Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 333 (1-15 septembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Prietenie-surogat. Cine nu ştie ce înseamnă un surogat? Cuvântul a intrat în vorbirea curentă a omului de rând pe vremea când cumpăra salam cu soia şi i se spunea că e cu carne de cea mai bună calitate; când i se vindea ovăz prăjit şi măcinat şi i se spunea că este cafea naturală; când i se spunea că la noi este cea mai adevărată democraţie şi, în realitate, vedea singur, la tot pasul, că de fapt e cea mai reprezentativă dictatură, şi exemplele pot continua. Altfel spus, „surogatul” este un înlocuitor de proastă calitate.
Cuvântul acesta nedorit mi-a revenit în vorbire mai ales în ultimele luni, când văd că tot mai des oficiali americani pripăşiţi pe la noi ca buni prieteni fac gafe magistrale, pe care era de aşteptat să le facă duşmanii.
Generaţiile trecute de români au plecat pe lumea cealaltă cu speranţa că într-o bună zi vor veni şi la noi americanii, şi fericirea se va revărsa peste pământul românesc. Se săturaseră de prietenia-surogat cu vecinul de la răsărit! Mulţi au făcut ani grei de închisoare, de muncă silnică, mulţi au fost condamnaţi la moarte şi executaţi, tocmai fiindcă şi-au exprimat convingerea că nu mai e mult până vin americanii. Asta, în timp ce Roosevelt şi Churchill îi puneau în braţe lui Stalin România şi toată Europa de sud-est şi centrală!