de Aurelia RÎNJEA
Membru al USLR și al World Poetry Association, România.
Cu bucuria de a fi stat cândva de vorbă, poate și într-o altă viață, am pășit în universul poetic al autorului, cu bucuria cunoașterii acestui poet, a cărui voce divină o descoperisem cu puțin timp înainte. Nu știu de ce, în subconștient, aceste opere „complete” reveneau în mintea mea cu titulatura „alese”, lucru care s-a și adeverit.
Un frumos început din partea poetului: MAI CAUT „Sunt nebun, ah, sunt nebun! / Prin nesfârșite și pustii alei / mai caut Dumnezei…”. Se vede „izgonitul celor patru zări”… „scriitorul fără cuvinte…”. Se dezice de visele și ideile care l-au lipsit de libertate, colindă prin nopți, caută „urma celor morți”… sufletul să-i „cânte la flaut”, și un mesaj ferm: MAI E „Atâta timp cât credem că e bine / Să fii Om, și din Christos o parte” cu dor de vremurile curate, „Mai e cuvânt, mai e ceva de spus”.
Deja deschiderea este făcută pentru a descoperi ce are de spus poetul și are, în această lume în care sunt multe de vindecat și e omenesc „s-avem opțiuni umane”. Ne asigură că în acest context actual, al realității, avem datorii de tot felul, inclusiv morale, în această mare de conștiință, sunt lucruri de dus Citește restul acestei intrări »