Marșul lecturii

02/10/2017

Afis Marsul lecturii 2017

COMUNICAT DE PRESĂ

Doamnelor/Domnilor,

Cea de-a cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Carte Transilvania începe marți, 3 octombrie 2017.
Asemenea ediției precedente, și în acest an deschidem marea sărbătoare a cărții cu un eveniment prin care vrem să încurajăm cititul: MARȘUL LECTURII.

Toţi Cititorii (cu majusculă) sunt aşteptaţi, începând cu ora 13.00, la statuia corifeilor Școlii Ardelene din faţa Universităţii Babeş-Bolyai (str. Mihail Kogălniceanu nr. 1). Semn de recunoaştere, o carte la purtător! Citește restul acestei intrări »


Renaştere

21/02/2016

BJ Petre Dulfu_foto_Alexandru Ioan Roman

de Livia MĂRCAN,
Satu Mare

Livada cuvintelor dintr-un cer de carte dezvăluie frumuseţea răpitoare a lumii şi a inimii. Din dorinţa ploilor care înrămează stele, cărţile ne cresc nădejdea pe drumul vieţii. Sufletul nostru, ca nufăr pe ape, gândul de-acum val moleşit, nu îngroapă viaţa zadarnic, nu-i totul sfârşit. Îngenunchez supusă la capătul întrebărilor care gravează nemărginirea din filele cărţilor – scântei neaprinse din inimile minţii. Dragostea mea pentru ele – apă înceată în floare, sufletul meu între foile scrise se pierde. Soarele, rănit şi el de neputinţă, trimite nopţii un somn veştejit. Stele care-mi luminează zilele par vechi luminiţe de ceară, dorul trecut înnoiesc. Moarte, destine, vise îşi cer din ele jocul firesc. Sufletul înfrânt de inefabil intră ca nufărul în ape, în ele adâncit; departe, totu-i aproape… tot, în sfârşit; aşa ţi se întâmplă când intri în Biblioteca „Petre Dulfu” din Baia Mare. Citește restul acestei intrări »


ESEU. Invazia imbecililor

28/10/2015

pledoarie pentru necesitatea lecturii

de Nicolae IUGA

Nicolae IugaO găselniţă de dată recentă, cu un fals aer de înţelepciune profundă, ne spune că „o imagine poate să spună mai mult decât o mie de cuvinte”. Există, desigur, foarte mulţi autori care împărtăşesc această părere. Alegaţia poate fi adevărată, dar numai la modul pervers.

Dar să revenim la cea mai veche şi mai acceptată reprezentare a sufletului omenesc. La Platon (în Phaidros, dar mai cu seamă în Republica)[1], psihicul are trei componente: gândirea (phrenos), afectivitatea (thymos) şi voinţa (epithymia). La aproape două mii cinci sute de ani după Platon, în ştiinţa psihologică a secolului XX domină această concepere a sufletului ca fiind structurat pe trei vectori: cognitiv, afectiv şi volitiv. Congnitivul este la rândul lui o structură supraetajată pe verticală, de la senzaţie şi percepţie, niveluri de cunoaştere pe care le avem în comun cu animalele, până la reprezentare şi gândirea abstractă, gândirea fiind o formă superioară de cunoaştere, specifică omului şi exclusiv umană.

Imaginea, chiar şi atunci când este intens semnificativă, se adresează de fapt nivelului percepţiei şi reprezentării individului, nu intelectului şi raţiunii, deci se adresează unor etaje subintelectuale. Registrul imaginii se cuplează cu percepţie şi reprezentarea, nu cu intelectul şi raţiunea. Sigur, o imagine şocantă poate să spună mai mult decât – probabil – o mie de cuvinte, dar cuvinte din acelea care nu vehiculează neapărat un conţinut al gândirii. În schimb, pentru oamenii care gândesc, afirmaţia este valabilă pe dos. Un singur cuvânt poate să spună mai mult decât o mie de imagini, ba mai mult chiar decât un milion de imagini, practic cât o infinitate potenţială de imagini, deoarece imaginile obiectelor care se pot subsuma unui concept – ca să folosim o expresie kantiană – nu sunt nici numărabile şi nici limitate cantitativ. Totul depinde, repetăm, de faptul dacă omul gândeşte sau nu. Dacă da, atunci nu; atunci imaginile nu pot şi nici nu au cum să spună mai mult decât cuvintele. Dacă nu, atunci da, atunci imaginile pot să spună mai mult decât cuvintele. Citește restul acestei intrări »


