IOSIF HERȚEA (22 martie 1936 – 21 martie 2018)

de Daliana BONAȚ, Director adjunct de specialitate, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare
și dr. Liliana VOȘ

Iosif Herțea

„Cel mai original compozitor de muzică de scenă, maestru al sonorităților live”[1], vrăjitor de sunete ciudate, „cel mai mare maramureșean specialist în etnologie, folclor și etnografie și românul cel mai important al promovării sunetului ca instrument de muzicalitate și muzicalizare”[2], în viziunea lui Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, Iosif Herțea s-a remarcat printr-o traiectorie culturală și artistică deosebită, atât la nivel național, cât și internațional.

Compozitorul, etnomuzicologul, etnograful, creatorul de instrumente Iosif Herțea s-a născut în Ferneziu, suburbie a Băii Mari, la 22 martie 1936. Tatăl său a fost contabil la topitoriile Minelor și Uzinelor Statului din localitate, iar mama, casnică, a fost descendenta unei familii înstărite de armeni maghiarizați (Medyesi), proprietari, până în 1945, ai unui han turistic în Firiza.

Copilăria și-o petrece la Târnăveni, unde a urmat clasele primare, iar la vârsta de 14 ani se mută la Cluj, unde urmează, atât cursurile Liceului Teoretic „George Barițiu”, cât și pe cele ale Liceului de muzică, clasa de violoncel (1950-1955), unde a avut șansa de a-i avea ca profesori pe G. Iarosevici și Ion D. Sîrbu. Și-a continuat studiile la Conservatorul din Cluj (1955-1956), după o admitere la Facultatea de Medicină, impusă de tatăl său și eșuată, „din fericire”[3]. În partea a doua a anului I, s-a transferat la Conservatorul din București, Secția de muzicologie-compoziție, pe care a absolvit-o în 1960.

Fascinat de expresivitatea limbajului muzical, de armoniile mijloacelor elementare de expresie, își începe cariera de cercetător științific în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor din Cluj (1960-1970), mărturisirile sale fiind cu adevărat captivante: „Domeniul era pentru mine, și a rămas în aceeași măsură, atât de fascinant, ca atare și activitatea pe care trebuia să o desfășor, încât pot afirma, fără exagerare, că am beneficiat de extraordinarul noroc de a fi «obligat» să-mi câștig pâinea făcând ce îmi plăcea cel mai mult. Mă refer la munca de teren”[4].

Face parte, alături de Ovidiu Bârlea, Tiberiu Alexandru și Gotfried Habenicht, din grupuri de cercetări și culegeri folclorice. Astfel, în paralel cu domeniul principal de cercetare, își descoperă pasiunea pentru obiectele

Întoarcerea – Reîntoarcerea ACASĂ a vrăjitorului de sunete

de Daliana BONAȚ
Director adjunct de specialitate
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare

IOSIF HERȚEA
(22 martie 1936 – 21 martie 2018)

 

Gongul a bătut, cortina s-a ridicat și prima scenă a vieții „celui mai mare maramureșean specialist în etnologie, folclor și etnografie și românul cel mai important al promovării sunetului ca instrument de muzicalitate și muzicalizare”[1], după cum îl numea dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, s-a desfășurat la Ferneziu, suburbie a Băii Mari, în 22 martie 1936.

Conceptul scenografic îl transpune în diferite spații: la Târnăveni, unde își petrece copilăria, la Cluj, unde urmează, atât cursurile Liceului Teoretic „George Barițiu”, pe cele ale Liceului de muzică, clasa de violoncel (1950-1955), cât și ale Conservatorului (1955-1956), dar și la București, unde își continuă studiile muzicale la Secția de muzicologie-compoziție, pe care a absolvit-o în 1960.

imagine din Cabinetul Memorial „IOSIF HERȚEA”

Elementele dinamice ale piesei îl aduc mai aproape de „ACASĂ”, fiind, în perioada 1960-1970, cercetător științific în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor din Cluj,

Iosif Herțea – sunetul care rămâne

IOSIF HERȚEA
(22 martie 1936 – 21 martie 2018)

Etnomuzicolog, compozitor și cercetător român, Iosif Herțea, s-a născut la 22 martie 1936, Firiza de Jos, Maramureș (astăzi cartier al orașului Baia Mare).

Tatăl său, Gheorghe, era contabil, iar mama, Sara Irina, casnică. Iosif era cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei, alături de un frate, Gheorghe, și o soră, Maria. Iosif Herțea provine dintr-o familie multi-etnică, bunicul mamei, Medyesi Gerhard, era armean maghiarizat, iar bunica, Irina Antonia Scheiwart, s-a născut la Budapesta într-o familie austriacă, după tată. Rudele din partea tatălui proveneau din zona Sibiului și se stabiliseră în Muscel. Copilăria și-a petrecut-o în orășelul Târnăveni, de care îl leagă amintiri foarte puternice. „Am copilărit într-un orășel de provincie, la Târnăveni. M-am gândit, de multe ori, că atracția mea pentru instrumentele muzicale și pentru jucăriile tradiționale își are rădăcinile în copilărie.” Părinții au observat înclinația spre muzică a lui Iosif și au plătit meditații pentru ore de vioară și pian, la care el însă a renunțat, din cauza metodei neatractive a profesoarelor. La vârsta de opt ani, jucându-se printre armele și munițiile de război rămase prin Târnăveni, dă de un focos de mină, a cărui explozie îi afectează ochii. După o vreme, când Iosif avea 14 ani, părinții s-au mutat la Cluj, ca fiul lor să poată fi dus la tratament la o clinică de oftalmologie. Vederea ochiului drept nu a mai putut fi însă recuperată niciodată. 

Proiectul de cercetare „Etnologul între oglinzile cotidianului” – joi, 14 decembrie 2017, ora 10.30, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

de Ştefan SELEK

Joi, 14 decembrie
ora 10.30, Fondul „Iosif Herţea”

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” în colaborare cu Facultatea de Litere a Centrului Universitar Nord Baia mare (CUNBM), Specializarea etnologie, organizează un atelier-pilot în cadrul proiectului de cercetare „Etnologul între oglinzile cotidianului”, care are ca obiective: recuperarea, revalorizarea şi repunerea în circulaţie a colecţiei „Iosif Herţea”, conţinând instrumente muzicale şi alte obiecte, donată de reputatul compozitor şi etnomuzicolog originar din Baia Mare, Iosif Herţea.
Consultanţi: dr. Teodor Ardelean, conf. univ. dr. Delia Suiogan.