OLIMPIENII, CÎINI FĂRĂ STĂPÎN

30/05/2013

de Maria Diana POPESCU,
„Agero”
www.agero-stuttgart.de

Maria Diana PopescuBronzaţi şi cu cîteva kilograme în plus, parlamentarii s-au întors din vacanţă în cuiburile de pluş ale palatului, fără chef de lucru, dar cu aceeaşi poftă de sfadă, deşi în sertare zac sute de legi ce se vor adoptate de prin două mii şi ceva. Regionalizarea şi revizuirea Constituţiei sînt nişte gogomănii mai mari decît Casa Poporului, iar iniţiatorii nu trebuie priviţi cu umanitate, pentru că marşează pe împărţirea, ca pe un tort, a naţiunii. Ne aşteptăm la măsuri punitive pentru următoarea perioadă, şi nu ştiu de ce gîndul îmi zboară la măsurile luate de proprietarul unui magazin de cosmetice din China, care şi-a obligat angajaţii să meargă în patru labe în public. A motivat el, pentru a le testa capacitatea de rezistenţă. Dacă tot mergeau în patru labe, de ce nu s-a găsit cineva care să sară la gîtul patronului şi să-l muşte. În loc să fie numărate craterele din asfalt sau şcolile care abia mai stau în picioare în satele româneşti, statisticienii socotesc cît au cheltuit românii de sărbători, cît au cîştigat marcheturile, cîţi hectolitri de vin s-au băut, cîţi români înecaţi cu sarmale sau îmbătaţi au ajuns la urgenţe. Toate acestea, la vedere, exagerate, pe ecrane.

Nu vă uitaţi la ce spun televizoarele despre români! Românul ştie să muncească, ştie să se şi distreze, inteligenţa, cumpătarea şi omenia fac casă bună cu românul. El a plătit şi plăteşte cu vîrf şi îndesat oalele sparte de clasa politică şi locul de sub scara UE. „Statisticienii” ar trebui să insiste mai mult pe milioanele de euro cheltuite pe studii de fezabilitate, pe faptul că statul cheltuieşte anual pe drumuri naţionale şi autostrăzi la fel cît a costat Casa Poporului, deşi ele nu-s decît pe planşete. „Adevăratul patriot este cel care-şi apără Ţara împotriva guvernului său” – Mihai Eminescu. Deci, nu renunţaţi la conştiinţă! Nici la dragostea de Ţară! Nu renunţaţi la naţiune în favoarea federalizării confiscătoare! Luptaţi pentru drepturile şi libertăţile voastre! „Olimpienii” şi-au dezvoltat o adicţie (practic, un mecanism de dependenţă ca şi la droguri, cofeină, alcool sau nicotină) pentru dominare şi distrugerea identităţii naţionale, pentru demolarea oricărei industrializări, pentru suprimarea oricărei dezvoltări ştiinţifice, pentru controlul asupra învăţămîntului şi sănătăţii şi populaţiei. „Olimpienii” reglează cum vor scala aparatului mondial de acaparare, roţile crizei globale şi aşa-zisele măsuri de austeritate sau antiteroriste. Citește restul acestei intrări »


ADEVĂRUL ISTORIC ŞI TAINIC AL ÎNVIERII

02/05/2013

de Maria Diana POPESCU, Agero
www.agero-stuttgart.de

Maria Diana PopescuCapitalismul nostru cel de toate zilele nu ţine nici de lumină, nici de iertare, nici de toleranţă, nici de foame, nici de sete, nici de speranţă, nici de iubire creştină, nici de veşnicie, n-are nici cea mai mică legătură cu miracolul Învierii, ci doar cu ateismul „ştiinţifico-fantastic”, niciodată în criză. Uriaşii cu picioare de lut, cu doctorate în materie de agnosticism, care îşi trăiesc opulenţa în „Grădinile suspendate ale Semiramidei”, închinîndu-se, cum spunea Balzac, zeului Mamon, vor avea soarta mielului de Paşti, mai devreme sau mai tîrziu. Se vor mînca între ei la mesele neoficiale, pînă la dispariţia speciei lor. Cînd vine vorba de îmbuibare, între lipsa de conştiinţă şi conturile din Cipru, înmormîntate în tăcere folositoare lor, cei peste 3500 de bogătani români, mai au un singur dor: să chefuiască de Paşti la aceleaşi cumetrii de tip mafiot. De unde compasiune pentru popor? E ca şi cum ai pune un pix în ghearele unei maimuţe şi i-ai cere să scrie o poezie. Mîntuitorul a îndurat şi pentru ei chinurile răstignirii şi moartea de pe Cruce, dar ei continuă să-şi trăiască vieţile după modelul păgîn, făcîndu-L pe Iisus să îndure din nou Vinerea Sfintelor Patimi.

