Despre Mama…

08/03/2022

de Leon-Iosif GRAPINI

Lăsând la o parte versurile adolescentine dedicate ei, despre MAMA am scris o carte întreagă, romanul autobiografic Viața, de la capăt. Portretul ei se conturează clar din câteva frânturi extrase din acest volum.

„Mama era o femeie frumoasă, și la chip, și la trup, mai multe cuvinte sunt de prisos. Însă norocul a ocolit-o în viață, șansele au trecut pe lângă ea, cel puțin în tinerețe, când visele și speranțele au aripi mari și puternice și te duc departe în destin. (…) Mariajul ei a fost de scurtă durată, la patru ani de la căsătorie, gelozia nejustificată a tânărului soț a dus la despărțirea lor. Eram de un an și câteva luni când a avut loc nefericitul eveniment, regretat de tata. (…) Fiind harnică, puternică și ambițioasă, mama nu se dădea în lături de la muncă. (…) În ciuda greutăților de tot felul, cu doi copii pe cap, cu o mamă cicălitoare, cu lucru zi de zi pe ogoarele și fânețele satului, cu nevoi multe, mama era o fire veselă, încrezătoare și comunicativă, prin casă cânta mai tot timpul, deretica și gătea cântând, torcea și țesea cântând, avea o voce minunată, așa credeam noi, așa și era, însă nu și-a cultivat talentul, nu avea cum. (…) Femeie tânără de la sat, cu credință, dar și cu îndoieli, cu respect pentru tradiții și ritualuri. (…) Avea mania curățeniei, a lucrului bine făcut, nu putea suferi dezordinea… (…) O altă obsesie era educația noastră, Citește restul acestei intrări »


De la colaboratori… De sărbători…

31/12/2021

Leon-Iosif GRAPINI

Citește restul acestei intrări »


„Locul desfătărilor’’ din povestirile lui Leon-Iosif Grapini

26/08/2021

de Mircea DAROȘI

Grapini

Excelând în proza scurtă cu notorietatea unui scriitor talentat, Leon-Iosif Grapini ne oferă bucurie şi artă prin frumuseţea scrisului său. După ce a încheiat trilogia de la Şanţ, vine în faţa cititorului cu volumul intitulat „Locul desfătărilor’’, povestiri cu talc, apărut la Editura „Şcoala Ardeleană’’, Cluj-Napoca, 2021, un exerciţiu spiritual prin care abordează subiecte reale sau fictive despre oameni, fapte, obiceiuri şi tradiţii vechi ale satului românesc. Cele 20 de povestiri cuprinse în volum sunt independente una de alta, dar formează un tot unitar prin conţinutul şi mesajul pe care îl transmit. Sunt reflecţii existenţiale puse pe seama unor aspecte cotidiene, luate din mediul citadin (Perspectivă), militar (Clipa aşteptată, Raniţa cu bucluc), şi, mai ales, cel rural, la care se întoarce cu tolba sa plină de amintiri (Invitaţie la nuntă, La seceriş etc.)

Surprinzător de plăcut în arta scrierilor lui Iosif Grapini este stilul său inconfundabil şi autentic în ceea ce priveşte construcţia Citește restul acestei intrări »


Locul desfătărilor. Povestiri cu tâlc

19/05/2021

Grapini

O nouă carte marca Grapini. Poate ați citit deja prozele scurte din Cetatea cu nebuni (2000), mini-parabole cu final neaşteptat şi incitant, și ați degustat sfătoșenia povestitorului și horbota vorbelor sale cu tâlc. Sau romanul Capătul lumii (2004), uluitor conglomerat de timpuri şi spaţii, de autobiografie şi cronică, poematic, câteodată parodic, ironic şi satiric, dar neîndoielnic „cu deschidere la mare”. Ori Memorialul cetăţii (2010), vastă panoramă etnografică și fină detaliere a arhetipurilor – locul memoriei ține de atmosferă, de apartenenţă, de ştiinţă de a trăi şi de a muri după norme comunitare. Sau ați citit Capăt de linie (2012), proze scurte pe teme date, continuări molcom-jucăuşe la proze celebre. Ori, poate, Viaţa, de la capăt (2018), care încheie trilogia de la Şanţ. Plasticitate vag-agresivă, masivă și delicată, deopotrivă, a frazei, dimpreună cu ştiinţa rară de a transcrie şi înscena dezlănţuit limbaje.

