Dumnezeu, creatorul întregului Univers, ne-a dat nouă, oamenilor, câteva daruri minunate. O planetă pe care s-o gospodărim, un cod genetic prin care să poată fi dezvoltată ființa noastră și să se transmită caracterele și trasee de viață pentru care dominant devine indicele de relație, omul fiind expresia combinației dintre sine și ceilalți, prin ceilalți înțelegând în primul rând contemporanii, dar și moștenirea prin cunoaștere.
Pe traseul vieții mele am întâlnit câțiva semeni care-mi semănau în datele esențiale și cu care, prin natura raporturilor, am simțit „termenul asemenea” ca un indicator atât de contact cât și de traseu (! pe care adesea îl numim destin!). Era perioada în care, ca director al Clubului Studențesc de la Institutul de Învățământ Superior Baia Mare, am performat cultural împreună cu generația de aur a instituției, atât la nivelul corpului profesoral cât si (mai ales) împreună cu studenții de la Filologie. Aurora Covaciu era liderul în organizația oficială a asociației studenților pe întregul institut și cel mai bun partener al liderilor dăscălimii centrului universitar băimărean, din care niciodată nu vom uita pe profesorii Gheorghe Pop, Victor Iancu, Ion Chiș-Șter, Nicolae Felecan, Gheorghe Radu, Tănase Filip, Horia Ursu, Marius Jucan ș.a., adevărate „pietre de temelie” pentru ceea ce se configura esențial atunci – CARIERE DIDACTICE ȘI CULTURALE. S-a legat între noi o colaborare atât de sinceră, deschisă, armonioasă, fertilă etc. încât la toate întâlnirile de după acei ani simțeam nevoia accentuată amândoi să evocăm perioada și prea-fericiții ei referențiali majori. Cred și astăzi că atât pe traseul Aurorei cât și pe cel al meu ca foarte tânăr director ce se lua în piept și la piept cu vremurile perioada aceasta de 3-4 ani constituie un reper trainic în menirea superbă a lucrurilor bine făcute.
Privind retrospectiv, Citește restul acestei intrări »
Publicat de angelasimionca 
e-Bibliotheca septentrionalis 