Mîntuitorul în bunătatea Lui e gata să le ofere iertare, dacă se căiesc şi o cer, dar gîndul lor stă la alte oferte. La praznicul cel mare al Învierii Domnului este binevenită toată suflarea. Românul tradiţional, care nu negociază cu el însuşi cînd vine vorbă despre Dumnezeu, ştie să facă diferenţa între credinţă şi spectacol şi primeşte cu post, curăţenie, milostenie şi rugăciune, Sfîntul Paşti. De unde au, de unde nu, de unde au economisit, românii vopsesc ouă, pun de veacuri pe masă o bucată de miel, cozonaci şi pască, nu uită dă dăruiască şi celor lipsiţi, dar sînt un popor mîndru pentru că îl au pe Dumnezeu şi au credinţa în miracolul Naşterii şi al Învierii Mîntuitorului. Minte cel ce spune că spiritualitatea românilor trece mai întîi prin burtă. Paştele reprezintă pentru românii de pretutindeni evenimentul fundamental al creştinismului: Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare, iar Biserica – cea „una, sobornicească şi apostolească” –  cel mai de seamă fapt istoric al omenirii, zidit pe adevărul istoric şi tainic al Învierii lui Iisus Hristos. Să mergem în miez de noapte în lăcaşurile Sfintelor Biserici! Slujitorii Domnului ne aşteaptă cu făcliile aprinse pentru a-L vedea pe Iisus strălucind în lumina cea curată a Învierii. Citește restul acestei intrări »


Tradiţii şi obiceiuri de Paşti

01/05/2013

Culese din diferite zone ale Ţării

de Maria Diana POPESCU

b_300_472_16777215_0___images_stories_eveniment_Obiceiuri-de-PastiPerioada de dinaintea Sfîntului Paşti, numită şi Săptămîna Patimilor, săptămîna sfînta şi binecuvantată, cînd credincioşii se pregătesc să primească lumina Învierii, este presărată cu frumoase rînduieli şi obiceiuri străvechi, care trebuie ţinute din Duminica Floriilor – momentul intrării lui Iisus în Ierusalim – şi pînă la răstignirea Sa, în Vinerea Mare.

În Lunea Mare, în Marţea Mare şi în Miercurea Mare, trebuie să se cureţe casa, curtea, grădina, livada, să se aerisească, să se termine lucrul la cîmp, să se spele geamurile ca să intre lumina. Se spune că dacă în aceste zile, bărbaţii le sînt de ajutor casei şi nevestelor, tot restul anului le va merge din plin.

Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morţii. Femeile trebuie să meargă la biserica să împartă colaci din aluat de post, fructe, miere şi vin, iar bărbaţii să aprindă focuri rituale în curţi, în grădini, pe dealuri, pentru sufletele morţilor care se spune că se reîntorc la casele lor. Tot în această zi, trebuie să se vopsească ouăle, să se coacă pasca şi cozonacii. Tradiţia spune că este bine să păstrezi un ou roşu pînă la Paştele viitor, şi nu este bine să dormi în această zi. Se crede că cine doarme în Joia Mare, va lenevi tot anul. În Joia Mare, cînd au avut loc cele mai importante ritualuri: spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus, Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani şi vinderea lui Iisus de către Iuda, are loc Denia celor 12 Evanghelii. E bine să se aprindă lumînări la ferestre, căci potrivit credinţei populare, în această seară lumea celor vii se întrepătrunde cu lumea morţilor. Tradiţia spune că fetele trebuie să-şi pună 12 dorinţe pe aţă, făcînd cîte un nod după fiecare evanghelie, dezlegate după Înviere, ca să se împlinească. Aţa se pune sub pernă, ca să-şi viseze ursitul. Mai mult, în credinţa populara, cei care ţin post din Joia Mare şi pînă în Paşti. vor fi înştiinţaţi de moartea lor cu trei zile înainte de a trece în lumea cealaltă.