Dacă nu l-ați citit încă, Locul desfătărilor e tocmai bun pentru o primă întâlnire cu un prozator dintre cei buni. Citește restul acestei intrări »


 Reportaj cu surprize

05/03/2021

de Leon-Iosif GRAPINI

Leon-Iosif Grapini

Vreau un reportaj de la țară, zice directorul departamentului de știri așezat confortabil în scaunul său, am evitat să spunem scaunul directorial ca să eliminăm o repetiție ce ar putea fi supărătoare, un reportaj dintr-un sat, și te duci acolo, nu aș putea să mă duc dincolo, îndrăznește reporterul să întrebe, o întrebare moarte nu are, dacă nu are, poate e de acord să-l trimită unde a propus, adică în satul lui natal, fiindcă nu a mai fost de luni de zile, cu munca asta sufocantă nici timp să moară nu-i mai rămâne, să vadă ce-i mai fac părinții și surorile, dar întrebarea moarte are, căci directorul îi răspunde scurt, nu, vei merge unde spun eu, într-un sat din creierul munților, la tine acasă, în câmpie, nu găsim ceea ce mă interesează, vreau să văd o stână pe un tăpșan de munte, un balmoș făcut de baci în colibă, un război de țesut, o șezătoare și ce mai găsești, să văd eu e, așa, o vorbă, doresc să vadă orășenii și să simtă pulsul de la țară, îl iei pe cameraman și pleci chiar în seara aceasta, mâine-dimineață ești acolo.

A condus toată noaptea, câteva sute de kilometri, cameramanul a dormit mai tot drumul, e preferabil așa, trebuie să aibă ochii odihniți când se uită prin ocular, Citește restul acestei intrări »


La colț

02/02/2021

de Leon-Iosif GRAPINI

Stau bosumflat la colț, puțin spus, bosumflat am fost la început, când eram convins că e o pedeapsă de scurtă durată, acum sunt supărat, amărât, se pare că nu au de gând să mă elibereze din întristarea ce mă cuprinde din ce în ce mai tare, înțeleg acest lucru privindu-i cum trec indiferenți pe lângă mine, fără să-mi arunce măcar o privire, semn că m-au iertat și că îmi voi relua locul obișnuit în camera mea. Vorbesc de iertare ca și cum aș conștientiza o greșeală comisă cu intenție sau din neglijență, dar vă asigur cu totală sinceritate că nu mă fac vinovat de nimic. Le urmăresc mișcările, amândoi, după ce m-au trimis la colț, s-au apucat să facă ordine și curățenie în odaia mea, deși, nu vă mint, dezordine ori mizerie nu mi se pare că este, însă, dacă au considerat că se impune o curățenie și o aranjare a încăperii, așa o fi, ei știu mai bine ce și cum. Cu certitudine, pun ceva la cale, dar ce, dacă e așa, numai ei au de știre, iar de întreprind ceva pe ascuns, fără ca eu să fiu părtaș, cu atât mai mult nu-mi vor face cunoscute intențiile lor. Bănuiesc că va urma ceva neplăcut, supărările te împing la bănuieli și la gânduri negre, te fac să crezi că se va întâmpla ceea ce este mai rău pentru tine, oricum, în cele din urmă tot îmi voi da seama, ce urmează să se petreacă se va petrece, bine sau rău, voi vedea, răbdare, îmi spun, și voi afla, dar poți fi răbdător când stai la colț fără să ți se spună motivul, nu poți.

Când au venit după mine, erau joviali, curioși și dornici să ne aibă, așa cum sunt toți tinerii căsătoriți, noi eram o droaie, Citește restul acestei intrări »


Perspectivă

16/01/2021

de Leon-Iosif GRAPINI

De la fereastră văd clădirea de peste drum, un bloc cu patru etaje ca și al meu, dar observ și strada care desparte construcțiile, văd toate mișcările vecinilor mei și ale trecătorilor de pe trotuarul de dincolo de carosabil, trotuarul de dincoace, chiar dacă există, nu poate fi utilizat, mașinile parcate cu jumătatea din față pe el, în diagonală, una lângă alta, nu permit trecerea, fapt ce-i întărâtă, câteodată, pe pietoni și le stârnește comentarii nervoase, nevoiți fiind să traverseze strada, să-și continue drumul pe partea cealaltă și să revină abia după ce se încheie șirul autovehiculelor, unele sunt abandonate, căci proprietarii lor nu le-au mai mișcat din loc de luni bune, or fi murit, puțin probabil, ce rămâne după mort este rapid însușit, or fi renunțat la ele, greu de crezut, toate sunt în stare foarte bună, alte explicații să caute cine-i curios, uneori comentariile sunt însoțite de gesturi nesăbuite, am văzut într-o seară o bătrână care, după ce și-a vărsat blestemele asupra nesimțiților de șoferi, a scos din geantă Citește restul acestei intrări »


