Profesorul doctor Teodor Ardelean – Cărturarul de inspiraţie şi statură şaguniană – 70 ani

14/06/2021

Născut pe minunatele plaiuri sălăjene la 14 iunie 1951, profesorul enciclopedist Teodor Ardelean se apropie de semicentenarul care l-a consacrat ca pe unul dintre cei mai prestigioşi intelectuali ai Maramureşului, cu care s-a identificat de peste 44 de ani. Aici a trăit şi trăieşte o frumoasă poveste de dragoste între el, Dumnezeu şi Neamul Său. Pe Dumnezeu L-a iubit şi L-a ascultat descifrându-I voinţa şi menirea pe care i le-a hărăzit în această frumoasă lume văzută. Neamul şi l-a cinstit, înălţat, venerat şi slujit cu toată conştiinţa şi fidelitatea unei personalităţi complexe şi complete, bazându-şi existenţa pe cei trei piloni fundamentali – credinţă, familie, cultură, prin care s-a zidit pe sine şi a construit şi ctitorit în viaţă instituţii culturale unice, ziduri pentru veşnicie şi, mai ales, personalităţi umane, cărora le-a insuflat dragostea de cultură, de cercetare şi de valori şi tradiţie.

Cunoscându-l şi urmărindu-l pe parcursul ultimelor trei decenii, în toate funcţiile şi demnităţile pe care le-a deţinut, cea mai dragă fiindu-i, cred, cea de director al Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, pentru că este de o fiinţă cu ea, din punct de vedere spiritual – cultural şi ctitoricesc, fiindu-i naş, părinte, ctitor, suflet, minte şi trup – ne-am fost aproape unul altuia, inspirându-ne şi susţinându-ne reciproc în demersul unic şi dureros de necesar – acela de a dărui frumosului şi unicului nostru oraş – Baia Mare – o inimă şi un suflet.

Domnia Sa i-a dăruit o bibliotecă Citește restul acestei intrări »


„Motivul cuiului în literatură”

04/06/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Nu ştiu să se fi scris o exegeză despre „motivul cuiului în literatură”. Dar mi-aduc aminte de o scenetă a Grupului „Divertis” de la Iaşi, „performată” prin ’83 pe scenele studenţeşti. Un individ încerca să bată un cui, iar şeful nu era de acord cu „acţiunea”. Pe peretele din „Răsărit” nu era „indicat” să-l bată, ca să nu-l supere pe „Marele Prieten”. Pe cel de „Apus” nu era „potrivit”, pentru că exista pericolul să tot treacă „dincolo”, la „capitalişti”…

E cunoscută de mulţi întâmplarea de la Craiova, din anii de glorificare a lui Ceauşescu. Pe o jumătate de pagină, ziarul judeţean „Înainte” îl preaslăvea pe „marele cârmaci”, iar pe jumătatea de „jos” a rămas „uitat” un foileton cu titlul „Nimeni nu-i bătut în cuie!”. Evident că toţi şefii propagandei doljene au avut „cucuie” în zilele următoare, căci şi-au bătut capul de pereţi în semn de iertăciune. Cei consideraţi mai vinovaţi au fost chiar „crucificaţi”!

Dar cea mai cunoscută poveste despre CUI este cea a Citește restul acestei intrări »