S-a deschis Casa-muzeu Ion GEORGESCU MUSCEL

de Gelu DRAGOŞ

Sâmbătă, 18 iunie, într-o autentică zi de vară, între prieteni, pictorul, poetul şi profesorul Ion Georgescu Muscel a inaugurat, oficial, Casa-muzeu care-i poartă numele. Casa, care se găseşte în satul Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, beneficiază de o sală de expoziţie unde sunt expuse aproximativ 30 de lucrări, dar o parte însemnată din picturile autorului se găsesc pe holurile şi în camerele vilei cu etaj.

În aproximativ patru ore, pictorul Ion Georgescu Muscel, într-o vervă deosebită, când copleşit de amintiri, când bucuros, când trist, când mulţumit de realizările Domniei sale, ne-a povestit istoria fiecărui tablou, ne-a relatat semnificaţia fiecărei picturi (ce a dorit să sugereze, tematica gândită, care sunt simbolurile şi cheia acestuia), începând cu cea realizată la doar 17 ani şi terminând cu cea mai recentă pictură la care lucrează (neterminată încă), o reproducere a unui pictor francez.

Fiind un nostalgic, fiind un familist convins, fiind un creştin practicant, multe dintre picturi se referă la portrete, peisaje rurale, natură moartă,

Expoziţie de pictură la Lucăceşti

„Autoportret” (Ion Georgescu-Muscel)

Sâmbătă, 18 iunie 2022 la Casa pictorului-poet Ion Georgescu Muscel din Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, va avea loc vernisajul Expoziţiei personale (permanente) „Tablouri de suflet pentru familie şi lucăceni” la care sunt invitaţi rudenii, prieteni, intelectuali ai satului, foşti elevi sau colegi de catedră.

Pe lângă expoziţia propriu-zisă, participanţii vor mai putea admira tablouri de suflet ale pictorului româno-canadian, realizate de-a lungul timpului, unul dintre ele la vârsta de doar 18 ani.

Efortul domnului Ioan Georgescu Muscel a fost mare numai dacă ne gândim că a adus din Canada un număr de peste 10 lucrări, că a înrămat toate tablourile şi a pregătit sala de expoziţie. Sunt convins că cei care vor vedea expoziţia vor fi plăcut surprinşi de temele abordate, de tehnica de lucru

Gânduri la aniversarea lui Adrian Pop in absentia. Prima după plecarea lui în lumile de dincolo de lumea asta efemeră…

de Gelu DRAGOȘ

Pop Ioan Adrian
30 martie 1972 – 31 ianuarie 2021

Cu Adrian Pop m-am împrietenit pur şi simplu! Timizi amândoi, ne-am intersectat de mai multe ori, ba la Tabăra de literatură „Archeus” la maestrul Ioan Marchiş acasă în Ocoliş, ba la prezentarea revistei „Vatra chioreană” la el în bătătură, la Copalnic Mănăştur, dar de cele mai multe ori la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, unde muncea cu o pasiune şi devotament cum rar întâlneşti în ziua de azi!

Apoi, după un timp, printr-o prietenă comună, mi-a trimis câteva poezii ca să le public pe blogul meu „Moara lui Gelu”, am citit poemele şi de atunci a crescut şi mai mult în ochii şi sufletul meu. Ne-am întâlnit după aceea la şedinţele

Crăciun în pandemie

de Gelu DRAGOȘ

Veștile despre Crăciun și cum se va colinda erau date ca pe tobogan la toate televiziunile „naționale” și guvernanții liberali și libertini, în orice caz interimari (a se citi habarniști), credeau că sunt personaje de telenovele. Mă explic puțin mai mult. Aducerea vaccinului în România este și era un eveniment atât de important, încât scriitorul Alexandru Petria a răbufnit și a spus că minunea nu s-a produs acum, cu aducerea vaccinului, ci cu 2000 și ceva de ani în urmă când s-a născut Pruncul Iisus, iar sosirea prin ”ajutorul” U.E. și prin trâmbițarea de către marele „Comitet PRO MASCĂ a lui Raed Arafat”, cu ajutor logistic polonez, prin cele 10.000 de doze sunt „o picătură într-o mare pandemică tulburată” română. De ce? Pentru că s-au descoperit noi tulpini, mult mai periculoase, iar pandemia nu ne-a învățat să trecem urgent la respectarea Creatorului, la post și rugăciune, la respectul pentru semenii noștri.

Am cumpărat 40 de coci pentru colindători, soția a mai cumpărat 30 de pachete de biscuiți, să fie sigură că toți colindătorii o să primească coc și bani!