COCREAŢIE, COMUNITIZARE, CARACTER: soluţii la colapsul bibliotecilor publice (reacţie la nişte emisiuni ale televiziunii Publika)

21/06/2015
Efectul_domino_cu_cărți_BM_Hasdeu_Chisinau

Efectul domino cu cărţi (Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Chişinău)

conf. univ. dr. Lidia KULIKOVSKI,
director general, Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Chişinău

Se vehiculează de mult timp ideea despre colapsul bibliotecilor (nu numai publice, ci şi universitare, şcolare etc). Cititorii s-au rărit prin biblioteci. Se vede cu ochiul liber, dar se simte şi în societate acest abandon al lecturii. Primul semn al abandonului lecturii este vocabularul omului. Oamenii în etate se folosesc de un număr de cuvinte redus, încâlcit cu rusisme[1] iar neologismele nu le întâlnim nici în mass-media. Această problemă devine una de interes naţional, atâta timp cât conducerea unui stat se preocupă de limbă, întâiul element constitutiv al unui popor. Dar aceasta ar fi subiectul altei abordări. Să ne întoarcem la cititorii bibliotecii.

Ministerul Culturii, Biblioteca Naţională (în repetate rânduri am tras clopotele vizavi de cititori şi statistici în bibliotecile publice) sintetizează cifrele raportate la sfârşitul anului de către bibliotecile raionale şi nici măcar nu au sesizat că cititorul pleacă din biblioteci, nu au intuit complexitatea problemei, nu au demarat (în plan instructiv-metodic şi politic) nimic pentru revitalizarea bibliotecilor publice. De altfel nu există, de facto, o guvernare a bibliotecilor publice conformă Legii cu privire la biblioteci (şi aceasta adoptată cu 18 ani în urmă). Citește restul acestei intrări »


CARTEA ŞI SALA DE LECTURĂ

08/05/2015

Octavian_Lupu_19_03_2015-1de Octavian LUPU

Cartea cea veche zăcea aruncată într-un colţ al camerei, undeva departe de privirile celor care intrau sau ieşeau din încăpere. Voluminoasă şi cu coperţi îngălbenite de vreme, ea stătea nemişcată sub praful ce se aşternea din colbul ridicat de paşi grăbiţi să traverseze spaţiul încăperii ce se deschidea către două culoare puternic luminate de becuri cu neon ce bâzâiau violet întreaga noapte şi o bună parte din cursul zilei. Uitată, neglijată şi dispreţuită, ca un obiect bun de pus la gunoi, cartea reuşise să supravieţuiască surprinzător de bine în mediul ostil al sălii de trecere, cândva o fostă cameră destinată studiului şi lecturii.

Lângă ea se odihneau înainte de final zece teancuri de broşuri strâns legate cu o sfoară groasă de câlţi, ca nu cumva să scape vreo foaie şi să o ia la plimbare pe coridoarele clădirii. Pe pagini gălbejite şi murdare, se distingeau literele mari de o şchioapă ale unor titluri ce stârniseră senzaţie la data publicării. Ecoul stins al acelor vremuri mai licărea din rândurile ce se puteau citi fugar, dar impresia dispărea de îndată ce te apropiai, din curiozitate, de maldărul de hârtii aşezate de-a valma una peste alta şi presate cu putere pentru a ocupa un spaţiu cât mai redus cu putinţă. Citește restul acestei intrări »


GAUDEAMUS IGITUR

26/04/2015

Gabriela Gentiana Groza_Targ Gaudeamus_2015_1

de Gabriela Genţiana GROZA

În urmă cu câţiva ani scriam o epigramă prin care sesizam lipsa de interes pentru lectură a românilor, adulţi dar mai cu seamă copii, deşi în librării oferta de carte publicată cu frenezie astăzi era şi este mai mult decât generoasă:

Aşternutul pe hârtie
A ajuns epidemie,
Mai rămâne să se nască
… Cine să mai şi citească!

