Profesorul Dumiru Ceucă la 75 de ani

04/11/2016

de Ion PODOSU

dumitru-ceucaTrei sferturi de veac dintr-o existenţă pot constitui o vârstă pe care fiecare om o resimte, desigur, în mod subiectiv, după parcursul vieţii sale, mai mult sau mai puţin bogat în trăiri şi evenimente, în aspiraţii şi împliniri, ca pe o vârstă a bilanţului de etapă.

La un asemenea popas al drumului existenţial se află mult iubitul nostru profesor Dumitru Ceucă (cunoscut în familie şi de apropiaţi cu numele de Dan sau Dănuţ), născut la 8 octombrie 1940, într-o familie de ţărani moldoveni din satul Suliţa, judeţul Botoşani. Tatăl, mare mutilat de război, se stinge la numai doi ani după naşterea unicului fiu, iar mama sa pleacă şi ea din această lume când copilul avea doar opt ani, rămânând astfel orfan de ambii părinţi. Sora mamei avea să-i ţină loc de mamă, care îl va iubi ca pe propriul fiu, fapt pentru care domnul Dumitru Ceucă îi va fi profund recunoscător toată viaţa. Citește restul acestei intrări »


Frumusețea tinereții fără bătrânețe

02/11/2016

de Ion PODOSU

sorin-secasanZiua de 4 noiembrie 1989 era una din acele splendide zile autumnale, în care stoluri de funigei se alergau pe cerul de cristal, iar blânda strălucire solară îşi desfăşura infinita-i gamă de nuanţe pe faţa, mereu iluminată de un zâmbet, profesorului Sorin Secăşan, înconjurat, în sala de festivităţi a Şcolii generale pentru nevăzători din Cluj, de mai vechii sau mai recenţii foşti elevi, reuniţi pentru a omagia cele şapte decenii de viaţă ale mult iubitului lor dascăl şi coleg. Pentru a câta oară răsuna în această sală atât de grav sărbătorescul „Gaudeamus, igitur…”, marcând succesiunea generaţiilor de elevi, dar şi satisfacţiile uşor nostalgice ale celor ce le-au călăuzit paşii pe treptele cunoaşterii?

Organizată şi animată de un colectiv de foşti elevi ai distinsului profesor, dintre care se remarcă prof. Traian Dragoste, Gheorghe Dicsi, Vică Bardea, manifestarea s-a constituit, prin numeroasele evocări, Citește restul acestei intrări »


Vine Ambasadorul!

21/10/2016

de Ion PODOSU

aurelian-spiridon

Aurelian Spiridon

Nu, nicidecum în rândurile următoare nu va fi vorba despre povestea unui adevărat ambasador, ci, pornind de la un anumit obiect căruia i s-a atribuit acest supranume, vreau să evoc personalitatea unuia dintre cei mai iubiţi profesori pe care i-a avut şcoala clujeană mai bine de trei decenii, şi anume domnul profesor de matematică Aurelian Spiridon. De unde şi până unde servieta burduşită, ce îl însoţea permanent pe domnul profesor, a fost botezată „Ambasadorul?” Destul de simplu şi de amuzant în acelaşi timp!

În timpul liceului, am făcut matematică cu domnul Spiridon, omul bun la toate în şcoală: alcătuia orarul şcolii, realiza lozincile pentru pavoazare cu ocazia sărbătorilor de 1 mai şi 23 august (aceasta datorită talentului deosebit de a desena şi de a scrie frumos), transcria tot felul de documente ce trebuiau trimise de şcoală la forurile superioare şi, peste toate acestea, ştia să repare orice obiect mecanic sau electric, făcea lucrări de lăcătuşerie şi de tâmplărie, fără a fi capabil să refuze vreodată pe cineva. Citește restul acestei intrări »


Profesorul TEODOR BENDEA la a nouăzecea aniversare

20/10/2016

teodor-bendea

de Ion PODOSU

Cine nu-şi mai aduce aminte cum răsuna clădirea Liceului pentru Deficienţi de Vedere din Cluj, în anii 60-70 ai secolului trecut, de armonia muzicii corale, de plenitudinea sunetelor fanfarei sau ale altor formaţii muzicale (orchestre şi tarafuri) oprindu-i, pentru o clipă, pe trecătorii de pe trotuarul din faţa şcolii? Este, poate, nostalgia vârstei în aceste rânduri, dar sunt realităţi incontestabile ale acelor vremuri şi făuritorul acestei lumi inefabile a sunetelor nu este nimeni altul decât mult iubitul nostru profesor de muzică Teodor Bendea, aflat acum [n.r. în anul 2006] la venerabila vârstă de nouăzeci de ani. Citește restul acestei intrări »