Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 471 (1 – 15 Iunie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Neam ales. Din istoria omenirii cunoaștem un singur neam ales de Dumnezeu în vederea împlinirii unui plan divin: neamul lui Israel. L-a ales pe bătrânul Avraam să-i fie strămoș, ca om credincios, plin de omenie, îndelung rugător, ospitalier, ascultător de Dumnezeu. Din omul acela, care nu-și dorea altceva decât un copil și pentru asta se ruga stăruitor împreună cu soția, Sara, Dumnezeu a făcut întâiul pământean, care a găzduit și a ospătat persoanele Sfintei Treimi deghizate în călători. I-a împlinit rugăciunea și, când credea că fericirea a poposit în casa lui, iar copilul creștea frumos și înțelept, de ți-era mai mare dragul să te uiți la el, a venit marea încercare a ascultării. Copilul trebuia adus jertfă, adică trebuia ucis și trupul lui ars pe grămada de lemne. Ce-o fi fost în sufletul omului aceluia, când mergea cu copilul spre altarul de jertfă; ce-o fi fost în sufletul lui, când a ridicat cuțitul ca să-l împlânte în trupșorul copilului? Totuși, porunca lui Dumnezeu era poruncă și ea trebuia împlinită cu orice preț! M-am întrebat mereu, de câte ori mi-am amintit de această scenă, câți dintre noi cei de azi am avea puterea să facem același lucru cu propriul nostru copil?!

Dumnezeu nu l-a lăsat pe Avraam să ducă până la capăt

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXIII (2022), nr. 461 (1 – 15 Ianuarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

La cumpănă de ani 2021/2022, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească! La mulți și fericiți ani!

*

Rugă de-nceput. Acum, la început de an, se cuvine să rostim fiecare în parte și toți laolaltă o rugăciune către Dumnezeu, lăudându-L, mulțumindu-I și rugându-L să fie cu noi și în noi în toate zilele vieții noastre. Redăm o astfel de rugăciune din tezaurul liturgic al Bisericii noastre Ortodoxe:

„Doamne Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, ne plecăm, iată, genunchii trupului și sufletului nostru, Ție, Preabunule și fără de păcat, Ție adevăratului Dumnezeu, Care ai făcut cerul și pământul, marea și izvoarele, toate cele văzute și nevăzute, Ție, Dumnezeule în trei fețe, Te proslăvim, ne închinăm și Te rugăm să cauți cu milostivire spre smerita noastră rugăciune și să primești mulțumirile, laudele și cererile noastre.  

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 460 (16 – 31 Decembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

La cumpănă de ani 2021/2022, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească! La mulți și fericiți ani!

*

Schimbarea lui Crăciun. De-a lungul timpului s-au aflat mulți cercetători și oameni de știință, care au încercat să găsească înțelesul denumirii populare sărbătorii Nașterii Domnului. Cei mai mulți au zis că ar veni de la „creationem” (creație), în sensul că e ziua Creatorului Cerului și al Pământului. Alții au socotit că ar veni de la alte cuvinte latinești, fiecare cu semnificația lui. E treaba lor să caute în continuare, până vor ajunge să cadă toți de acord, ceea ce cred că va fi foarte departe.

În folclorul românesc există însă o legendă, care mi se pare foarte potrivită pentru a înțelege denumirea de „Crăciun”. Mai mult, ea ne dovedește încă o dată cât de corect a înțeles omul din popor, românul, tainele cele mai profunde ale creștinismului, ale învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos. Nu știu dacă legenda mai există și la alte popoare. Din câte am căutat, am înțeles că nu.

Iată legenda: când se afla în Betleem, în noaptea

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 456 (16 – 31 Octombrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Știință și credință. În Evanghelia Duminicii a XXIII-a după Rusalii întâlnim un fapt curios. Demonii din acel om posedat mărturiseau pe Iisus și, în același timp, Îl rugau. Ei spuneau: „De ce ai venit, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, mai înainte de vreme ca să ne muncești?” Totodată, Îl rugau ca în cazul în care îi va scoate din om, să le dea voie să intre în turma de porci.

