Țara Lăpușului – invitație la lectură și descoperire…

În cadrul proiectului „Maramureșul autentic, prin file de carte” vă prezentăm cartea doamnei Mărioara Rozica Bot, „Vacanță în Țara Lăpușului”, prin care autoarea încearcă să aducă mai aproape de vizitatori câte puțin din tot ce înseamnă Țara Lăpușului, Maramureș.

Prin urmare, vă invităm mai întâi să lecturați, iar apoi să parcurgeți măcar câteva din obiectivele acestei zone descrise în paginile cărții de față.

Lectura – Grigor Livia,

Vecinătăţi binefăcătoare şi mântuitoare

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Oraşul nostru de suflet, Baia Mare, beneficiază de o poziţie privilegiată în spaţiul transilvănean şi maramureşean. Dincolo de toate „bogăţiile” sale cultural-spirituale oraşul are la dispoziţie pentru locuitorii săi „perimetre alese” sau incinte „sacre”, atât pentru universul religios, cât şi pentru necesara hrană de suflet a românului adevărat. Avem aşadar, la distanţe rezonabile, uşor de parcurs, „chemări” pentru îndestulătoare „întâlniri”, locuri unde istoria pulsează, în ciuda vremurilor neprielnice, frumosul există în lupta cu „urâţenii” pustiitoare, iar vizitatorul poate trăi plinătăţi însufleţitoare, binefăcătoare sau chiar mântuitoare.

Iată câteva destinaţii şi distanţa aproximativă:

Şişeşti – Complexul Memorial „Vasile Lucaciu” şi Biserica Unirii Tuturor Românilor – 15 km; Şurdeşti – Biserica Monument U.N.E.S.C.O. – 18 km; Plopiş – Biserica Monument U.N.E.S.C.O. – 20 km; Deseşti – Biserica Monument U.N.E.S.C.O. – 40 km; Budeşti – Biserica Monument U.N.E.S.C.O. – 42 km; Rogoz – Biserica Monument U.N.E.S.C.O. – 50 km; Băseşti – Complexul Memorial George Pop – 50 km; Rohia – Mănăstirea Sf. Ana – 53 km; Mănăstirea Bixad – 55 km;

Biserica românească Sfânta Maria din Atlanta – o familie extinsă a părintelui Nicolae Clempuș

Originar din Valea Vișeului, județul Maramureș, Nicolae Clempuș a copilărit în ambianța frumosului. Bunicul, cantor la strana bisericii, îi spunea tot felul de povești, iar într-o bună zi, i-a mărturisit că s-ar bucura foarte mult dacă nepotul ar lua calea preoției. Cu timpul, junele a crescut, și-a făcut bagajul și a luat calea Bucureștiului, unde a studiat Seminarul și Facultatea de Teologie. A fost pentru scurtă vreme preot de spital, însă pronia avea alte planuri cu el. În anul 2001, soția, medic de profesie, a primit o invitație de a lucra în SUA, iar misiunea își schimba datele. Pe tărâm american a ridicat o biserică, a închegat o comunitate, le este permanent alături și se îngrijește ca tinerii să-și cunoască credința și rădăcinile.

Misiunea părintelui Nicolae Clempuș se desfășoară într-un mozaic religios, în care denominațiunile protestante și neoprotestante sunt la tot pasul. De când slujește în Atlanta, părintele a botezat americani get beget, care au fost furați de frumusețea și profunzimea Ortodoxiei.

În cei douăzeci de ani de existență, comunitatea a evoluat de la 5-6 familii, până la 200.

Prietenul neamului meu este prietenul meu!

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Cu ocazia unei vizite sabațiene în România l-am cunoscut pe prof. dr. Haim Maor, șeful departamentului de Arte al Universității Ben-Gurion din Negev, Beer Sheva, Israel (Facultatea de Științe Umaniste și Științe Sociale). Se știe că în statele cu bună tradiție academică fiecare al șaptelea an de activitate este „an sabațial”. Chestiunea aceasta și experiențe de acest gen se întâlnesc și în SUA, Canada, Australia, Marea Britanie, Franța, Elveția și alte țări, dar cel mai bine „sună” expresia în aria culturii ebraice, limba și civilizația care au impus sabatul ca sărbătoare supremă și în vecinătăți educative laice.

