Despre deprinderea de a trăi

24/01/2016

de Antoaneta TURDA

Calvo_copertaÎn vara anului trecut am intrat în posesia volumului de versuri bilingv român-albanez Viața reală și alte poemeJeta reale dhe poema tjera al scriitorului argentinian Luis Raúl Calvo. Cartea, publicată la Editura Amanda Edit, cu sprijinul Uniunii Culturale a Albanezilor, pare a fi o dezlegare perfectă a mottoului: „Lumea se citește cel mai bine în sufletul poeților”, căci autorul, născut în Buenos Aires la 15 septembrie 1955, de profesie psiholog, face un adevărat tur de forță prin cotloanele existențiale. Reflexiv și cu o sensibilitate aproape maladivă, propune spre lectură aceste decupaje cotidiene cu lumini și umbre existențiale, întru relevarea misterului uman. Rob al cuvântului, face un pact cu viața travestită în cuvânt, pur și simplu din dorința de a comunica cu semenii, inițierile în ale vieții taine aflând-se la granița dintre real și imaginar.

Așezat mereu în tranșeele vieții, Calvo cântărește cu precizie, conform formației sale, diversele straturi sociale, balansul dintre împlinire și declin și dintre iubire și deziluzie, exclamând: „Călătorim îngenuncheați în viscerele cărătorului de apă / cu armura învestită înapoi în anii copilăriei.” Căutător perpetuu al inocenței, parcurge orele însângerate ale propriei existențe, sfredelind în adâncurile cotidianului „originea tăcerii în cuvinte” și măsurând timpul după fapte, ridicând astfel memoria la rangul esențial de percepere și înțelegere a Universului. Având grijă să nu piardă sau să modifice memoria, pornește în viață „Prin ceața groasă a amurgului, / Șovăind cu capul plecat / Și mâinile împleticite într-un banchet îndoielnic” atent la tremurul ardent al privirilor din jurul său. Citește restul acestei intrări »