Iubesc…

16/09/2020

de Vera TEREBEȘI

Iubesc tot ce ne leagă… cer, stele, pământ… mireasma florilor … adierea dulce de vânt… amurgul… razele de soare care ne luminează sufletele…
Iubesc visele care ne călăuzesc în viață și zburdă cu dorința de a se împlini…
Iubesc oamenii care cred în ele… care nu se lasă dărâmați de vânturile reci și nepăsătoare ale gândurilor sumbre, aduse de suflările unor anotimpuri…
Am cunoscut oameni care știu ce este suferința, înfrângerea, despărțirea… care știu aprecia fiecare picătură de ploaie dătătoare de viață, care au sufletul rupt în mii de bucăți pe care nu încetează să le adune pentru a construi un nou timp… care au înțeles că bucățile trebuie să se piardă pentru a putea să se regăsească și a iubi cu mai mare ardoare… care au înțeles că e nevoie să ne transformăm pentru a putea iubi și anotimpurile reci și sure ale trăirilor noastre, pentru a putea ierta… și a ne ierta… pentru că merităm asta…
… oameni care nici nu știu cât de speciali sunt… câte valori conțin… valori care fac persoana să fie nu numai o ființă vie, ci îl fac om… 

Citește restul acestei intrări »


Iubesc…

11/08/2020

de Vera TEREBEȘI

Iubesc adierea care îmi răscolește șuvițele de păr
pentru că așa o voi aprecia pe cea care mi-o va aranja cu tandrețe.
Iubesc frunza ce cade din al ei copac
suflată de vânturile răcoroase ale toamnei
aruncând-o departe de trunchiul ei
pentru că îmi voi da seama când îmi va spune șoapte dulci
și îmi va lăsa urma unui sărut dulce pe frunte
în timpul căderii sale într-o adiere ușoară, protectoare, de vânt.
Iubesc răcoarea ploilor mohorâte de dimineață
pentru a putea admira culorile unui răsărit.
Iubesc picătura de cafea
ce se prelinge pe marginea ceștii mele
și ștergând-o mă pot bucura de alte picături,
de noi dimineți.  Citește restul acestei intrări »