Se deschide stagiunea cenaclurilor literare patronate de Liga Scriitorilor

COMUNICAT DE PRESĂ

Miercuri, 13 septembrie, 2017, ora 11, are loc ședința cenaclului literar „Radu Stanca” (condus de scriitorul Al. Florin Țene), din cadrul Centrului multifunctional de servicii integrate pentru vârstnici nr. 2, din strada Decebal nr. 21.

Joi, 28 septembrie, ora 17, la Cercul Militar, Sala Armelor, se deschide stagiunea cenaclului literar „Artur Silvestri”, condus de prof. Antonia Bodea.

Eveniment: Oglinda Ligii Scriitorilor Români la 10 ani de la înfiinţare. O altfel de istorie a literaturii române

de Voichiţa PĂLĂCEAN-VEREŞ

A apărut de curând, la Editura Napoca Nova din capitala Ardealului, impresionanta lucrare OGLINDA LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI LA 10 ANI DE LA ÎNFIINŢARE. O ALTFEL DE ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE, editată în condiţii grafice deosebite.

Intenţia autorilor – Voichiţa Pălăcean-Vereş, Al. Florin Ţene (preşedintele naţional al LSR) şi Gavril Moisa (secretarul general) – a fost aceea de a realiza o imagine panoramică a Ligii, arătând, prin intermediul creaţiei scriitorilor membri ai acestei asociaţii profesionale, locul pe care îl ocupă în literatura română actuală fiecare creator în parte şi LSR ca organizaţie pusă în slujba culturii române.

Premiile pentru anul editorial 2015 ale Editurii Napoca Nova

de Voichiţa PĂLĂCEAN-VEREŞ

Joi, 31.03.2016, în cadrul şedinţei Cenaclului „Artur Silvestri” din Cluj-Napoca, la Cercul Militar, în „Sala Armelor”, începând cu ora 17, cu ocazia Galei Premiilor LSR, Editura Napoca Nova va decerna premiile pentru anul editorial 2015.

Floarea Pleş (Mihai Pleş, „Turnul Abel”) – Premiul pentru recuperarea operei literare postume;
Eugen Albu („Zilnicul cotidian. Povestire monografică despre şi cu Eugen Albu”) – Premiul pentru carte monografică;
Mircea Daroşi („Nisipul clepsidrei”) – Premiul pentru poezie;
Cristu Giorgi („Viaţa ca un cazinou”) – Premiul pentru proză scurtă;

Premiile Ligii Scriitorilor din România pentru cărţile apărute în anul 2015

de Comitetul director al LSR

Liga Scriitorilor din România premiază anual cele mai bune produse editoriale care au văzut lumina tiparului în anul editorial precedent.

Pentru această ediţie, au fost luate în considerare doar cărţile sosite pe adresa noastră pentru jurizare până la 1 martie 2016, adică 137 de titluri, făcându-se câte trei nominalizări pentru fiecare gen literar, şi în final au fost stabilite titlurile câştigătoare.

Cele 137 de titluri selectate au apărut sub sigla a 41 de edituri din 22 de oraşe din România, iar 5 sunt cărţi apărute în Canada.

„Agora literară” – penultimul număr din anul 2015

de Angela-Monica JUCAN

Numărul 27 (an 8, septembrie 2015) al trimestrialului „Agora literară” editat de filiala Cluj a Ligii Scriitorilor din România, a ieşit de sub tipar cu un conţinut interesant şi variat ca tematică, genuri şi specii literare şi publicistice. În 32 de pagini plus copertele a doua şi a treia se concentrează un mare număr de texte (numai cele poetice sînt vreo 80, fără a număra şi epigramele).

O excepţională poezie – „Unora nu le place poezia” de Ion Cristofor – deschide revista şi apare împreună cu traducerea ei în catalană realizată de Pere Bessó. Marin Ifrim, deşi nu este de formaţie filologică, ştie la ce să se uite când citeşte o carte şi face o prezentare pertinentă, condensată, fără afirmaţii amabil-edulcorate, poeziei Lucreţiei Picui. Îl găsim şi pe altă pagină, cu un poem. Versuri sensibile prin simţământ şi cerebrale prin exprimare, pline de prestanţă şi toate (cinci) cu „ceva de spus” găsim sub semnătura lui Liviu Vişan. Mesaj cald conţin şi poeziile lui Emanoil Iuonaş – despre cărări divine printre aştri şi prin satul tradiţional românesc. Interesant şi sensibil este poemul în proză „Exerciţii de echilibru” al Mihaelei-Alexandra Raşcu. Nicolae Cabel dedică Poetului naţional un poem aforistic, apel la dreaptă cumpănă. Melania Rusu Caragioiu apare cu un sonet – „Seninul ochilor” – ţinut în bună parte în canoanele speciei (performanţă mai rară astăzi, când totul se liberalizează). Demnă de atenţie este poezia „Pantofii tăi” scrisă în notă umoristică de Iacob Voichiţoniu, poezie „drăguţă”, dar nu „simplă”.

Epilog (101)

de Iulian PATCA

Tot ce ţi-am scris e doar compendiul
unei poveşti de taină şi de vis,
salvată prin miracol din incendiul
în care-am fost şi rege, şi proscris.

Iar tu ai fost doar zâna bună,
bucuros sunt, Doamnă, că exişti,
chiar dacă n-am fost împreună
prin armonii de taină şi restrişti.

Nu nopţilor (99)

de Iulian PATCA

Nu nopţilor le dau eu seamă,
nici visului de chin şi silnic,
ci orelor ce te tot cheamă
să te revăd aproape zilnic.

Şi te visez cu ochii mari,
cum laptele-şi visează mulsul,
mă-mbăt cu dor şi-esenţe tari,
şi-mi acordez cu tine pulsul.

Ce obosit mă simt… (95)

de Iulian PATCA

Ce obosit mă simt de-atâta dor,
migrează către tine doar cuvântul
purtat pe aripile unui nor
ce-mi duce versul, tot mai greu, şi cântul.

Cum te-aş întoarce, de-ai dori să vii,
din drumul tău împovărat de rouă,
regina mea de suflet să îmi fii
măcar o clipă, ori poate chiar două.

La fereastra ta (93)

de Iulian PATCA

Am trecut de curând pe strada ta
aşa cum trec deseori peste toate
amintirile…
Am revăzut fereastra
de la care priveam cândva trenurile
cum veneau şi plecau,
fereastra de la care simţeam
cum adie vântul
şi cum se iubeau vrăbiile
printre crengile viţei de vie…
… Fereastra sub care m-ai aşteptat
adeseori… unde m-aş reîntoarce mereu
şi mereu…
Ireale îmi par acum toate îmbrăţişările…
Mi-erau dragi toţi oamenii şi pomii
de pe strada ta,
ca o pustietate tristă,
şi câinii care mă lătrau
de parcă îmi făceau un reproş,
dojenindu-mă pentru atâta absenţă
şi întârziere…
Acum totul îmi pare încremenit,
văd doar o stradă prăfuită şi o
fereastră fără tine,
parcă şi trenurile vin şi pleacă
mai rar,

Poate… (91)

de Iulian PATCA

Uneori în ceasul de veghe, târziu,
mai am ezitări şi-ndoială,
dar nu ştiu, iubito, nu ştiu
dacă şi memoria ta te înşală.

Poate am fost doar un vis trecător
destrămat brusc în zorii cu lună,
poate te-ai amuzat doar de un nor
pe care-am navigat cândva împreună.