de prof. Liviu TĂTARU
Limba și civilizația create prin asimilare sudează într-o singură etnie două sau mai multe comunități anterioare, generând o unitate de interese în privința unității teritorial-statale. Rațiunea de stat a asimilării constă în omogenizarea etnică a populației, în crearea unei singure comunități etnice în interiorul frontierelor statului. Dintre imperiile Antichității doar cel roman a avut o politică consecventă, de lungă durată, folosind persuasiunea și nu forța pentru a asimila marele evantai de popoare cucerite.
Luciditatea și cumpănirea cezarilor în a atrage prin avantaje și nu de a respinge prin nedreptăți și umilințe au lipsit guvernanților unguri, deveniți stăpâni deplini asupra Transilvaniei prin federalizarea Imperiului habsburgic în 1867. Anularea autonomiei Transilvaniei a permis desfășurarea nestingherită a politicii de asimilare forțată a nemaghiarilor. Premierul baron Bánnfy a exprimat-o fără reținere: „Ungaria nu va dobândi o importanță politică decât dacă devine național-maghiară. În consecință, slavii și românii trebuie maghiarizați cu forța” (Din istoria Transilvaniei, vol. III, p. 289). Citește restul acestei intrări »