Sărbători fericite!

24/12/2020

Sănătate, bucurii și voie bună!

La mulți ani!

Citește restul acestei intrări »


La un pahar de vorbă

30/11/2020

 (Poveste pentru oameni mari)

de Leon-Iosif GRAPINI

Mă uit la voi și nu pricep, tineri sunteți, faini sunteți, voi altceva nu știți să faceți decât să stați cât îi ziua de lungă cu ochii băgați în telefon, vă pierdeți vremea și tinerețea cătând bazaconii în jucăria asta, tare nu v-aș sfădi, că lumea a bolunzit amu, vezi câte-o babă că mere la boldă ori la biserică având mobilul în trăistuță ori în buzunarul șurțului, îi piuie taman când popa spune predica din amvon, că-l stânjenește pe părinte e una, dar sar din moțăială celelalte babe, speriate de le stă inima-n loc, că se trezesc din somn nu-i bai, doară au venit s-asculte slujba, bai ar fi ca din sperietură să dea ortul popii, hâd lucru, cică să dea telefon acasă de pățește ceva, dacă, bunăoară, moare, că pățanie mai mare nu-i, cum dă de știre, apoi, dragii moșului, dacă tot m-ați chemat la masa voastră, bag seama că nu m-ați chemat să mă uit la toți trei cum stați cu nasul în drăcovenia asta, ci să stăm la taclale, ia ascultați voi la mine, la făgădău vii să bei un gais și să schimbi o vorbă, nu să taci chitic, pe tine te știu, ești nepotul lui Țaigăr, cum îl poreclește satul, priceput om, am fost și eu la el, să tot fie vreo cinci, șase ani de-atunci, am fost nu ca să mă aflu în treabă, nici ca să văd ce mai face, că nu suntem prieteni, m-am dus cu ceasul din perete, avea o hibă, ori el, ori cucu, de cântat cânta, însă nu se arăta la vedere, mi-i drag să-l ascult, dar și să-l văd, mi l-a dres la fix, bun meseriaș, bată-l cucu, că și pe-al meu l-a bătut Citește restul acestei intrări »


Fata bătrână

17/11/2020

de Leon-Iosif GRAPINI

Leon-Iosif GrapiniLa sat, în vremea la care ne găsim noi cu povestea, a rămâne fată bătrână, adică nemăritată după douăzeci de ani, este rușinos, după douăzeci și cinci de ani este un dezastru, cele pețite și cerute de nevastă se căsătoresc pe la cincisprezece, șaisprezece ani, graba e mare din mai multe considerente, să identificăm câteva, unu, nu le interzice legea, nu le interzic părinții, aceștia din urmă cum să le interzică, se bucură că scapă cât mai repede de o gură de hrănit în plus, fiecare casă are cel puțin cinci copii, cele mai multe sunt cu opt, nouă, lumea satului e harnică în toate, doi, tânăra se eliberează de corvoadă, decât să se îngrijească de frații săi mai mici, mai bine are grijă de copiii ei, cu toate că vor fi zvăpăiați și neascultători, i se vor adresa cu apelativul mamă, nu cu zăludă, capie, vacă și câte și mai câte, trei, dacă drăguțul e și drăguț la față, la trup și la mers și ți-e drag ca ochii din cap, nu poți lăsa ca timpul să treacă punându-i la încercare iubirea, îți poate pune și el la încercare bucuria de a te vedea logodită trecând pe lângă casa ta și pețindu-le pe altele, patru, dacă te măriți la cincisprezece ani, mor de ciudă suratele care au împlinit șaisprezece, cinci, ești fată cu educație, ai terminat cele opt clase, ești respectuoasă, ca atare, respecți tradiția, Citește restul acestei intrări »