MAI SUNT OAMENI BUNI!

04/03/2013

Prima condiţie a bunătăţii sufletului omenesc este să aibă ceva de iubit; a doua, să aibă ceva de respectat.” George Eliot

de Vavila POPOVICI,
Raleigh, NC, SUA

foto_Adrian PopMi-a reţinut atenţia un articol publicat zilele trecute într-un ziar din România. Un cerşetor din Kansas, SUA, a înapoiat unei femei inelul de logodnă, inel din platină cu diamante, pe care din greşeală femeia l-a aruncat cerşetorului. Inelul a fost pus iniţial în portofel şi uitând de el, l-a scos împreună cu alţi bani şi l-a aruncat în cutia milei cerşetorului. A doua zi, reconstituind momentele şi gesturile, dându-şi seama ce făcuse, s-a dus şi l-a întrebat pe cerşetor dacă a găsit un inel. Acesta i-a înapoiat obiectul. Drept mulţumire, femeia a organizat o strângere de fonduri şi din donaţii i-a dat cerşetorului bani pentru o casă. Fericit, bărbatul a exprimat: „Pare un miracol. Nu credeam că o să găsesc o cale să revin la viaţa pe care o aveam. Cred că în viaţă ne gândim mereu la cele mai proaste concluzii, dar uite că există şi oameni buni”. „Bunicul meu era preot şi m-a crescut de când aveam 6 luni şi încă mai am acea bunătate de la el”, a mai spus bărbatul.

Stând şi analizând gestul celui care i-a înapoiat inelul, ajungem la concluzia că omul avea cu adevărat un suflet bun, ceea ce l-a determinat să procedeze corect. Bunătatea face casă bună cu corectitudinea, iar din bunătate se ajunge la dreptate. Socrate spunea că nu este nici o deosebire între a săvârşi un rău şi a pricinui cuiva o nedreptate, iar în Dialogurile de tinereţe ale lui Platon întâlnim părerea lui Criton – elevul şi prietenul lui Socrate – cum că dreptatea trebuie preţuită mai mult decât copiii şi decât viaţa. Citește restul acestei intrări »