Programul unui astfel de an trebuie să cuprindă o temă majoră de cercetare itinerantă. Pentru profesorul israelian de artă sprijinul a venit de la Nora (Eleonora) Stanciu, cu care a mai colaborat și-n alte ocazii frumoase, inclusiv în anul 2012 la Săpânța, cu artistul Dumitru Pop Tincu, cu care au realizat lucrări de pictură, desen, fotografie documentară, înregistrări video

Pamfil Bilţiu – Ion Stan Pătraş şi zestrea sa artistică

de Gelu DRAGOȘ

O carte de colecţie, o carte reprezentativă pentru Maramureş, ne propune neobositul etnolog Pamfil Bilţiu şi colaboratoarea şi consoarta lui, Maria Bilţiu. Apărută în condiţii grafice deosebite, ea se numeşte „Ioan Stan Pătraş şi zestrea sa artistică”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, editura „Cetatea Romei”, director dr. Nicoară Mihali (carte-simbol, tocmai bună pentru a putea fi oferită turiştilor care ne trec pragul).

Demersul domnului Pamfil Bilţiu este salutar fiindcă Maramureşul, dacă se identifică cu ceva, se identifică cu porţile maramureşene, bisericile de lemn, folclorul de pe Iza şi Mara şi în mod excepţional cu „Cimitirul vesel” din Săpânţa.

Din Cuvântul de început, numit „Argument” aflăm că: „Lucrarea noastră îşi propune să umple un gol resimţit de multă vreme. Prin ea ne propunem să analizăm şi să tratăm opera meşterului Ioan Stan Pătraş sub toate aspectele ei,

Drumul patrimoniului muzeal maramureșean

Când vine vorba despre atracțiile turistice ale Maramureșului, suntem cu toții de acord că județul nostru dispune de un generos portofoliu, care acoperă majoritatea tipurilor de turism. Printr-o inițiativă de reanimare a turismului cultural-istoric, Consiliul Județean Maramureș a obținut din partea Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, la finalul anului 2020, recunoașterea proiectului „Drumul patrimoniului muzeal maramureșean” drept rută cultural turistică, dezvoltată pe plan regional.

Recent am primit o nouă veste bună, pe care suntem nerăbdători să o împărtășim, și anume faptul că cele 34 de muzee și case memoriale cuprinse în această rută au fost incluse și în „Ruta Cultural Turistică a patrimoniului muzeal din România”, alături de alte obiective de renume din județele Alba, Caraș-Severin, Constanța, Neamț, Satu Mare și Suceava.

În județul Maramureș, ruta străbate toate regiunile istorice și promovează un fond muzeistic divers, astfel încât suntem convinși că, chiar și dacă vă aflați printre cei mai pretențioși dintre turiști, veți rămâne fascinați de obiectivele vizitate.

„Ţăranca maramureşeană”

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Am pus expresia din titlu între ghilimele deoarece în rândurile ce urmează nu va fi vorba despre „femeia de la ţară din Maramureş”. „Ţăranca maramureşeană” este bisericuţa de lemn din Suieşti, comuna Stăneşti, judeţul Vâlcea. Aici, în acest sătuc izolat de pe Valea Cernei (afluent al Olteţului) a fost adusă în urmă cu mai bine de două secole o bisericuţă din Maramureş, spre a servi drept lăcaş de rugăciune şi închinăciune credincioşilor ortodocşi.

