împovărat și lipsit de libertate, fals sentiment de siguranță,

M-am îndrăgostit

de Irina Vera TEREBEȘI

M-am îndrăgostit de un licăr de lumină
ce străbate cu sfială crengile ce își susțin frunzele cu mândrie,
de liniștea sufletului care își spune gândurile în tăcere…
care nu se aud, ci se simt…
M-am îndrăgostit de prezent
și de un stol de păsări
care îmi poartă gândurile peste mări, munți, ceruri…
în ger, furtună sau căldură toridă…
M-am îndrăgostit de o aripă
care zboară liber fără teamă spre ceruri,
acolo unde ești primit cu afecțiune,
acolo unde visurile ți se împlinesc…
M-am îndrăgostit de un zâmbet
pe care nu îl poți reține,