Așadar, diavolii recunoșteau că Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat. Știau că la sfârșitul lumii Mântuitorul va veni din nou în lume, dar de data aceasta ca judecător. Atunci vor fi judecați nu numai oamenii, ci și diavolii. Mai mult, Îi recunoșteau superioritatea Mântuitorului, Îl socoteau ca un atotputernic și Îl rugau. Am putea spune că diavolii știau teologie. Știau, dar nu credeau. Știau, dar nu făceau. Aveau știință, dar nu aveau credință.

Și în rândul oamenilor întâlnim aceste două categorii. Sunt unii care știu multe, atât din domeniul Religiei, cât și din domeniul Științei.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 453 (1 – 15 Septembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Septembrie.

De câte ori vine septembrie auzim mai bine gălăgia de copii, râsul, ţipătul şi paşii lor. De câte ori vine septembrie se varsă o picătură de copilărie şi de nostalgie în sufletul fiecăruia dintre noi. Ne amintim c-am fost şi noi cândva pui de oameni, că am avut aceleaşi gânduri, aceleaşi speranţe, aceleaşi idealuri şi aceleaşi poticniri.

Trec pruncii iar la şcoală şi înfloreşte primăvara în râsul lor. E atât de sincer, atât de spontan, atât de curat. Într-o lume crispată, alergândă, orbită de setea de bani, de putere, de înavuţire, o lume în care rânjetul a luat demult locul zâmbetului de copil, septembrie produce un adevărat impact în mulţi dintre noi. Redescoperim râsul şi bucuria de copii, minunile acelea ale lumii, pe care aproape le uitasem. Pentru o clipă măcar, dacă uităm ura, intrigile, procesele, afacerile, temerile, războaiele, catastrofele şi toate celelalte griji ce ne apasă zi de zi ca o povară şi ca un blestem, e bine, e foarte bine.

O clipă măcar de s-ar simţi iarăşi fiecare dintre noi copil, cu suflet curat şi înfloritor, cu sinceritatea pe buze, fără ură în privire, cu casa sufletului măturată şi înnoită, septembrie ar fi, într-adevăr, sub zodia Fecioarei, a renaşterilor, a copilăriei umanului din noi.

Nu lăsați septembrie să treacă,

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 449 (1 – 15 Iulie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Pași spre implozia imperiului. Europa a fost miraj și speranță pentru popoarele din sud-estul continentului. Am luat-o de exemplu la 1848, de câte ori am vrut să facem ceva trainic și sănătos; i-am cerut sprijinul când a fost vorba de Mica și de Marea Unire, ne-am alăturat armatelor ei, când a fost vorba să ne recuperăm teritorii răpite de mai-mari zilei. Am luat-o de exemplu, când a fost vorba să ne alcătuim Constituția, codurile juridice, sistemul de învățământ, administrativ, juridic, militar etc. Întotdeauna ne-am socotit parte a Europei, dar vremurile și oamenii au făcut ca să fim tot rupți de continent, de viața lui și de aspirațiile lui. Noi am fost mereu portarii Europei și ne-am făcut cu cinste și cu tragere de inimă datoria. Ne-am luptat cu toate liftele păgâne venite din pustele asiatice, ori din adâncurile orientale, ne-am dat viața, ne-am vărsat sângele, ne-am dat aurul, mierea, lemnul, sarea, vitele, ba chiar și copiii uneori, dar nu pământul. Frații de peste Dunăre au ajuns pașalâc turcesc și sute de ani n-au mai existat ca state pe harta Europei. Noi n-am permis nimănui să-și construiască moschei pe pământul nostru, să ne transforme țara în provincie a nu știu cărui imperiu. Am avut mândria noastră și am plătit-o foarte scump, dar s-a meritat. După 1989, vecina Iugoslavia, mândră și bogată, a explodat în șase țări, dintre care unele majoritar musulmane, deși pe teritoriile respective erau relicvele cele mai scumpe ale istoriei sârbești. La noi au fost interese mari, externe, ca să ne spargă țara, dar nu s-a reușit.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 447 (1 – 15 Iunie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! Hristos S-a-nălțat!

Scrisoare către Eminescu (XIII)

Bădie Mihai!

