CĂLĂTORIE ÎN LUMEA ARANJATĂ

02/11/2022

Nicoara Mihalide dr. Nicoară MIHALI

După o porție de umilință la vama din Petea, mașina aleargă pe autostrada nordică din Ungaria spre Budapesta. Mirosul reavăn al pădurilor, căprioara ascunsă în desișurile ei, ne însoțesc când pe o parte, când pe alta a șoselei care urcă lin spre cetatea așezată pe ambele maluri ale Dunării, supranumită și regina acesteia. Orașul a ajuns la apogeul său cultural în timpul lui Matei Corvin (1458-1490), când este fondată biblioteca Corvina ce adăpostea 50.000 de cărți din toată Europa.

Trecem de câteva ori pe podurile cu Lanțuri, Arpad, Elisabeta și Margareta, dar privirea ne stă mereu ațintită pe clădirea Palatului Parlamentului. Construcția podului cu lanțuri a fost finalizată cu fondurile negustorului aromân Gheorghe Sima „Parlamentul Ungariei este o clădire impresionantă pe care nici un călător nu o poate trece cu vederea. Silueta sa impozantă se oglindește cu grație în apele fluviului. Clădirea de factură neo-gotică a fost construită între anii (1885-1904). În constituția ei are elemente baroce și de Renaștere târzie. Palatul deține o cupolă unde s-au folosit 40 de kilograme de aur de 24 de karate.

După acest popas făcut în Budapesta ne amintim că ținta călătoriei noastre este Viena. Un pelerinaj cultural organizat de către Ioan Godja, Președintele Centrului Cultural româno-austriac. Gazda întâlnirii noastre este preotul Emanoil Nuțu de la catedrala ortodoxă Sfântul Ștefan cel Mare din Viena.

La plecarea din capitala Ungariei ne mai reține atenția legenda Podului cu Lanțuri, când un copil a descoperit că leii de pe pod nu au limbă, arhitectul s-a sinucis, aruncându-se în valurile Dunării.

Călătoria noastră continuă pe malul drept al Dunării și după 40 de kilometri ajungem în orășelul Citește restul acestei intrări »


Grădina Botanică „Vasile Fati” Jibou este un adevărat spectacol multicolor!

06/06/2022

de prof. Gelu DRAGOŞ

Vineri, 3 iunie, ca o încununare a activităţilor dedicate Zilei Copilului, elevi din ciclul primar al Şcolii Gimnaziale Mireşu Mare au participat într-o excursie tematică la Grădina Botanică „Vasile Fati” Jibou şi  rezervaţia naturală „Grădina Zmeilor” de la marginea localităţii sălăjene Gâlgăul Almaşului. Coordonatoarea proiectului a fost prof. înv. primar Ciocotişan Claudia, secundată de prof. Pop Livia, contabil Vanţa Simona, prof. Dragoş Gelu. Din partea Consiliului de administraţie a participat d-na Duma Maria, reprezentanta părinţilor.

De departe, cel mai vizitat punct turistic din judeţul Sălaj, Grădina Botanică „Vasile Fati” Jibou, ne-a întâmpinat cu standuri florale aranjate cu multă pricepere. Am putut vedea sute de mii de flori! De la narcise, zambile, trandafiri Citește restul acestei intrări »


Suedia – între tradiţie şi pragmatism (VI)

08/04/2013

foto_Mihai Litinschi_1

Drumurile (2)

