Chemarea Mănăstirilor Româneşti

15/08/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Într-un fel special privite Mănăstirile Româneşti constituie o „ofertă duhovnicească” deosebită pentru cei ce vor să aleagă, din labirinturile vieţii, Calea Domnului. Căci nevoia de sacralitate devine pe zi ce trece şi pe zi ce vine tot mai importantă, tot mai presantă şi tot mai… vitală. Sau, altfel spus, dacă există în viaţa omului atât de multe preocupări de tip fiinţial, pe cale de consecinţă, ţinând cont de relaţia Tată Ceresc – fiu pământesc, omul trebuie să aibă şi preocupări care ţin de legătura deofiinţialităţii, deoarece omul este în esenţa lui (sau trebuie să fie!) o DEOFIINŢĂ. Concluzia vine de la sine: A trăi duhovniceşte trebuie să constituie linia de orizont de lucru a fiecărei luciri de zi, dincolo de care vin apoi celelalte stăruinţe şi străduinţe cotidiene.

Da, este evident faptul că din această perspectivă Mănăstirile Româneşti sunt de mare ajutor. Aici, călugării, adică acei oameni peste care s-a pogorât Duhul Lucrării lui Dumnezeu definitiv şi definitoriu, stau în serviciul jertfelniciei pentru alţii ca nişte sacerdoţi ai Dumnezeului cel Frumos într-o atmosferă de taină, Citește restul acestei intrări »


Despre izolare și sihăstrie

14/10/2020

Dr. Teodor Ardelean

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, Starețul Mănăstirii Lainici mi-a cucerit inima și mi-a mângâiat profund relieful complicat al sufletului în întâlnirile pe care le-am avut în anul 2013. Îmi propusesem ca redactor-șef al revistei „Familia Română” să edităm un număr dedicat unei mănăstiri românești, din considerentul major al faptului evident că aceste vetre sunt astăzi acele locuri sfinte unde „retragerea binecuvântată din viața babilonică poate constitui un mare ajutor, atât pentru spiritele rătăcite, cât și pentru cei ce simt nevoia să se întărească în credință”. Am citat din articolul de fond, intitulat „Invincibile Argumentum”. În aceste zile, în care măsurile impuse de autorități accentuează „izolarea la domiciliu”, mi-am adus aminte de Înaltpreacuvioșia Sa, slujitor exemplar într-un loc al smereniei și cucerniciei, un spațiu de învățătură cu multă lumină și nespusă iubire. O lume în care ajutorul lui Dumnezeu nu este invocat fugitiv și superficial, ci profund și permanent, cu optimism și cu răbdare. Un univers aparte, cu oameni ai lui Dumnezeu, buni la suflet și îmbunătățiți mereu, binevoitori, îndelung răbdători, blânzi, iubitori și făcători de bine, stăruitori și dăruitori din inimă, din iubire adevărată, biruitori…

De ce oare a reliefat gândul meu o astfel de „transgresare” de spații și „transliterare” de imagini? Probabil pentru că aici la Lainici am învățat și eu, Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală, foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIII (2014), nr. 285 (1-15 septembrie)

22/09/2014

foto_Amza Jucan_cer_Herculane

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Idolii vremii noastre. Sentimentul religios a fost înnăscut în om. A venit cu el pe lume. Oriunde a existat o comunitate omenească, a existat şi o manifestare religioasă, indiferent ce forme a îmbrăcat ea. Descoperirile arheologice dovedesc cu prisosinţă acest lucru. Sunt scoase la lumină obiecte de cult, sunt identificate tot felul de practici rituale de înmormântare care spun că acea populaţie a avut o credinţă religioasă. Omul dintotdeauna a fost conştient că trebuie să existe o forţă supranaturală creatoare şi conducătoare a universului şi a încercat să cunoască această forţă. A socotit că este un element al naturii: soarele, luna, stelele, munţii, apele, copacii, pietrele; a socotit că este sub forma unei fiinţe omeneşti nevăzute, extraordinar de puternice; a crezut că este o idee mai presus de lume. A socotit că fiecare element al naturii are deasupra o asemenea forţă protectoare: marea îl avea pe Poseidon, focul pe Hefaistos; timpul pe Cronos; fiecare activitate umană, foto_Amza Jucan_Hercule la Herculanebună sau rea, avea un zeu, un idol: comerţul pe Mercur, războiul pe Jupiter, vânătoarea pe Diana; fiecare însuşire sau trăsătură spirituală umană deosebită îşi avea zeul ei: frumuseţea pe Afrodita, înţelepciunea pe Sofia, beţia pe Bachus. Asta, ca să vorbim doar de religiile greco-romane. Şi la alte popoare era la fel: spre exemplu, la asirieni zeul binelui era Ormuz, al răului Ahriman. Exemplele pot continua. Erau popoare care aveau zeci de astfel de zei. Ele se numeau popoare politeiste. Puţine au fost popoarele monoteiste, adică cele care s-au închinat unei singure forţe supranaturale, care concentra în sine toate energiile. Am putea menţiona în acest sens pe evrei cu Iahve, pe daci cu Zamolxe, iar mai târziu creştinii, care-L cinstesc pe Dumnezeu. Citește restul acestei intrări »


Din negura vremii

13/05/2014
MANASTIREA LAINICI_www.manastirealainici.ro

Sfânta Manastire Lainici (Bumbeşti – Jiu) – imagine de pe site-ul mănăstirii http://www.manastirealainici.ro

de Antoaneta TURDA

Anii petrecuţi în bibliotecă m-au ajutat deseori să descopăr, graţie cărţilor, anumite locuri ale României pe care nu am avut norocul să le vizitez. Ele au fost dătătoare de impulsuri ale dragostei de ţară, atât în vremea comunismului, cât şi acum, într-o perioadă în care exodul românilor spre alte ţări e de-a dreptul înspăimântător. Una dintre ele este cea a preotului prof. dr. Nicolae C. Buzescu: Mănăstirea Lainici şi Schitul Locurele apărută la Editura Arhiepiscopiei Craiova în 1980. Lectura m-a acaparat repede prin stilul clar care pune în valoare o documentaţie bogată privitoare la un loc mirific din defileul Jiului. În cele peste 100 de pagini ale cărţii, bogat ilustrată, este prezentată mirifica mănăstire cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi schitul Locurele aflat la mică distanţă. Cu o denumire ce pare a fi de origine grecească, mănăstirea este, aşa cum bine subliniază autorul, una dintre mărturiile religiozităţii străvechi a poporului român. Cu o istorie zbuciumată chiar de la începuturile sale (se cunosc trei etape ale constituirii sale: etapa ipotetică şi tradiţională a Sfântului Nicodim din sec. al XIV-lea, etapa atestată documentar a schimnicului Atanasie din sec. al XVIII-lea şi etapa reconstruirii de către unii boieri gorjeni la începutul secolului al XIX-lea a bisericii actuale din zid, între anii 1812-1817), mănăstirea a fremătat de viaţă mereu, acolo fiind ascuns, la un moment dat, Tudor Vladimirescu, fapt care a atras urgia turcilor asupra ei. Un episod important în viaţa mănăstirii este cunoscut şi din timpul Războiului de Independenţă, când monahii au dat dovadă de un spirit civic emoţionant.

Citește restul acestei intrări »