CRONICA UNEI CĂRŢI. LUCĂCEȘTI – FILE DE ISTORIE

06/09/2019

de  prof. Virginia PARASCHIV

Volumul LUCĂCEȘTI – FILE DE ISTORE (Editura Gutinul, Baia Mare, 2018), semnat de GELU DRAGOȘ, se înscrie într-o tendință mai larg generală a Maramureșului de a da curs scriiturii de monografii ale comunităților rurale, într-o încercare meritorie de a preciza identitatea așezărilor și ale locuitorilor, într-un context istoric validat de studiile istorice ale cărturarilor.

Gelu Dragoș și-a exprimat de foarte multă vreme dorința de a alcătui o monografie a satului Lucăcești, vorbea cu pasiune și mândrie de proiectul său. O influență puternică a avut-o și tatăl său, cu relatările din copilăria și tinerețea sa, relatări vii, autentice, despre evenimentul istoric perceput de vis – amintim spectaculoasa întâmplare cu ocupanții nemți, evocați de oamenii speriați ai satului, ca strigoi, dar pentru copiii curioși și iscoditori să-i vadă de aproape, s-au dovedit în fapt , prietenoși și generoși.

Gelu Dragoș, prin formația și vocația sa didactică, de învățător, conferă textului din volumul său, o vivacitate a conferirii din detalii, a învățăturii esențiale despre statornicia comunității în care s-a format în spirit demn și umanitar. Detalii grăitoare și pitorești, iar uneori chiar picante. Marea istorie, enigmatică și complicată, se face accesibilă prin incursiune vivace. Citește restul acestei intrări »


LUCĂCEȘTI, file de istorie

29/07/2019

INVITAȚIE

 

Duminică, 11 august 2019, ora 16, la Centrul multifuncțional Lucăcești (lângă Biserica Ortodoxă), va avea loc lansarea cărții LUCĂCEȘTI, file de istorie, autor Gelu Dragoș.

Prezintă:

dr. Nicoară Mihali
pr. Radu Botiș

Moderator:

prof. Dan V. Achim

Citește restul acestei intrări »


[… să le deseneze roșii, castraveți, ardei…]

15/10/2017
Bucolica_Ion Georgescu-Muscel

„Bucolică” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ioan DRAGOȘ

„Roata trenului este unsă cu toate vitezele” scrie Ion Georgescu, naturalizat de peste treizeci de ani pe valea Someșului, la Lucăcești, lângă pădurea Bavna, rezervație naturală renumită pentru laleaua pestriță și stârcul cenușiu.

La cenaclul scriitorilor a povestit cum colegii de școală primară, sesizându-i talentul la desen, îl rugau să le deseneze roșii, castraveți, ardei și alte legume. Citește restul acestei intrări »


Frontul de Răsărit, nemţii şi ciocolata

21/02/2017

de Gelu DRAGOŞ

DSCN1786

stejar pedunculat din pădurea Bavna

Mi-a povestit, la 88 de ani, tata o întâmplare pe care a trăit-o live în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După ce ruşii au primit un sprijin material important de la Statele Unite şi de la Regatul Unit, iar românii au întors armele împotriva nemţilor, germanii din România au fost nevoiţi să-şi schimbe strategia. Sodaţii. În zonele Codru și Chioar, după spusele lui Ioan Meteş Morar-Chelinţanu, autor al unei extraordinare monografii despre Chelinţa, trupele germane care înaintau spre inima Ardealului au primit un mesaj prin care erau îndemnate să se retragă în pădurea Bavna, acoperită de stejari seculari de o parte şi de alta a liniei ferate.

Vestea că sunt nemţi în pădurea Lucăceştiului a fost primită cu mare îngrijorare de localnici, bătrânii ştiind ce înseamnă războiul şi cum face victime, absolut imposibil de descris. Citește restul acestei intrări »


Seara Crăciunului din Lucăceşti, Maramureş

17/12/2015

de Gelu DRAGOŞ

Gelu Dragos_1

Gelu Dragoş

În fiecare an al copilăriei mele, data de 24 decembrie, Ajunul sărbătoririi Naşterii Pruncului Iisus, adică Crăciunul, mă lăsa uimit de plăcere la „muzicalitatea” Lucăceştiului, la colindele auzite, din Ajunul Crăciunului, până la Bobotează. Asta, şi datorită faptului că acum mai bine de 40 de ani erau în jur de 14 televizoare alb-negru, cu program TV de la ora 20, la 22, într-un sat de pe malul Someşului, care ajungea atunci la 200 de fumuri, iar oamenii aveau alte mijloace de a petrece, de a-şi bucura sufletele, iar de Crăciun de abia aşteptau să asculte grupurile de colindători cu Vestea bună.

