IUBIRE

21/10/2020

de Gelu DRAGOŞ

singură
deznădejdea doar îmi era
vecină
motiv de a pleca de-acasă
cât mai departe
dacă mă mai iubeşti
câtuşi de cât
ia-mi urma prin nămeţi
groşi până spre Cer
te voi pândi uneori
să mă încredinţez
dacă mărşăluieşti
vitejeşte
pe cărările nebănuite
într-o zi cu miresme
te vei convinge
că pe întinderea
câmpiei
sunt doar eu
lup singuratic

Citește restul acestei intrări »


Picuri de înţelepciune. „Cugetări filocalice”, vol. 2 (2)

02/09/2016

foto_Delia Florea

de pr. Ilie BUCUR SĂRMĂŞANUL,
preot ortodox român

1. „RĂGĂCIUNEA ORICUI E PRIMITĂ DE DUMNEZEU. Dacă eşti mai mic duhovniceşte, roagă-te să-ţi spună cei mai mari ceea ce e bun. În felul acesta primeşti ceea ce ţi se spune cu credinţa că vine de la Dumnezeu. Prin aceasta nu-l umileşti pe cel mai mare, căci admiţi că lui îi spune Dumnezeu ceea ce nu eşti sigur că trebuie să faci. Caută pacea în tot ceea ce faci, ca să fie odihnită inima ta oriunde vei pleca. Să nu asculţi de duşmanii tăi care te îndeamnă să preschimbi faptele bune în fapte rele”.

Sfântul Isaia Pustnicul
„Filocalia”, vol. XII, pag. 72
Citește restul acestei intrări »


Cele trei pietre

24/03/2015

foto_Amza Jucan_1

de Cornel MĂRGINEAN

Este prea superficial a crede că omul nu este, la rândul său, o componentă directă a Realităţii, cu acele atribute informaţionale care îl leagă nemijlocit de ceea ce poate fi o ascundere a miezului informaţioal al acesteia. Trei atribute, ce ne par simple stări sociale şi psihologice ale minţii şi sufletului său, sunt de fapt trei pivoţi înfipţi adânc în altceva decât se consideră. Existenţa, prin bănuirea descinderii acesteia din Realitate, este reperul de bază al vieţii prin trei atribute ce permit accesul spre sensul trăit al acestei existenţe. Acestea sunt iubirea, tristeţea şi supărarea, cu întregul lor înveliş format din celelalte stări ale firii umane.

Realitatea nu este, nici măcar în închipuire, substanţă, energie, timp sau spaţiu. Este acea existenţă păstrată în informaţie, a cărei cunoaştere este posibilă. Firescul de a nu cunoaşte acea informaţie, existentă dar nealcătuită de om şi neîntemeiată încă într-o minte, este lumea în care ne petrecem noi vieţile. Citește restul acestei intrări »