Crăciunul odinioară în Lucăceşti pe Someş, jud. Maramureş

de Gelu DRAGOȘ

Încă de la începutul lunii decembrie, bărbaţii taie porcul de Crăciun, se fac cârnaţii şi caltaboşii, se pune slănina la murat, capul şoldanului se pregăteşte pentru răcituri, carnea tocată se pune la rece pentru a fi folosită la prepararea chiftelelor, a sarmalelor, la ciorbă. Slănina de sub pântece se face jumări, iar unii gospodari lasă, la cererea gospodinelor şi şuncă. Femeile se apucă de spălatul geamurilor, bărbaţii bat covoarele, se face o curăţenie generală în case, se pun ştergarele, feţe de masă cu ciur sau pene, fironguri. Cu două zile înainte de Ajun se face în cuptor pită, cozonaci, colaci şi coci sau pupeze pentru colindători. Se pregăteşte „Steaua” pentru băieţii care vor colinda cu ea tot satul.

Bavna, refugiul cald al toamnei

de Gelu DRAGOȘ

Lacrimile lui noiembrie udă pământul reavăn al Rezervaţiei de stejar pedunculat „Bavna”, Lucăceşti-Fersig.

Toamna preschimbă culoarea rezervaţiei în tonuri calde de un ruginiu-maroniu, asemeni pictorilor secolului trecut ai Şcolii băimărene. Trunchiurile stejarilor semeţi de peste 200 de ani stau drepţi ca nişte lumânări. Coronamentul ruginiu este tot mai rar, au rămas doar cuiburile goale ale stârcilor cenuşii. Pădurea tinereţii mele este pustie, tristă, aproape încremenită.

Toamna este anotimpul melancoliei, dar şi al ciupercilor, hribelor,

Scriitorul şi compozitorul dr. Mihai Ganea împlineşte 80 de ani!

de Gelu DRAGOȘ

Este atâta de simplu să scriu despre dr. Mihai Ganea încât chiar o fac. Cu ceva ani în urmă, cineva vine la Biblioteca Judeţeană cu o bentiţă pe cap, adică un accesoriu pentru păr, dar la dânsul nu era cazul nici atunci şi nici acum. Nonconformist, neastâmpărat, nedat la sentimentul de turmă mioritică, doctorul în chirurgie şi literatură a lăsat urme adânci în cultura contemporană.

Cu cât îl cunoşteam mai bine, cu atât mai multe aflam despre viaţa lui, profesională, familială şi literară, adică fapte de scos pălăria şi făcut o reverenţă. Domnul doctor chirurg Mihai Ganea a fost închis în vechiul regim datorită convingerilor şi gesturilor sale, dar au avut de suferit şi rudeniile Domniei sale. Mihai Ganea este omul atins de geniu, ştiu asta, dar noi, muritorii de rând NU avem timp să-l vedem şi ascultăm datorită micimii sufletelor.

Am avut de-a lungul vremii colaborări, atât eu cât şi soţia mea prof. Ana Dragoş

CRONICA UNEI CĂRŢI. LUCĂCEȘTI – FILE DE ISTORIE

de  prof. Virginia PARASCHIV

Volumul LUCĂCEȘTI – FILE DE ISTORE (Editura Gutinul, Baia Mare, 2018), semnat de GELU DRAGOȘ, se înscrie într-o tendință mai larg generală a Maramureșului de a da curs scriiturii de monografii ale comunităților rurale, într-o încercare meritorie de a preciza identitatea așezărilor și ale locuitorilor, într-un context istoric validat de studiile istorice ale cărturarilor.

Gelu Dragoș și-a exprimat de foarte multă vreme dorința de a alcătui o monografie a satului Lucăcești, vorbea cu pasiune și mândrie de proiectul său. O influență puternică a avut-o și tatăl său, cu relatările din copilăria și tinerețea sa, relatări vii, autentice, despre evenimentul istoric perceput de vis – amintim spectaculoasa întâmplare cu ocupanții nemți, evocați de oamenii speriați ai satului, ca strigoi, dar pentru copiii curioși și iscoditori să-i vadă de aproape, s-au dovedit în fapt , prietenoși și generoși.

Gelu Dragoș, prin formația și vocația sa didactică, de învățător, conferă textului din volumul său, o vivacitate a conferirii din detalii, a învățăturii esențiale despre statornicia comunității în care s-a format în spirit demn și umanitar. Detalii grăitoare și pitorești, iar uneori chiar picante. Marea istorie, enigmatică și complicată, se face accesibilă prin incursiune vivace.

LUCĂCEȘTI, file de istorie

INVITAȚIE

 

Duminică, 11 august 2019, ora 16, la Centrul multifuncțional Lucăcești (lângă Biserica Ortodoxă), va avea loc lansarea cărții LUCĂCEȘTI, file de istorie, autor Gelu Dragoș.

Prezintă:

dr. Nicoară Mihali
pr. Radu Botiș

Moderator:

prof. Dan V. Achim

[… să le deseneze roșii, castraveți, ardei…]

„Bucolică” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ioan DRAGOȘ

„Roata trenului este unsă cu toate vitezele” scrie Ion Georgescu, naturalizat de peste treizeci de ani pe valea Someșului, la Lucăcești, lângă pădurea Bavna, rezervație naturală renumită pentru laleaua pestriță și stârcul cenușiu.

La cenaclul scriitorilor a povestit cum colegii de școală primară, sesizându-i talentul la desen, îl rugau să le deseneze roșii, castraveți, ardei și alte legume.