de Mihai LITINSCHI

Nivelul de siguranţă de pe drumurile suedeze este realizat printr-un sistem de semnalizare şi avertizare situat deasupra tuturor celorlalte pe care le-am putut observa în Europa şi e obţinut, bineînţeles, cu costuri apreciabile. În primul rând, indicarea rutelor, localităţilor, obiectivelor turistice se face în mod repetat şi foarte vizibil, pentru a evita confuziile şi, implicit, abaterea nedorită de la traseu, lucru care naşte nervozitate şi consum suplimentar de combustibil. „Ochii de pisică” pentru partea dreaptă sunt dubli, pentru stânga – simpli, ca să nu încurci direcţia de mers. Ei sunt fosforescent-albi în mod obişnuit, dar sunt coloraţi când urmează intersecţia cu o şosea laterală, cu o cale de acces dintr-o casă aflată lângă drum sau un alt reper important ce ar putea genera insecuritate. Din 50 în 50 de metri, nişte stâlpi de plastic de cca 2 metri, dotaţi cu plăcuţă reflectorizantă roşie, marchează marginea şoselei, ca să fie observaţi şi când apa sau zăpada acoperă drumul. La intersecţia căilor rutiere principale există fie treceri de nivel, fie sensuri giratorii, care evită în mare măsură evenimentele nedorite. Vitezele sunt moderate: 120 km pe autostradă, 90 – pe celelalte şosele, 70 – prin localităţi şi doar 30 în porţiuni speciale – şcoli, grădiniţe, aziluri, spitale etc. Dacă se trece cu vederea, să zicem, depăşirea cu 5 km a vitezei pe autostradă, acelaşi lucru făcut cu numai un kilometru în plus în zona de restricţie de 30 km se pedepseşte cu reţinerea permisului. În week-end sau în zilele de sărbătoare, parcările cu plată sunt gratuite pe tot teritoriul, dar ocuparea unui loc care nu este menţionat ca spaţiu de parcare se amendează drastic, aşa că este exclus să vezi maşini pe trotuare, pe spaţii verzi sau altundeva aiurea. Spălătoriile de maşini nu sunt foarte solicitate, pentru că, indiferent de anotimp şi starea vremii, autovehiculele nu se prea murdăresc, dată fiind datoria zilnică a celor de la întreţinere de a menţine drumurile curate; sunt plătite special echipe de lucrători, angajate de obicei din rândurile imigranţilor şomeri, care adună de pe marginea drumurilor eventuale obiecte sau gunoaie aruncate de vizitatorii străini, căci grija pentru mediu a autohtonilor nu se împacă cu asemenea porniri. Cât pentru parbrizele stropite în zilele cu ceaţă sau ploaie, există în toate benzinăriile o perie şi o găleată cu detergent cu care te poţi autoservi gratuit. Marile magazine sunt dotate cu un număr apreciabil de locuri de parcare, calculat la un număr maxim de vizitatori, astfel că am văzut un magazin extrem de solicitat, la Ullared, o localitate din sudul ţării, dispunând de o parcare cu aproximativ 12000 de locuri, încât, în zilele de mare afluenţă, împrejurimile dădeau mai mult impresia unui uriaş târg de automobile decât unei parcări. Citește restul acestei intrări »


Suedia – între tradiţie şi pragmatism (IV)

25/03/2013

foto_Mihai Litinschi_tarile_baltice_2012_circuit_fiordurile_noptile_albe_2012_stockholm

Lumina (2)

de Mihai LITINSCHI

Am vizitat Suedia şi în preajma sărbătorilor de iarnă. Timpul mohorât de peste zi, accentuat de cele 5-6 ore de lumină, ar da localnicilor o proastă stare sufletească, un fel de spleen englezesc, dacă n-ar fi contraatacat de explozia de lumină a nopţii, izvorâtă din bogata imaginaţie a oamenilor de a înveseli habitatul şi proximitatea lui cu nenumărate surse de lumină artificială. Milioane de beculeţe închipuind forme geometrice, oameni de zăpadă, reni, sănii, marcând contururile caselor, ale pomilor din grădină, ieşind parcă din pământ spre a arunca un spot de flacără peste o piatră de granit, altfel singuratică şi placidă toată ziua, clipesc sau aleargă într-un joc neistovit de-a lungul nopţii, din primele zile ale lui decembrie şi până la 15 ianuarie. Ferestrele caselor, niciodată cu perdele, tocmai pentru a primi puţina lumină a zilei, dau încă de la ivirea serii semnalul luptei cu noaptea, prin aceleaşi străluciri multicolore care exprimă bucuria vieţii, lupta cu întunericul morţii. Într-un sătuc aflat la peste 50 de kilometri de oraşul Halmstad, undeva în partea sudică a ţării, un fermier a avut resursele economice şi imaginaţia de a-şi transforma locuinţa într-o adevărată orgă de lumini, astfel că locaţia devenise peste noapte un foarte căutat loc de pelerinaj, închipuind, la proporţiile respective, un mini-hotel din Las Vegas: ghirlande de beculeţe marcau geometria casei, a anexelor, se răsuceau până şi pe catargele pe care se înălţa drapelul naţional, pe tractor, pe coteţul câinelui, pe şura de paie, emanând optimism şi bună dispoziţie. Omul mi-a spus că toată instalaţia l-a costat peste 15.000 de coroane (cca. 7000 RON), dar mulţimea de vizitatori aveau grijă să-i compenseze cheltuielile, introducând benevol în cutia de poştă sume de bani. Citește restul acestei intrări »