Maria Bezer-Postolachi: Întinde aripa, Înger blând

ÎN LOC DE PREFAŢĂ*

de Valentina TONU,
Şefa Direcţiei Învăţământ Hânceşti

Maria Bezer-Postolachi

Versurile Mariei Bezer-Postolachi, izvorâte din pasiunea ei pentru viaţă, se fixează într-un tipar lexical simplist, capabil să decanteze comunicarea pasională. Lecturându-i simţirile îmbrăcate în haina poeziei, mă prindeam la gândurile unor critici că postmoderniştii trăiesc amurgul iubirii.

Deschidem, bunăoară, antologia de faţă cu „Înger blând”, în care autoarea, sincer şi nostalgic, se întreabă: „Mai pot avea pe lume împlinire?”, ca ulterior să mărturisească, ilustrând arhaitatea erosului şi găsirea formelor simpliste de exprimare a sentimentului şi, implicit, a dorului după „cel drag înger de iubire, înger blând”, dar şi printr-o reflecţie lirică extinsă asupra a ceea ce animă sufletele în febrila lor jinduire: „Nici vremea...[…] / Nu te-ar putea atinge…”.

Iubirea pasională se extinde în iubirea de ţară şi autoarea nu ezită să-şi enunţe crezul: „Omule, nu trăi fără iubire, / Ca o căscioară pustie, / Aprinde a ta simţire, / Gândurilor dă-le pornire! Al tău suflet, a ta minte / Du-le în locurile sfinte!” („Locurile sfinte”).

Oricât de înaltă ar fi raţiunea umană, care întronează ordinea în sentimentele omului,

Şcoala – cuib de înţelepciune

de prof. Maria BEZER,
Director al Gimnaziului „Al. Donici” din satul Ciuciuleni, Hânceşti,
Republica Moldova

Dedicaţie colegilor şi elevilor mei

Din petalele de flori
Cu cununi de sărbători
Toamna vezi, a câta oară?
S-a plimbat la noi în şcoală.

Profesorii sunt eroii
Care în ciuda pandemiei
Îi învaţă să creadă în ei
Pe cei mici şi măricei.

Limba noastră

de prof. Maria BEZER,
Director al Gimnaziului „Al. Donici” din satul Ciuciuleni, Hânceşti,
Republica Moldova

Limba noastră e frumoasă,
Tare-i dulce şi aleasă,
Omule, Limba e Ţara ta,
Fii creştin şi n-o uita.

„Limba noastră e aleasă”,
E stăpână-n orice casă.
Cu ea binele înmulţim
Şi cu Dumnezeu vorbim.

Tu, Copile

de prof. Maria BEZER,
Director al Gimnaziului „Al. Donici” din satul Ciuciuleni, Hânceşti,
Republica Moldova

Copile – comoară vie,
Tu eşti dor şi nostalgie,
Făptură fermecătoare,
Ce faci viaţa netrecătoare.
Copile – floare încântătoare,
Tu eşti Soarele cel Mare,
Mintea ta, ochii şi gândul
Luminează tot Pământul!

În lumea unei reviste care și-a dorit să creeze cât mai mult frumos

Dumitru Mircea

Interviu,
de prof. Maria BEZER,
Director al Gimnaziului „Al. Donici” din satul Ciuciuleni, Hânceşti, Republica Moldova, cu Domnul Dumitru Mircea, redactor-şef al revistei „Roua Stelară” din Chişinău, Republica Moldova.

BEZER: D-le Dumitru Mircea, de unde se trage așa denumire frumoasă a revistei Dvs. – „Roua stelară”?

MIRCEA: La Camera Înregistrării de Stat mi s-a cerut o denumire pentru publicația periodică. Am oferit câteva denumiri, dar ele deja figurau în registrul Centrului național de terminologie. Și atunci fantezia mi-a scos această versiune – „Roua stelară”. Unii poeți cred că acei de la Uniunea scriitorilor din Moldova sunt geloși pe această denumire.

BEZER: Spuneți-ne câteva cuvinte despre istoricul revistei.

MIRCEA: Revista ,,Roua stelară” e fondată în 2008 și are un format e A 4, apărând odată la 4 luni, cuprinde 64 de pagini, iar coperta e color. În paginile sale inserează creaţii literare, de arte plastice şi muzicale ale tinerilor și nu numai. Drept nume notorii literare din Republica Moldova care au publicat la noi se numără: Nicolae Dabija, Victor Prohin, Alexe Rău, Iulian Filip, Ianoș Țurcanu, Claudia Partole. Mai recent au fost incluşi autori din România: Andrei Breabăn, Nicolae Bălașa, Ionel Arădoaie, Marilena Răghinaru, Iulian Crețu, Maria Tomița Corini, Sibiana Mirela Antoche, Angela Burtea, Cristian Bodnărescu, Miriam Dăbău.

Nume care au debutat în revistă și au devenit deja personalități sunt: Crina Popescu, profesoară de filosofie la Paris,

Cea mai mare iubire

de prof. Maria BEZER,
Director al Gimnaziului „Al. Donici” din satul Ciuciuleni, Hânceşti,
Republica Moldova

Des păşeam la miez de noapte
În grădina neumblată,
Strop de raze colorate
Cuprind bolta-nceţoşată.

Colţii stâncilor sunt negri
Peste marea-nvolburată,
Vânt despică viduri gri,
Găuri albe se deşteaptă.

Iată una se coboară
Din ea chipul ei răsare,
Două aripi să dispară
Înger mort în aşteptare.

Mama

de prof. Maria BEZER,
Director al Gimnaziului „Al. Donici” din satul Ciuciuleni, Hânceşti,
Republica Moldova

Mama
e inima din suflet,
lăcaş de rugăciune,
e nădejdea vieţii mele
şi a sufletului minune!

Mama,
cea mai sfântă fiinţă,
are suflet de floare
şi faţa senină,
şi paşii de lumină.

Mama
e strigătul naturii,
ecou al nemuririi,  
cuvântul ei deschide ferestrele iubirii,
ea alină lacrimi şi oftare,
gândurile ei sunt rugi de-ncercare,
răstigniri la hotare. 

O, femeie!

de prof. Maria BEZER,
Director al Gimnaziului „Al. Donici” din satul Ciuciuleni, Hânceşti,
Republica Moldova

Dragă, scumpă şi dulce femeie,
Nu-i pe lume flacără mai vie
Ca tine când te dăruieşti –
Că viaţa e viaţă dacă iubeşti.

Tu crezi în oameni şi-n destin,
Tu crezi în clipele frumoase care vin.
Tu eşti viaţă, floare şi lumină
Şi-n tine stă puterea cea divină.

Eşti început de viaţă pe pământ,

Icoană fericită

Icoană fericită! întinde mâna ta
Şi-atinge-o cu iubire şi drag de fruntea mea,
Şi risipeşte norul ce atâta o apasă,
Şi-a ochiului tău dulce şi vecinică lumină,
Mai pot avé pe lume bogată fericire…
Durerile cu toate dispar, unde-i iubire. 

La tine vin

Pentru Cristian BODNĂRESCU

Când viaţa nu mai are sens
Şi nu cunosc bine pe lume,
Chipul tău îmi apare intens
Fără să-mi ceri ceva anume.

Trec anii într-o clipă
Iar decenii ca un fulger,
Mă iei pe a ta aripă
Scriind mergem spre cer.

Timpul şi spaţiul le cuprind,
Îmbătrânind aievea
În loc de lut mă văd păşind
Steaua noastră se stingea.