Omilie la Buna Vestire (Blagoveştenia)

31/03/2016

Buna Vestire

de pr. dr. Adrian Gh. PAUL
Centrul Universitar Nord, Baia Mare

1. Dacă este cu adevărat o zi în care omul trebuie să se bucure, să salte şi să strige cu plăcere, atunci această zi este Blagoveştenia, ziua în care un înger din cer a venit pe pământ aducând tot binele, vestea cea mare şi mult aşteptată a bucuriei. Buna Vestire este sărbătoarea mare a creştinătăţii dreptmăritoare prin care se aduce, după căderea liberă şi conştientă a omului în păcat şi alungarea lui meritată din Rai, vestea cea mare şi mult aşteptată a descoperirii tainei dumnezeieşti şi a mântuirii neamului omenesc. Este ziua în care cerul se laudă, pământul se luminează şi întreaga creaţie se bucură, căci floarea cea nouă a dreptăţii ce a răsărit pe arborele genealogic al omenirii, Sfânta şi Preacurata Fecioară Maria s-a făcut pentru noi izvor de curăţie, mijloc de ispăşire şi tezaur de sfinţenie al tuturor oamenilor. Pentru aceasta şi troparul sărbătorii zice: „Astăzi, este începutul mântuirii noastre. Arătarea tainei celei din veac, când Fiul lui Dumnezeu fiu al Fecioarei se face, iar Gavriil darul îl binevesteşte”. Citește restul acestei intrări »


Purtăm, în faţa Lui şi a lumii în care trăim, răspunderea vieţii pe care-o primim

30/08/2013

„Omul poate obţine doar iluzia libertăţii, nu şi libertatea însăşi.
Dar şi iluzia libertăţii are valoarea ei.
E de-ajuns s-o avem. Dacă o pierdem, totul e pierdut.” (Emil Cioran)

Vavila Popovicide Vavila POPOVICI
Carolina de Nord, SUA

Conceptul filosofiei care se referă la comportamentul uman, la puterea sau abilitatea minţii umane de a lua o decizie în înfăptuirea unei acţiuni, ca rezultat al unei alegeri libere, este definit ca fiind liberul-arbitru. Alegerea beneficiază de existenţa alternativelor; de lipsa constrângerilor care să condiţioneze decizia, însă această libertate nu este absolută, întrucât prin actele noastre nu trebuie să lezăm libertatea celorlalţi, adică, trebuie să respectăm anumite reguli ale societăţii; de capacitatea de conştientizare a alternativelor, a consecinţelor acţiunilor; de capacitatea de a selecta o alternativă chiar şi împotriva impulsurilor primare resimţite. Dacă simţurile ne ajută în detectarea lucrurilor din exterior, putem afirma că există şi un simţ interior al sufletului, prin care cunoaştem ceea ce este în exterior şi definim prin intermediul raţiunii.

După cum se vede, libertatea îşi are limitele ei, înscriindu-se într-o normalitate, astfel încât alegerea, decizia, acţiunea să nu tulbure echilibrul societăţii în care trăim. Din capul locului, citez afirmaţiile lui Petre Ţuţea, din tratatul de Antropologie creştină: „Libertatea absolută este atemporală, ca perfecţiunea […]. Nu există libertate reală în afara triunghiului transcendent: Dumnezeu, nemurire şi libertate, ficţiuni la Kant, esenţe în viziunea platonică-creştină.”

Este important să cunoaştem concepţiile cele mai reliefante ale gânditorilor din antichitate, pentru a putea înţelege gândirea celor de astăzi, problema alegerii fiind legată de dreptate şi de fericirea omului. Citește restul acestei intrări »