Aveam să observ între timp un reviriment în ceea ce priveşte dragostea pentru literatură. Dacă aş lua în considerare afluenţa de Gabriela Gentiana Groza_Targ Gaudeamus_2015_2vizitatori la Târgul de carte Gaudeamus, aş putea să afirm că cititorii clujeni sunt atenţi la fenomenul editorial, manifestă rafinament în alegerea publicaţiilor şi, aşa cum le stă bine unor ardeleni, au discernământ în achiziţionarea cărţilor pe care le aşază pe rafturile propriilor biblioteci. Sosită din Ploieşti în urmă cu aproape treizeci de ani, am intuit pretenţiile cititorilor într-un oraş, oază de cultură. Am fost onorată să ştiu că pot să le satisfac dorinţele şi că sunt socotită scriitoare clujeancă.

Deşi născută prahoveancă,
Am susţinut că sunt clujeancă,
Dar un ţânţar m-a dat de gol:
În sânge mi-a aflat… petrol!
Citește restul acestei intrări »


Cea mai minunată prietenie: a cărţilor!

25/03/2015

de prof. Octavian BUTUZA

Octavian Butuza

Octavian Butuza

Când trebuie să scriu despre CARTE, gândul cel dintâi mi se călătoreşte la prof. dr. Teodor Ardelean, „uriaşul blând” care mă îngăduie prin preajmă-i cu prietenie. Apoi, de bună seamă, apreciez că în cetatea mea natală este larg deschisă tuturor cea mai frumoasă, complexă şi utilă Casă a Cărţii din România, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, al cărei director, distinsul intelectual este. Preţuiesc, evident, destoinicii lucrători. Şi nu uit, veci, pe Doamna Doina (educatoarea care, şase ani având eu, mi-a dat primul premiu din viaţă, pentru că am citit foarte frumos, urcat pe un taburet de mic ce eram!), pe dragele mele învăţătoare Taţiana Pop şi Maria Băinţan (fie-i amintirea binecuvântată), care m-au deprins în tainele cititului. Câteodată, în nefericită singurătate, vorbesc cărţilor din biblioteca personală şi rememorez titluri preferate… Citește restul acestei intrări »


CONTRA-FĂCĂTORII DE LIMBĂ ŞI DIS-PREŢUITORII CULTURII

18/02/2015

Vivre_foto_Delia Florea

de Mihai LITINSCHI

„A fost odată” (se poate spune şi aşa, de vreme ce au trecut peste patru decenii), când, la ore matinale, profesorul Alexandru Graur sancţiona într-o emisiune zilnică pe stricătorii de limbă română, arătându-ne calea cea dreaptă şi lămurind cu perseverenţă, chiar repetându-se uneori, celor interesaţi, probleme mai dificile din uzanţele vocabularului şi exprimării corecte. Până când, agramaţii de la putere i-au interzis apariţia atât de aşteptată şi pilduitoare de la postul de radio naţional. L-au urmat, cu aceleaşi bune intenţii, mai aproape de zilele noastre, profesorii Ştefan Cazimir şi George Pruteanu, care au extins demersul, prin avantajul de a fi parlamentari, din sfera audio-vizualului şi spre fotoliile „aleşilor poporului”. Citește restul acestei intrări »


