de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA
Dragii mei enoriaşi! La mulţi ani!
Cămăşuţa lui Hristos. „O ce veste minunată, / În Betleem se arată, / Astăzi S-a născut / Cel făr-de-nceput, / Cum au spus proorocii!”
Răsună decembrie de cântul colindelor. Viersul lor revarsă-n sufletul trudit mângâierea aducerilor-aminte de paradisul prunciei. Ne conectează la energiile tainice ale Universului, ne pune în contextul istoriei mântuirii neamului omenesc. Ne simţim şi noi parte din lungul şir al generaţiilor ce-au trecut pe acest pământ spre tărâmul tinereţii fără bătrâneţe, al vieţii fără de moarte. Simţim că avem un rost în lume, pe pământ, că nu suntem frunză-n vânt, pasăre-n văzduh sau peşte printre valuri. Devenim conştienţi, încă o dată, că facem parte dintr-un popor străvechi, cu tradiţii creştine milenare, că suntem moştenitorii unei bogăţii spirituale rar întâlnite, că avem datoria sfântă de-a transmite urmaşilor noştri zestrea aceasta nealterată, îmbogăţită şi împrospătată.
Un an întreg am auzit sau am citit profeţiile unor „prooroci” plătiţi cu ziua, că peste câteva decenii neamul românesc va dispărea, că e vlăguit, îmbătrânit, fără speranţe de supravieţuire în viitorul îndepărtat. Citește restul acestei intrări »