Alberto Manguel şi patima cărţilor

de Liana POP
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

(recenzie)

Volumul lui Alberto Manguel, Sfârşitul bibliotecii mele, cu subtitlul O elegie şi zece digresiuni, apărut la Editura Nemira, 2019, 205 p., reprezintă, de fapt, o captivantă reamintire a vieţii autorului din perspectiva bibliotecilor proprii, unde „personajele”, respectiv cărţile, se împletesc între ele precum într-o strânsă înlănţuire. A mai scrie azi cărţi despre cărţi este un act temerar, iar în ultimii ani se vorbeşte tot mai mult despre „o criză a lecturii” prezentă pe plan internaţional.

Dar, mai întâi, să ne familiarizăm cu autorul. Alberto Manguel este originar din Buenos Aires, născut în anul 1948, dar a copilărit în Tel Aviv, unde tatăl său ocupa funcţia de ambasador în Israel. În adolescenţă, pe vremea când îşi desfăşura activitatea la Librăria Pygmalion din Buenos Aires, a avut privilegiul să-l cunoască pe Jorge Luis Borges, care i-a dezvoltat gustul pentru lectură. Devine un devorator de cărţi, un cititor pasionat, ceea ce l-a determinat

Mere și Cărți

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Cei care au definit Biblioteca prin comparație cu Paradisul (pornind de la Seneca și Jorge Luis Borges) aveau în vedere densitatea de cunoaștere și sistemicitatea stocate în volumele de pe rafturile acestor Case ale Științei Umane. Dincolo de frumoasa metaforă epică se relevă, însă, în practică și alte dimensiuni specifice derivate din relațiile scriitor-bibliotecar-cititor, care pot conferi valențe multiple bibliotropice. Înclinația spre lectură este una tot atât de „sfântă” ca și admirarea cerului de deasupra noastră într-o noapte înstelată care oglindește în chip sublim Creația lui Dumnezeu. Iar deslușirea felului de a fi al fiecărui om prin prisma preocupărilor sale din sfera intelectului este una dintre bucuriile servitorilor de produse gnoseo.

Obișnuiesc, din când în când, să iau în obiectiv fișele electronice de lectură ale celor mai activi cititori ai Bibliotecii noastre alexandrine (cum a calificat-o,

Biblioteca și bibliotecarul între IDEAL și REAL

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Ziua Bibliotecarului – 23 aprilie 2021

La mulți ani bibliotecari, oriunde v-ați afla!

 

„Biblioteca și bibliotecarul între IDEAL și REAL” este o însăilare de opinii, despre biblioteca ideală, a invitaților Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare în cadrul proiectului „Oaspetele bibliotecii”. Începând cu 2017 aproape fiecare invitat a răspuns, în cadrul unui interviu mai amplu, la întrebarea: „Cum arată o bibliotecă ideală în accepțiunea d-voastră?”

Prezenți în însăilarea de opinii:

prof. univ. dr. Hermina G.B. Anghelescu, Facultatea de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării, Wayne State University, Detroit, Michigan, Statele Unite ale Americii

Ana Blandiana, poetă, scriitoare, traducătoare, Președinta Fundației Academia Civică, membru corespondent al Academiei Române

prof. univ. dr. Gheorghe Chivu, membru corespondent al Academiei Române

conf. univ. dr. George Ardeleanu, Facultatea de Litere, Universitatea București, scriitor vicepreședinte Fundația N. Steinhardt, Mănăstirea Rohia

prof. univ. dr. Anca Irina Ionescu, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi Slave. Traducătoare și interpretă. Este unul dintre cei mai reprezentativi și prolifici traducători din beletristica europeană, având aproape 200 de traduceri literare din 9 limbi străine.

prof. univ. dr. Iulian Boldea – Prorector – Director CSUD al Universității „Petru Maior” Târgu Mureș

prof. univ. dr. Liviu Malița – Decanul Facultății de Teatru și Televiziune Cluj-Napoca 

De ce bibliotecar?

de Adrian POP 

Adrian Pop
(30 martie 1972 – 31 ianuarie 2021)

Am intrat în Bibliotecă pentru a uita ce înseamnă hamul, jugul, colivia, cușca, celula… pentru a uita umilința, disperarea, disprețul, sărutul lui Iuda…

Am intrat în Bibliotecă pentru că am vrut să fiu liber… Să uit că au existat prăpastii și hăuri atât de adânci în viața mea. Să reînvăț să umblu, să mă bucur de fiecare răsărit al soarelui, de fiecare floare, de fiecare copac, de fiecare munte, de fiecare mare, să mă întristeze orice nor ivit din senin, orice frunză îngălbenită ce stă să cadă, orice furnică strivită sub talpa trecătorului grăbit, orice vorbă ce ucide… Și nu puteam să reînvăț toate acestea decât aici, în Bibliotecă, lângă prietenele mele de-o viață – CĂRȚILE.