BIBLIOTECARUL, PAZNIC LA POARTA NEMURIRII…

28/01/2015

Interviu cu DANIELA PETRAN,

realizat de Iuliana-Andrea POP

Daniela PetranDaniela Petran, bibliotecară la Şcoala cu clasele I-VIII „Petre Dulfu” din Baia Mare, instituţie care are una dintre cele mai vechi biblioteci şcolare din oraşul nostru, este, între mulţi alţii cu aceeaşi meserie, omul care stă de veghe la intrarea în universul cărţii. Între rafturi prăfuite şi pagini care îşi aşteaptă prea des în zadar cititorii, bibliotecara aduce un suflu de viaţă lumii înmărmurite în tăcere. Ce e cartea fără cititor? Cuvinte ferecate-n file… Minunile tipărite cer cu înfrigurare mâna pricepută care să le scoată la lumină… şi să le dea cu împrumut măcar unor ochi şi minţi în căutare de nemurire. Daniela mărturiseşte că face această slujbă, dacă putem să o numim astfel, cu multă pasiune. O meserie veche, prezentă încă din Antichitate, născută în marile biblioteci din Alexandria, Grecia, Imperiul Roman, Egipt…

Cum au trecut anii petrecuţi în bibliotecă, înconjurată de atâtea voci, de sunetul minunat al cunoaşterii?

Cu multă linişte sufletească. Nimic nu e mai odihnitor decât să lucrezi în liniştea oferită de cărţi, dar să şi vrei să auzi ce vor ele să spună. Biblioteca e un fel de altar al şcolii, iar atunci când eşti înconjurat ca bibliotecar de cărţi, dar şi de un colectiv minunat care te susţine, meseria e uşoară, te satisface spiritual în proporţie de sută la sută. Dar biblioteca nu e tăcută. În nici un caz. Parcă ţi-ar vorbi o mie de voci în acelaşi timp… E gălăgie între aceste rafturi uşor prăfuite… Lumi care cer să fie dezvelite…

Un bibliotecar, presupun, citeşte… Uneori mai mult ca cei din jur… Care este cartea ta preferată? Dar autorul? Ce anume te-a atras mai mult la el?

Îmi plac autorii clasici, de ce să nu recunosc. Ei reprezintă un etalon, şi chiar şi contemporanii noştri, care vor să fie diferiţi, să revoluţioneze, tot de la clasici pornesc, în ciuda „rebeliunii” lor. Acesta este adevărul. Citesc cu plăcere Charles Dickens, de exemplu. Mă uimeşte mereu prospeţimea acestui autor. Şi parcă ar fi o enciclopedie. Mereu descopăr ceva nou. Marile speranţe este romanul meu favorit. Dintre autorii români, prefer opera lui Marin Sorescu. A, să nu uit! Mai aproape de noi este John Steinbeck, un scriitor care a reuşit să ne apropie pe toţi de ceea ce înseamnă cu adevărat spiritul american. În general, nu am o mare pasiune pentru operele secolului XX. Bestsellerurile şi cărţile foarte premiate nu mă atrag neapărat. Întotdeauna clasicul va fi mai bun. Clasic înseamnă model de urmat, cu siguranţă. Oricum, nu sunt eu critic literar. Fiecare cu ce îi place. Până la urmă, şi cărţile le alegem în funcţie de gusturile noastre, de personalitatea noastră, iar eu sunt mai tradiţionalistă. Citește restul acestei intrări »


Vineri, 28 noiembrie 2014 la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

26/11/2014
100_6548

O activitate cu copiii la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

de Ştefan SELEK

Vineri, 28 noiembrie
ora 10, Sala de conferinţe

Va avea loc activitatea Lumea poveştilor „Piticului fugit de acasă” întâlnit în opera Deliei Radu.

Activitatea face parte din proiectul „Cu poveştile la drum…” şi urmăreşte introducerea copiilor în lumea mirifică a cărţii, iar de această dată, în frumoasele texte ale Deliei Radu.

Prin parteneriatul „Cu poveştile la drum”, realizat între grădiniţă şi şcoală, ne propunem să introducem copiii în lumea cărţilor, să le dezvoltăm creativitatea în exprimare, să le formăm o atitudine pozitivă faţă de carte, să facem cunoscută semnificaţia unor evenimente legate de cultura şi civilizaţia românească.

Momente ale activităţii: Citește restul acestei intrări »