Bogăţia culturală, farmecul unui spaţiu binecuvântat, Finteuşu Mare, într-o carte de excepţie semnată Angela-Monica Jucan

de Gelu DRAGOŞ

 

    Angela-Monica Jucan

 

O prietenă şi o colegă bună, Angela-Monica Jucan, originară din Cluj-Napoca, cea care s-a ocupat cu profesionalism şi dăruire de revista şi site-ul „Bibliotheca septentrionalis” părăseşte Baia Mare şi Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, locul ei de muncă, dar nu oricum, ci lăsându-ne ca zestre, nouă, maramureşenilor, volumul „Înstelatul Finteuş”, editat de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”.

Cartea apărută sub egida bibliotecii în programul cultural „Maramureşul perpetuu”, seria „Aniversări”, coordonator dr. Teodor Ardelean, se referă la Corul Bărbătesc din Finteuşu Mare, un cor înfiinţat odată cu Marea Unire şi care şi-a susţinut primul concert la Şomcuta Mare. Citind cartea scrisă de Angela-Monica Jucan mi-am dat seama ce muncă de Sisif, cât timp a trebuit să aloce pentru a ieşi o carte mai ceva ca o monografie!

Autoarea se opreşte cu migală la fiecare membru al corului, se apleacă asupra locului naşterii, a familiei, a ceea ce cântă fiecare – tenor I, tenor II, bariton, bas – ba, mai mult, şi la direcţiile zodiacale clasice ale fiecăruia, după calendarul arboricol şi după cel asiatic.

Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918

I. Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Națională proclamă următoarele:

Evenimentul cultural al Ţării Codrului se va desfăşura de 1 Decembrie la Băseşti

de Gelu DRAGOŞ

Fiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei de 1 Decembrie şi îşi are proiectele ei, însă întotdeauna proiectele fiecărei generaţii, indiferent de timpul ei istoric, depind foarte mult de cadrul social, de oportunităţile care îi sunt oferite sau nu, de lumina pe care o primește de la faptele înaintaşilor, de la dascălii şi formatorii de opinie.

Cu bucurie semnalăm faptul că manifestările culturale ocazionate de sărbătorirea Zilei Naţionale a României, care se vor desfăşura la Băseşti, la Casa memorială George Pop de Băseşti, la şcoală şi la Centrul cultural din localitate, vor beneficia de numărul dublu 11-12/2015 al revistei de cultură, literatură, artă, etnologie, istorie şi cu substrat tradiţional „IZVOARE CODRENE” (fondator şi director general Vasile Dan Marchiş), număr dedicat în proporţie covârşitoare titanului Marii Unirii de la 1918, George Pop de Băseşti, proiect literar susţinut financiar de către Primăria şi Consiliul local Băseşti (primar Ioan Călăuz).

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 308 (16-31 august)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Bogăţii nemăsurate. În duminica trecută a fost citită evanghelia în care un tânăr foarte bogat L-a întrebat pe Mântuitorul ce să facă să moştenească viaţa veşnică. Adică să se mântuiască. Păzise cu sfinţenie toate poruncile dumnezeieşti privind relaţiile lui cu Dumnezeu şi cu semenii săi, după cum el însuşi mărturisea. Un lucru îi mai lipsea, i-a spus Mântuitorul: să vândă toate câte are, să le împartă săracilor şi apoi să-I urmeze Lui.
Am ascultat şi am citit de-a lungul timpului multe predici referitoare la acest moment biblic. În toate se făcea referire la bogăţiile materiale, pământene, la faptul că tânărul acela avea mult pământ, cirezi şi turme de vite, palate, bani, slugi etc. Erau frumoase, corecte din punct de vedere tehnic, dar parcă toate erau puse pe acelaşi calapod: rolul averii în viaţa omului.
Voi încerca să abordez problema şi din alt punct de vedere. Probabil, tânărul avea şi bogăţii materiale. Nu se menţionează, însă, nicăieri despre pregătirea lui intelectuală. Poate omul acela absolvise mai multe şcoli, îşi însuşise toată ştiinţa din vremea lui. Aceasta nu era o bogăţie? De ce numai occidentalii şi americanii socotesc creierele, materia cenuşie, cea mai de preţ bogăţie şi racolează de peste tot din lume capetele luminate? De ce aceştia oferă condiţii de viaţă şi de muncă foarte avantajoase savanţilor şi intelectualilor de elită, cu condiţia ca aceştia să se stabilească în ţările occidentale sau americane? Ne minunăm că acele ţări au ajuns la un înalt nivel de dezvoltare economică, socială, tehnică, ştiinţifică, militară, dar nu luăm în calcul atitudinea lor faţă de omul cu carte şi s-o comparăm cu atitudinea noastră faţă de aceeaşi problemă.

PE URMELE DEZROBITORILOR ŞI ÎNTREGITORILOR DE NEAM ŞI ŢARĂ

de prof. Traian RUS

Apelul meu pentru cinstirea memoriei dezrobitorilor şi întregitorilor de neam şi ţară, publicat la 4 noiembrie 2013 în „Graiul Maramureşului”, oarecum panicard, a avut efectul scontat, şi acum, cu o săptămână înainte de 1 Decembrie, am căpătat siguranţa că memoria delegaţilor codreni la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia va putea fi cinstită cum se cuvine. Le-am găsit mormintele, datele personale, credenţionalele, pozele unora, urmaşii. În localităţile în care îşi dorm somnul de veci s-au constituit echipe care le vor organiza parastase de pomenire, vor depune jerbe de flori pe morminte şi le vor evoca personalitatea. A fost un demers destul de dificil, care mi-a solicitat eforturi serioase de documentare, timp, drumuri, telefoane, cheltuieli. Şi este doar începutul, pentru că alături de delegaţii oficiali, aleşi să reprezinte cercul electoral al Silvaniei, în mod sigur au participat şi alţi fruntaşi ai comunităţilor, despre care documentele şi informaţiile deocamdată lipsesc.

Fratele…

de Angela Monica JUCAN

Să nu priveşti înapoi! Nevasta lui Lot a privit, şi s-a făcut stâlp de sare. În legendă, Orfeu a privit, şi a pierdut-o definitiv pe Euridice.

Să priveşti înainte.

România a intrat (după îngrijorătoarea neutralitate) în război cu faţa spre viitor şi nu şi-a întors privirea. Înfrângerea sinistră de pe frontul de sud a fost înfrântă. Comandanţii – înlocuiţi, formaţiunile militare – reorganizate şi redistribuite. Victoria însă nu lumina. Bucuria iniţială, zdrobită, apoi, a luptelor de la Jiu n-a însemnat şi zdrobirea speranţei care, înarmată cu răbdare, numai înainte poate merge. Luarea (de fapt, predarea) Capitalei a fost şi ea înfrântă. Sutele de refugiaţi s-au descurcat cum au putut (ceva mai bine, regele); o parte a populaţiei civile a rămas pe loc, asumându-şi riscurile gropii cu lei.