Sub semnul lui Hefaistos

Valeria Bilț

de Valeria BILȚ

O oarecare voluptate a nefericirii se ridică asemeni unui abur de copil din volumul Lacunele speranței, tipărit la editura băimăreană eCreator, 2022.

Starea aceasta a suferinței, odată recunoscută este asumată și trăită cu bucuria unui rost pe lume implacabil, care provoacă sincope în speranța unei existențe fericite și lacrimile suferinței cauzate de absența iubirii.

Un curaj al conștiinței de sine propune portretul poetului damnat aflat într-o antitetică aspirație spre candoare și puritate.

Neobosit, neînvins aspirant la nobila iubire a unei femei unice, ideale, capabile de acceptare a inconvenientului său fizic poetul își cercetează inima și se învăluie în ploaia de stele, într-un gest purificator, o abluțiune cosmică: Inima dascălului șchiop „Printre stele am călătorit / în căutarea fericirii eterne / purtând cu mine/inima îngerului șchiop / aștept cu drag să fiu iubit / de o femeie care / apreciază defectul meu fizic / Strălucirea ei m-a orbit / în noaptea asta muritoare / înconjurată de ale sale enigme / stele cad pe fața mea / eu plâng suspin și sufăr / universul s-a întunecat / doar timpul îmi e aliat / încercând cu speranță / inima mea luptătoare”. Se conturează portretul strălucitor al femeii visate, strălucire ce nu rezidă într-o frumusețe fizică anume, ci din frumusețea interioară care-i va da forța de a-l iubi pe el, poetul frust.

Drama existențială s-a insinuat în destinul lui Mihai Epli odată cu nașterea lui sub semnul lui Hefaistos, zeul făurar care își face insesizabil defectul fizic prin desăvârșirea artei sale.

E o dramă accentuată de-a lungul anilor prin dispariția îngerului său de lumină,

Viețuirea în speranță

de prof. Petronela APOPEI

„Numai speranță multă încarcă / Timpul meu solitar în universul gol, lipsit de lacrimile luminii.”, scrie cu speranța însinguratului Mihai Epli la începutul volumului de versuri „Lacunele speranței”, apărut în Colecția Poesis a Editurii „eCreator” din Baia Mare.

Într-o „lume improprie visului și poeziei” (Ioan Romeo Roșiianu) sufletele sensibile se înghesuie în cămăruțe tainice, ducându-și crucea departe de ochii răi ai lumii. Rareori, câte unul caută ieșirea, fugind în universul cald al poeziei, încercând să tragă un semnal de alarmă către semeni. Așa și autorul acestui volum care bate la porțile poeziei și își pune sufletul pe tavă prin versuri, sperând că solitudinea sa va genera o oază de lumină.

Constituit din șase părți, volumul de față se referă la diferite aspecte ale vieții sale, scrierea reflexivă fiind baza acestuia.

Oamenii sunt cei care trebuie să stea lângă oameni, ei nu s-au născut pentru a fi singuri, dar viața este de cele mai multe ori nedreaptă. Lumea strâmbă, cu meschinăriile ei este un mod sigur de însingurare și transcendere în lumea îngerilor, a visului, a nădejdii de mai bine.

În prima parte, de „Emoții și simțiri”, atenția lui Mihai Epli este îndreptată către

Viața cu bucuriile și melancoliile ei

de Nicolae DINA

Publicat după debutul la Editura Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare, „Lacunele luminii”, în anul 2020 – cu sprijinul generos al „lucrătorilor cu cartea” din această instituție culturală – volumul Lacunele speranței al lui MIHAI EPLI vede lumina tiparului în acest an (2022) la Editura „eCreator”, în Colecția POESIS, prin asemănătorul gest de generozitate al directorului acesteia, poetul, criticul literar, eseistul și publicistul Ioan Romeo Roșiianu (căruia îi face o adevărată apologie în primul acrostih din ciclul al patrulea: „Recunoscător sunt că am de la cine învăța / oglindit de sfătornicirea și prietenia ta, / șiruri de idei nu pot exprima / infinita compasiune din sufletul tău rănit / iubitor de oameni și de familie la nesfârșit”, acesta fiind „mentorul meu în poeziile de calitate”), după ce câteva reviste maramureșene (Nord cultural, Graiul Maramureșului, Izvoare codrene, eCreator) au găzduit multe dintre creațiile sale.

Volumul este structurat în șase cicluri (Emoții și simțiri, Pandemice, Anotimpurile iubirii, Acrostih(uri), Vocația prieteniei, Credință și suflet), fiecare având o temă principală, de la dragoste, la natură, de la suferințele omenirii în timpul pandemiei, la societatea românească degradată de tare morale, de la prietenie, la credința în Dumnezeu.

Primul ciclu are ca temă iubirea, căci, de când lumea, „între un înger și un titan / se naște dragostea eternă”, când „ei doi, mai fericiți ca niciodată / se sărută tandru în natură” (Dragoste eternă), sentimentul fiind unul divin,

Lacunele speranței

Semnalăm apariția celui de-al doilea volum semnat de poetul băimărean Epli Mihai, „Lacunele speranței”, Baia Mare, Editura Ecreator, 2022, 192 pagini.

Prefața este semnată de Cristian Gabriel Moraru, postfața de Zorin Diaconescu, susținere critică Petronela Apopei, Valeria Bilț, Nicolae Dina, Dragoș Gelu, Ică Sălișteanu și Romeo Ioan Roșiianu.

Coperta îi aparține lui Florin Dochia, ilustrațiile – Carmen Mihaela Coca, tehnoredactarea – Solticzki Adalbert de la Panda Print Baia Mare.

Este un sentiment îmbucurător atunci când, din potenţialul