ADRIAN POP – LUCAS OM – IN MEMORIAM

03/02/2021

de Nicolae SCHEIANU

Pop Ioan Adrian
(30 martie 1972 – 31 ianuarie 2021)

ADI – ÎNTRE OAMENI ȘI CĂRȚI, PE PĂMÂNT ȘI ÎN CERURI

Să accept că Adrian Pop nu mai este acum printre noi, că a plecat în galaxii, la Dumnezeu, în lumile de dincolo de lumea asta când, doar cu câteva săptămâni în urmă călătoream împreună spre Dunăre, mi se pare așa de dureros și așa de trist încât mă scutur din când în când, ca dintr-un coșmar, refuzând realitatea. Din nefericire, el se va alătura, iată, înainte de a împlini 49 de ani, părinților săi, pentru totdeauna, la umbra stejarilor din locul de odihnă veșnică aflat nu departe de casa sa părintească din Copalnic Mănăștur. O suferință neiertătoare, de care credeam cu tărie că se va lecui cândva, în timp, l-a înfrânt, din păcate, prea devreme și prea tânăr.

Profesor, mai apoi bibliotecar la Biblioteca Județeană din Baia Mare, jurnalist, realizator de evenimente culturale, Adrian Pop a fost mai întâi un devorator de literatură și de artă Citește restul acestei intrări »


Cel de dinainte. profanul necamuflat în sacru…

14/03/2012

MOTTO:

“Făcând parte, trupeşte şi spiritualiceşte, din Europa, mai putem fi sacrificaţi fără ca sacrificiul acesta să nu primejduiască însăşi existenţa şi integritatea spirituală a Europei? De răspunsul care va fi dat, de Istorie, acestei întrebări, nu depinde numai supravieţuirea noastră, ca neam, ci şi supravieţuirea Occidentului”.

(Mircea Eliade, “Destinul culturii româneşti”, 1953)

Citește restul acestei intrări »


colindul iernii boreale. civilizaţia de frig…

31/12/2011

plecase din forfota cetăţii cu trestii cărunte
să-şi caute nor, adăpost şi-nceput
plutea peste frunze, sărea peste ape,
zbura precum şoimul…da, El chiar a avut
balade prea vechi ce-i strigau neîntorsul
vămi inutile-l mai cereau înapoi
uitînd că amarnic îi spulberă calea…
un alt anotimp îşi făcuse un rost…

(versuri : Adrian Pop)

https://ebibliothecaseptentrionalis.files.wordpress.com/2011/12/florin-camen-civilizatia-de-frig.pdf

(cîntă  Florin Camen compoziţia sa  Civilizaţia de frig )

Citește restul acestei intrări »


Sărbători înluminate. Crăciun cu ger de-acasă…

20/12/2011

CRĂCIUN FERICIT!

Sfântă seară a Naşterii Domnului…

Să-I găsim loc lui Iisus în ieslea inimii noastre, împodobită cu razele curate ale sufletului. Să ia fiinţă în gândul nostru bun Cel mai presus de fiinţă. Să se nască în casa noastră Cuvântul. Sub veghea prealuminatei stele dreptcălăuzitoare, să renască datinile pământului părintesc.

Citește restul acestei intrări »


un an … un timp… un anotimp…

24/11/2011

Imagine

n-am uitat vreodată că te iubesc
însă am ştiut să-mi drămuiesc tăcerile
astfel încît arborii să-şi ascundă ochii
adormind fără nume în anotimpul din urmă

apoi, repetam acelaşi cîntec,
versul părea scrib de ceară
ferestrele ne luminau frunţile
precum poleiala de pe creştetele  zeilor

mestecenii erau mai albi
decît îi ştiam
nestîrniţi în primăvară …
doar trezire şi secundă furată…

Citește restul acestei intrări »


Replici

24/10/2011

Tu eşti o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare,
Tu eşti o noapte, eu sunt o stea ­
Iubita mea.

Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sunt un templu, tu eşti un zeu ­
Iubitul meu.

Tu eşti un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un haos, tu o lumină,
Eu sunt o harpă muiată-n vânt ­
Tu eşti un cânt.

Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ţi să te ghicesc ­
Şi te iubesc!

Citește restul acestei intrări »


precum de strajă. între zodii

13/10/2011

printre mobile vechi

şi manuscrise presărate decadent,

se hrănea cu speranţă…

o zi care să-i aducă mai Binele…

ajunsese să îmbrăţişeze colţul luminos

doar de dragul umbrei…

ştia ca nimeni altcineva să-şi pudreze

specialul său „trompe d’oeil”,

savurînd o pînză deşartă…

nimeni nu-l putea răscoli,

pentru că era Perfectul…

Străbunii lui fuseseră, cîndva,

imperfecţi, dar apoi s-au recompus…

şi dincolo de neguri….

şi mai devreme decît simpli…

şi chiar mai mult de-atît…

uita mereu monotonia hrăpăreaţă,

însă era atîta nehotărîre…

dincolo de perdeaua zdrenţuită, răsărise …

simţea, înmiresmînd, Frumosul …

Adevăr grăit-ai

spuse străjerul Luminii –

de-acum eşti pavăză pe tărîmul

de dincolo de valea plîngerii …

Citește restul acestei intrări »


CEL CE NE-A DAT PUTINŢĂ

11/10/2011

de Adrian POP

Motto : Fugit irreparabile tempus

       Îi iubea pe clasici şi pe romantici cu egală măsură, dar se dăruia şi urmaşilor lui Walt Whitman printre fire de iarbă, cei care puteau înnoda speranţa în trifoaie de noroc …îi admira pe oamenii Renaşterii şi pe cei ai secolului Luminilor … nu uita nicicând să amintească risipa subtilă a homericului ascuns iliadesc, nici erorile profeticului infern dantesc … se lupta cu tragediile răpusului Hamlet şi încerca să învie mefistofelicul faustian dincolo de parabola lui Goethe…

Redevenea, fără ezitări, ca un repectuos esenian contemporan – între convertirea lui Saul din Tars până la revelaţia lui Marin Preda – explicând nemuritoarea expresie „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”, sub ochii uimiţi ai celor cărora le vorbea – cel mai iubit dintre pământeniCitește restul acestei intrări »


poem octombrăratec

10/10/2011


Din frunze ce se-nchid în amănunte
De prin păduri ce-şi stivuiesc tăcerea
O vietate dintr-un vârf de munte
Începe-n lume-a şti ce e durerea
Departe de tumultul casei unde
Mijise ochi şi-şi începuse rostul
Domesticit nicicând n-a fost să fie
Deşi în lume rătăcea ca prostul
Trecând peste iluzia de-o clipă
Tribut plătit încrâncenării sale
A retrăit un anotimp cu zâne
În burguri falnice, medievale

Citește restul acestei intrări »


p.s. palimpsest văratec

30/09/2011
palimpsest Arhimede
mi-ai scrijelit pe tîmplă
un palimpsest uitat
de vremi, de oameni, neguri şi vecie
în lumea asta nimeni nu l-a dezlegat
doar ochiul tău revine şi mîngîie…
şi am să trec cu pas şoptit prin faţa
vitrinelor cu amintiri spălate
de ploaia naşterilor mele, de lipsa
naşterilor tale…
s-a desluşit din tine un izvor

Citește restul acestei intrări »