Nu vom discuta aici despre istoria acestui lăcaş, ci despre alte conotaţii pe care timpul le-a sădit spre „cultivare”. Satul acesta a devenit foarte important peste ani şi ani, când de aici „s-a ridicat” Patriarhul Iustinian Marina. Iar azi, când încercăm să pătrundem tainele misiunii sale deosebite, în perioada celor mai crunte vremi, suntem „chemaţi” să-i vedem şi „satul de baştină”. Iar acesta ne primeşte cu cel mai scump odor: „ţăranca maramureşeană”. Aşa este numită în sat şi în zonă biserica monument istoric care străjuieşte satul de la „înălţimea” misiunii ei „monumentale”. Aici a fost botezat al treilea patriarh al românilor, IUSTINIAN!

Aşa a fost dat să fie. Locurile să dea oameni, oamenii să dea roade, roadele să dea semnificaţii. Acest „pământ patriarhal” de la Suieşti a fost „sfinţit” prin aducerea unui „altar” din Maramureş.

„The Silversmith”, la Tokyo!

Producția băimăreană, filmul „The Silversmith” (tradus „Argintarul”), dar pentru România „În umbra lui Shakespeare”, a primit cununa de lauri de finalist la Hollywood Gold Awards, la începutul anului 2021.

Este o performanță extraordinară pentru echipa băimăreană care a realizat filmul „În umbra lui Shakespeare”/„The Silversmith”. Aceasta se pregătește pentru o nouă aventură internațională, de această dată la Golden Harvest Film Festival din Tokyo.

După trei ani de muncă intensă, regizorul János Tárkányi a reușit să surprindă în film spiritul maramureșean.

Montajul și conceptul vizual aparține lui János Tárkányi.

Este pusă în scenă povestea băimăreanului Johannes Banfy Hunyades (1576), care s-a născut și copilărit în Baia Mare. A urmat cursurile în Centrul Vechi al municipiului Baia Mare, după care a plecat în Londra și a devenit argintar. Astfel, l-a cunoscut pe William Shakespeare, cu care a devenit prieten foarte bun și multe din scrierile celui din urmă l-au avut ca sursă de inspirație pe Johannes. Povestea este confirmată de argumente istorice,

Trei maramureșeni au devenit membri ai Uniunii Scriitorilor din România

 

Carmen Dărăbuș

Trei oameni de cultură din Maramureș, Carmen Dărăbuș, Nicolae Weisz și Ștefan Jurcă, au fost validați ca membri ai Uniunii Scriitorilor Români (U.S.R.), în urma ședinței Consiliului U.S.R. din data de 27 noiembrie 2020.

Mircea Cantor, ambasador al Maramureșului

de Ștefan SELEK, bibliotecar

Mircea Cantor & dr. Teodor Ardelean

Marți, 21 iulie 2020, în Sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, a avut loc o întâlnire cu renumitul artist bihorean Mircea Cantor, care locuiește la Paris, dar se declară îndrăgostit de Maramureș, însoțit de sculptorul Daniel Pop și colegul nostru Adrian Man, evenimentul fiind moderat de dr. Teodor Ardelean, directorul instituției. Cu această ocazie, artistul a donat bibliotecii un album monografic personal cu autograf, apărut recent, care cuprinde ultimii 20 de ani de activitate artistică, în domeniile: video, desen, fotografie, instalație, sculptură.

Redăm în continuare, opiniile și impresiile despre Maramureș ale artistului, exprimate la întâlnirea cu bibliotecarii maramureșeni.

„Cunosc Maramureșul ca-n palmă. Știu unde cumperi cea mai bună miere, de unde bei cea mai bună apă de izvor, îi cunosc pe meșterii artizani ai locurilor. Relația mea cu Maramureșul a început în 2007, când dintr-un articol de ziar am aflat că în unele sate se vindeau vechile case pentru lemn de parchet, lucru care m-a șocat. Eu eram în Franța și mi-am dat seama că nici măcar nu fusesem în Maramureș. Și în vara anului 2007 am ajuns cu acceleratul de Cluj la Baia Mare. Am făcut autostopul cu tractorul până în Baia Sprie și de acolo cu căruța mai departe, destinația mea fiind Bârsana. Acolo am remarcat porțile de lemn, cu toată simbolistica lor. Am dormit o noapte într-o casă de lemn, iar oamenii au fost foarte primitori.