Gențigrame în gerar / Fără pic de ger măcar

09/01/2018
Gabriela Gentiana Groza_desen de Virgil Tomulet

Gabriela Gențiana Groza – desen de Virgil Tomuleț

de Gențiana GROZA

De la masă-îmbelșugată / la spital câteodată

A fost veselie mare,
Dans și poftă de mâncare,
Bucuroși au consumat
Alimente numai bune… de-aruncat!
Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Tot un fel de şezătoare

30/12/2011

de Florentina-Loredana DALIAN

Florentina Loredana Dalian_43De când cu povestea apropiatului summit al NATO, Ghiţă al Gherghinii lu’ Săndel nici că mai avea pace. Se certa cu oile, cu porcii, cu toate orătăniile din bătătură, gratulându-le cu tot felul de invective, cu adresă la NATO şi la mama lor de americani: „Niaaa, boală! V-aţi sumiţit şi voi! Nici iarba nu vă mai place! Oţi fi vrând d-aia americănească. Las că vine el sumitu-ăla, să vedeţi ce-mi staţi la arest în coteţ, că doar n-o să vă las să săriţi gardu’, să-i puţiţi lu Buş ăla, buşi-l-ar să-l buşească!”

Nevastă-sa nu scăpase nici ea nefelicitată: „Ce, fă? Ţi-ai luat-o-n cap? Oi fi zicând că vine-americanii să-ţi sape porumbu’, ori să-ţi pună direct mălaiu-n ceaon. S-o crezi tu!”

„Ce-ai, mă Ghiţă, cu mine? îl întrebase femeia; şi până la coadă, de ce vine ăştia, mă, peste noi? N-or avea şi ei porumbu’ lor de săpat, care va să zică?”

Chiar aşa, de ce veneau? Uite, vezi, asta nu-i dădea pace lui Ghiţă, de-i sărea ţandăra din te miri ce; că nu prea ştia el cu ce se mănâncă sumitu-ăsta. Că ăia de la televizor vorbeau limbi străine, zici că nu-i făcuse mă-sa tot pe câmp! Citește restul acestei intrări »


Şi copiii se îndrăgostesc, nu-i aşa?

29/12/2011

de Florentina-Loredana DALIAN

Florentina Loredana Dalian_Kusadasi– Bună, mami! Cum a fost azi la şcoală?

Aşteptam şi eu s-aud ceva de note, de învăţături noi, de scorpia aia de doamna…

– Of, mami, astăzi săgeata lui Cupidon a durut mai tare ca oricând.

Who is speaking? Că doar nu-s beată! Copilul meu e cel care-a vorbit? Păi el, că-n afară de noi doi, nu mai e nimeni în maşină. Cine i-o fi spus de săgeată? Şi de unde ştie că doare? O fi vreo replică din desene animate? Te-ai tâmpit, madamme! Sau poate doar ai îmbătrânit. Ai uitat? N-aveai decât cinci ani când te-ai îndrăgostit de Vasile, profesorul de matematică, coleg cu mătuşa ta. Cum te scăpa cinci minute din ochi în cancelarie, cum dispăreai cu Vasile la ore. Dacă te-ndrăgosteai de toţi profii de mate aşa, te pomeneşti c-ajungeai vreo eminenţă-n materie.
Şi totuşi…
Fir-ar ea de săgeată! Smulgea-o-aş din sufleţelul ăla de doar nouă ani! Citește restul acestei intrări »


Reclamaţie (2)

16/12/2011

de Florentina-Loredana DALIAN

Florentina Loredana Dalian_2– Să trăiţi, dom’ comandant!
– Săru’mâna, tataie! Nu sunt comandant, sunt subcomisarul Popescu.
– Ptiu! Cum să fii, bre, sub comisar? Ce eşti d-ăla? Am auzit şi io la televizor că s-a-ntors lumea cu susu-n jos, da’ nici chiar aşa, să vă lăudaţi cu asta!
– Tataieee, ăsta e rangul meu în poliţie, aşa se cheamă – subcomisar, cum e-n armată sublocotenent.
– Măiculiţăăă! Unde-am nimerit? Ce treabă am io cu ranga matale? Sublentu-i sublent, apăi io n-am cunoscut d-ăştia cu măpile, care pune steagu’ pă ‘artă şi ‘ce că prostu’ să să-nhigă fix în steagu’ lui, să dea-n cap la enamic. Io-s om bătrân şi-am făcut războiu’ cu arma-n mână.
– Stai jos şi spune-ţi păsul.
– Hm… lasă, mai bine-n picioare, s-o şterg mai iute când văz că să-mpute treaba.
– Cum vrei. De ce-ai venit?
– Io? Să-l reclam pă vecinu’, ‘tu-i reclamaţia mă-sii! Că, dacă era după mine, îi luam gâtu’ şi mă lipseam de voi. Da’ copiii cică nu, că nu să mai face dreptatea ca pă vremea mea. Acuma să umblă cu farafastâcuri d-astea boiereşti, să te jeleşti mai întâi în scris şi-apăi, dacă s-o găsi vr’unu’ să te bage-n seamă, ţi-oi afla dreptatea după fun an. Că uiţi şi ce-ai avut cu omu’, d-apăi ce mai vrei de la el. Apăi, domnu’ cum vă zice, nu era mai cinstit aşa? „Ce-ai cătat, mă nenorocitule,-n curtea mea?” Şi, pân’ să zică „au!”, l-ai şi plesnit cu toporu-n moalele capului. Citește restul acestei intrări »