Colindătorii mergeau prin sat de cum se însera, până spre miezul nopţii. Cetele de colindători care mergeau doar cu traista cântau colinde precum „Pomuţ rămurat”, „Când s-a născut Hristos”, „Trei păstori”, „Aseară pe-nserate”, „Coborât-o, coborât, „Deschide uşa, creştine”.

colindatori din Farcasa_2

Colinda următoare este colindată şi azi de părinţii mei, am colindat-o şi eu prin sat, când eram copil: Citește restul acestei intrări »


Gelu Dragoş – câteva date biografice (cu traducere de Baki Ymeri în limba albaneză)

12/08/2015

Gelu Dragos_a

Gelu Dragoş s-a născut în data de 22 februarie 1967 în localitatea Lucăceşti, Maramureş. Lucrează la Şcoala Gimnazială Mireşu Mare în calitate de profesor pentru învăţământul primar. Este preşedintele Cenaclului literar „Petre Dulfu” Satulung şi deţine pagina de cultură a cotidianului „Informaţia zilei de Maramureş”.

***

Poeti Gelu Dragoş u lind në lokalitetin Lukëçesht (Lucăceşti) të Maramureshit (22 shkurt 1967). Vepron si profesor për arsimin elementar në Shkollën Gjimnaziale Mireshu i Madh (Mireşu Mare). Citește restul acestei intrări »


BAVNA – „PĂDURE DE GÂNDURI”

06/11/2014

DSCN1780

de Gelu DRAGOŞ

Încă din pruncie m-am îndrăgostit definitiv de Rezervaţia de stejar pedunculat Bavna Lucăceşti-Fersig. În fericita mea copilărie, îmi închipuiam că acolo trăiesc zâne, pitici, că sunt cabane în care vânătorii au în curtea lor căprioare, cerbi, iepuraşi şi veveriţe, că pădurarii vânează urşi, porci mistreţi şi lupi. După ce am crescut mai măricel, am descoperit pârâul Măriuş când mergeam cu tata sau unchii mei, Ioan şi Vasile, la cules de hribe. M-au impresionat cetele, păsări foarte asemănătoare cu berzele. În adolescenţă, cred că eram în clasa a XI-a la liceu, eram la cules de cartofi cu familia mea în locul numit La Pădure, cel mai apropiat teren agricol de Rezervaţia Bavna, despărţit de aceasta de păşunea satului. Atunci l-am cunoscut pe profesorul Ioan Nădişan, care, venind pe un drum lăturalnic, s-a împotmolit cu Dacia sa 1300 şi ne-a rugat să împingem maşina ca să iasă din noroiul în care intrase. Mama mea, curioasă, l-a întrebat ce caută un „domn” în zonă, iar el ne-a povestit ce bogăţie verde avem lângă noi. Ne-a mai spus că merge să monitorizeze colonia de stârc cenuşiu (Ardea cinereea) înainte de a pleca în ţările calde şi că acestea şi-au găsit lăcaş pe o arie de aproximativ 71 de stejari, în partea de nord a rezervaţiei, la o distanţă de circa 80-100 de metri de liziera pădurii. Tatăl meu, Aurel, brigadier de câmp, l-a întrebat de unde ştie atâtea lucruri, iar acesta şi-a continuat cu patos discursul, spunând că sunt aproximativ 160 de cuiburi, câte trei până la şapte cuiburi într-un copac. Fascinat de ceea ce spunea profesorul, i-am rugat pe ai mei, cu toate că mai erau cartofi de cules, să mă lase să-l însoţesc pe misteriosul străin. Avea la dânsul un aparat foto, rusesc, cred, cu care dorea să facă fotografii, şi un carneţel în care nota ceea ce i se părea important. Am obţinut cu greu acceptul alor mei, spunându-le că voi încărca sacii cu cartofi la întoarcere, şi am plecat bucuros cu dânsul, iar lui i s-a luminat chipul, deoarece nu era singur şi avea un tovarăş care cunoştea în amănunt relieful şi îl putea ghida cu autoturismul pe drumul cel mai bun posibil. Citește restul acestei intrări »