Citesc și recitesc Doina Măriei-tale și descopăr de fiecare dată noi valori. Parcă n-ai scris-o pentru vremea ta, ci pentru vremurile dintotdeauna pe care le-a străbătut Neamul nostru românesc. Încerc să mă situez cu mintea în diferite epoci, în diferite provincii românești, să iau în calcul realitățile de atunci și de acolo și de fiecare dată îmi dau seama că Doina Măriei-tale este mai actuală ca oricând. Este a noastră, a tuturor celor ce simțim și gândim românește din toate vremurile și din toate locurile. Mereu găsesc noi variante ale acestei nestemate, ceea ce dovedește cât de mult s-au temut de ea mai marii vremii. Care mai de care au cenzurat-o, au ciopârțit-o, ca s-o facă mai blândă, mai puțin revoluționară. Ea a rămas, totuși, sabia care a pătruns până în inima vrăjmașilor Țării și Neamului românesc.

Toată istoria însângerată a Basarabiei și Bucovinei, cu toate nedreptățile strigătoare la cer,

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 446 (16 – 31 Mai)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! Hristos a Înviat!

Recviem pentru Tudor Vladimirescu.

Te-au mâncat, Tudore! Ca lupii te-au sfâșiat! La miez de noapte ți-au spintecat burta cu sabia și ți-au tras mațele cu sucala, așa cum mama ta aduna firul de pe vârtelniță pe țevi, ca să poată apoi să-l țese! Și tu erai viu! Și unii dintre bandiți te țineau de mâini, alții de picioare, alții îți potriveau călușul! Ce-o fi fost în mintea ta atunci? Ce-a fost în sufletul tău? Cum te-ai lăsat în mâinile lor? Aveai atâția căpitani și atâția panduri, care și-ar fi dat viața pentru tine, care ar fi luptat până la ultima picătură de sânge ca să te apere. Și, totuși! Te-ai gândit că tâlharii aceia sunt de aceeași credință cu tine, au același Dumnezeu, slujesc patriei lor, așa cum tu slujeai patriei tale, luptați împotriva aceluiași dușman, aveați idealuri aproape comune! De asta te-ai dus singur la tratative, convins fiind că mergi între prieteni. Nu bănuiai că sunt lupi cu piei de oaie!

Cu două sute de ani în urmă, un alt fiu al Neamului Românesc, Mihai Viteazul, cădea străpuns de sulițele soldaților lui Basta, în tabăra de la Turda. Și ei erau tovarăși de luptă, de arme, comandanți ai aceleiași armate, în slujba aceluiași împărat, luptători împotriva aceluiași dușman. Ca printr-o minune dumnezeiască, capul lui Mihai, capul acela frumos, care, la vreme de mânie, băga groază și urgie în hoardele turcești, a fost trecut munții și adus la Mănăstirea Dealu, ca să-și doarmă somnul de veci până la obșteasca Înviere.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 445 (1 – 15 Mai)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! Hristos a Înviat!

Vestitoarele Învierii. Femeile mironosițe au fost cele dintâi care au aflat de Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. În Sfintele Evanghelii, cea dintâi menționată între aceste femei este Maria Magdalena, ,,cea din care Iisus scosese șapte diavoli”, adică avusese șapte patimi sau vicii. Unul dintre aceste vicii știm precis că fusese desfrâul.

Femeile mironosițe au dus vestea Învierii la Sfinții Apostoli, care ședeau ascunși în case, cu ușile încuiate, așteptând dintr-un moment în altul să fie și ei arestați, judecați și condamnați, ca și Învățătorul lor.

Femeile mironosițe răspândesc

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 442 (16 – 31 Martie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Credința lor. În Duminica a II-a din Post este rânduită Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum (Marc., II, 1-12). Povestirea e simplă: în timp ce Mântuitorul era într-o casă arhiplină de lume, patru oameni au venit aducând pe un pat un om bolnav, !slăbănog!, probabil un om paralizat. Fiindcă le-a fost imposibil să intre pe ușă, au urcat pe casă, au desfăcut acoperișul și au introdus patul cu bolnavul în camera unde era Iisus. El nu s-a supărat de acest gest atât de curajos, ci, văzând credința lor, a zis slăbănogului: iertate îți sunt păcatele tale! După o scurtă discuție cu cei ce cârteau, a revenit și i-a spus bolnavului:! Iertate îți sunt păcatele tale! Ia-ți patul tău și umblă!! Și îndată bolnavul s-a sculat, și-a luat patul și a plecat.

Cele mai multe interpretări și comentarii la acest text s-au referit la puterea dumnezeiască a Mântuitorului, la credința celor ce au învins toate piedicile până au ajuns la Hristos, fapt pentru care nu au rămas nerăsplătiți.