Reclamaţie (1)

12/12/2011

de Florentina-Loredana DALIAN

OLYMPUS DIGITAL CAMERASubsemnata, Maricica Mintenam (da’ nici nevoie), natural blondă şi artificial creaţă, domiciliată în strada Înţelepţilor, la nr. 69 bis de trei ori, de profesie… de profesie, declar pe propria răspundere şi totalmente nesiluită dar completamente jignită în profunzime, următoarele:

În seara zilei de 16 februarie anul cursiv, mă întorceam – n-are importanţă de unde – la volanul maşinii mele – albastre precum ochii marca Chevrolet Kalos şi Marea Neagră când bate-n verde – o mândreţe de maşină pe care mi-am cumpărat-o-n linsing după îndelungi străduinţe de-a pune ban lângă centessimă – mă întorceam aşadar, indubitabil spre casă.

Citește restul acestei intrări »


Miss Univers

08/12/2011

de Florentina-Loredana DALIAN

Florentina Loredana DalianSunt o persoană disciplinată. Vreau doar să spun că obişnuiesc să respect legea; şi am eu una preferată – Regulamentul privind circulaţia pe drumurile publice, pe care mă străduiesc să nu-l încalc niciodată. Respect viteza legală, dau întotdeauna prioritate, semnalizez regulamentar, îmi fac asigurare la timp, revizie şi tot ce mai trebuie. Doar că, uneori, oricât te-ai strădui, o mai dai şi-n bară.

Ptiu! Bată-te să te bată! Verzitură coclită! Arătare-n dungi! Mă speriaşi. Tocmai după curbă te-ai găsit să mi te iţeşti? Şi n-ai nici păr destul, cât să-mi ajungă şi mie de-un afumat, să-mi treacă de sperietură, cum îmi făcea bunica, demult, când eram copil şi mă speriam de câte-o lighioană. Şi ce tot întinzi mâna aia? Ce, eu nu ştiu că trebuie să trag pe dreapta? Crezi că de tâmpită merg cu avariile în loc de faruri? Aş fi oprit oricum, măcar să te bag în seamă şi să te-ntreb dacă nu te pricepi să repari nişte amărâte de faruri care şi-au găsit tocmai acum să mă lase. Poate măcar ai pumnul mai puternic, că al meu – tras cu nădejde-n capotă – n-a reuşit să obţină vreun rezultat. Doar că, după aia, m-a lăsat şi claxonul. Uf, şi mi-am propus de atâtea ori să învăţ reparaţii auto! De mâine, ba nu, că mâine-i Paştele, de poimâine mă înscriu la cursuri. Citește restul acestei intrări »


Nume de cod „mamaia”

06/12/2011

de Florentina-Loredana DALIAN

Florentina Loredana DalianAşa merg eu, duminica, la Biserică. Cei care au acest bun obicei ştiu, probabil, că nu de puţine ori, acela, „nenumitul, necuratul şi alte nenimicuri” încearcă să le-ncurce paşii, doar, doar i-o împiedica. La mine, manevra nu prea-i reuşeşte, că am pasul mare şi hotărât. În schimb, roţile-s mici şi necorespunzătoare pentru iarnă. Astfel că, lăsându-mi paşii-n hotărârea lor, încearcă să-mi încurce măcar roţile.

Pfu, ce viscol! Două zile a nins întruna şi alte două înainte a fost polei. Mă înarmez cu toate forţele cunoscute, din care voi numi doar trei pe care mi le mai amintesc de la fizică – forţa centrifugă, aia centripetă şi, mai ales, a de, pardon! frecare – şi dau năvală spre maşinuţa mea parcată regulamentar, paralel cu bordura şi perpendicular cu direcţia vântului. Dau năvală, un fel de-a zice, că forţa aia de care spuneam – de frecare – îmi e cam potrivnică la contactul cu solul. Vorbind în termeni matematici, frecarea dintre tălpile cizmelor mele şi pojghiţa de pe jos tinde la zero, fapt ce mă determină să merg precum sportivii la proba de patinaj viteză sau precum o balerină pe poante, în timp ce cară un sac de cartofi în spinare. Mă rog, pe sărăcia asta, vi-l puteţi imagina şi cu pietre. De moară, nu preţioase, că alea s-au cam terminat de când au luat calea Moscovei, doar dus. Cu tot cu pui şi cu cloşcă şi cu ce alte orătănii or mai fi fost prin ogradă la vremea ‘ceea. Citește restul acestei intrări »