Baia Mare – o „insulă sabaţială” a cărţii!

24/09/2022

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare,
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Latinii descriau foarte simplu normalitatea: „Est modus in rebus” (Este o măsură în toate lucrurile). În vremuri de mare cumpănă tocmai „măsura” este afectată. Căci toate echilibrele suferă de „labilitate” şi e foarte uşor de intrat în „descumpănire”.

Să luăm cazul reţelelor de comerţ. Înainte de 1990 pentru „comerţul cu carte” funcţionau în fiecare reşedinţă de judeţ „centre de librării”. Privatizarea din anii următori a adus multe transformări, cel mai adesea de genul „desfiinţării” reţelelor de vânzare a cărţii. S-a ajuns ca în oraşe importante pentru cultura naţională cele mai faimoase librării să devină peste noapte sedii de bănci, restaurante, magazine de lux ş.a.m.d. Angajamentele de privatizare care vizau „păstrarea profilului” au fost uitate prin sertarele salariaţilor de la F.P.S., iar lucrurile şi-au urmat cursul impus de „presiunea banului”.

Pe cale de consecinţă, cărţile au început să fie expuse pe tarabe improvizate sau direct în stradă. Tot „echilibrul” privind „numărul de librării” la mia de locuitori (de fapt „o librărie la 10.000 locuitori”) s-a dus pe „Apa Sâmbetei”, o apă a risipei iraţionale, o apă a „desfrâului” economic”.

Dacă ne gândim că în ţări civilizate termenul „sabaţial” pentru „sâmbătă” are semnificaţii nobile Citește restul acestei intrări »


Cartea e ceva în America

14/03/2021

de Angela-Monica JUCAN

Nu știu în ce procent se citește din impuls, din obișnuință, de plăcere în America. Știu însă că americanii prețuiesc cartea – atât cei cu obiceiul lecturii bine consolidat, cât și cei care nu citesc așa, de tihnă, ci doar din vreun interes. Mai multe semne m-au condus la concluzia că în America se citește[1], se cumpără carte[2] și se dăruiește, iar pe unii cartea îi scoate dintr-o strâmtorare.

***

Aflându-mă de câteva ori într-o bibliotecă publică din Washington DC, am văzut într-o mare sală de lectură pentru adulți (fără perete spre hol), mulți cititori (era înainte de „pandemie”) – sigur, n-am făcut o inspecție, dar impresia mea, de la distanță, a fost că citeau din cărți, cel puțin majoritatea. Prin carte, înțeleg volumul tipărit, nu text, fie el și de roman, stocat pe alt suport decât hârtia. În secția pentru copii a aceleiași biblioteci, erau părinți sau alți însoțitori și copii pe la rafturi, se uitau prin cărți, se hotărau asupra unor titluri și perfectau împrumutul pentru acasă.

La bibliotecile publice din capitala americană (nu din toată SUA), abonamentul și împrumutul sânt gratuite – se plătesc taxe doar pentru întârzieri și pierderi. În plus, dacă cineva dorește și dacă are un copil în vârstă de până la cinci ani, beneficiază și de un abonament la o carte (aleasă de bibliotecă), pe care o primește cadou, lunar, acasă, prin poștă[3].

Aceasta, pentru că bibliotecile publice din oraș Citește restul acestei intrări »


CARTEA este declarată „bun esențial”

04/11/2020

Carantina cu izolarea la domiciliu pentru șase săptămâni, au fost reintroduse în Belgia, dar librăriile rămân deschise, deoarece autoritățile au decis includerea cărților pe lista „bunurilor esenţiale”.

„Cultura are de jucat un rol enorm”, a spus vicepremierul Georges Gilkinet.

La Bruxelles, librarii și cititorii au spus că recursul către literatură este indispensabil în fața „angoasei” generate de pandemie.

În condițiile în care Belgia a înăsprit drastic, luni, restricțiile, librăria Tropismes a fost unul dintre puținele magazine din Galeriile Regale – elegant pasaj acoperit din centrul capitalei – care atrage un flux constant de clienți, Citește restul acestei intrări »