În Vinerea Mare, Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă, e bine să se ţină post negru, să nu se facă treabă în gospodărie, să nu se pregătească mîncăruri şi să ducem flori la biserică. Se spune din bătrîni că, aceia care vor ţine postul negru vor fi feriţi de boli tot anul şi vor avea belşug şi spor în toate. Cine poate şi are curaj, e bine să se scalde în rîuri pentru a fi sănătos tot timpul anului, iar seara să se meargă la biserică pentru trecerea pe sub Sfîntul Aer, procesiune simbolizând suferinţa prin care a trecut Îisus pe drumul Crucii. Tot în Vinerea Mare, nu se consumă oţet şi urzici. Pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, iar buzele i-au fost udate cu oţet. În Sîmbăta Mare, conform tradiţiei străvechi, femeile se spală pe cap, se piaptănă, se îmbracă în haine curate, se închină şi se roagă la icoane, apoi pot termina toate treburile casei. Vasele în cuptor, trebuie puse doar cu mîna dreaptă, iar numărul tăvilor în care se face cozonacul sau pasca trebuie să fie cu soţ, altfel pot apărea necazuri în anul care urmează. Tot în această zi e bine să se pregătească mielul sacrificat, să se facă ultimele pregătiri pentru masă şi să se pregătească hainele noi pentru Înviere şi un coş cu oua roşii, pască, cozonac, sare, usturoi, friptură de miel. E bine să mergem la Deniile din fiecare zi ale Săptămînii Mari, unde pe lîngă suljbele speciale, se ţin predici pentru sufletele noastre şi pentru iertare de păcate. Săptămîna Patimilor se încheie cu noaptea Învierii, cînd lumea merge la biserică pentru a lua lumină sfîntă de la preot. Altă tradiţie spune în Săptămâna Mare e bine ca toţi credincioşii să ierte şi să se împace cu cei cu care au fost în duşmănie. Citește restul acestei intrări »


OK-ul şi dresajul

27/04/2013

de Maria Diana POPESCU

Maria Diana PopescuE totul bine? Întreb. E OK, mi se răspunde. Aud de zeci de ori pe zi: ok, ok, ok… De la grădiniţă pînă la mediul universitar, de la politician la căruţaş, în toate sectoarele vieţii, toată lumea se exprimă cu suflul occidental al inversării valorilor, problematizînd relaţionarea ipseităţii cu alteritatea. Strident în atotprezenţă, acest ok de care mi s-au strepezit urechile este expresia transmutaţiei, a unui program de „igienizare” a limbii române cu antidot străin. Puţini îşi pun problema etimologiei acestui acronim, sinonim cu „în regulă” sau „bine”. Să ne amintim de Caragiale care a ironizat întotdeauna exprimarea coruptă. De unde a năvălit acest OK? O poveste spune că ok-ul vine din vremea sclavilor de pe plantaţiile americane. La sfîrşitul unei zile de muncă, vechilul nota pe o tăbliţă numărul morţilor: 0k (killed), 2k, 3k, 4k, şi aşa mai departe. O alta, spune că în războiul de secesiune din S.U.A., după o zi de bătălie se afişau răniţii şi morţii. Cînd nu erau pierderi, la rubrica respectivă era trecut 0k (killed). Preluînd încărcătura unei zile bune în care n-a murit nimeni, ok-ul a fost perpetuat ca simbol al unor stări normale de lucru. Psihologul Jackues Sojcher afirma că procesul comunicării este de două tipuri: banal sau violent, destinat prin dresaj celor mulţi (cazul OK-ului), şi altul, destinat excepţiei, care conservă „distanţa”. Moda limbajului anglicist tulbură şi la noi vorbirea corectă. E o greşeală imensă să marşăm în continuare pe sacrificarea limbii şi culturii române de dragul multiculturalismului. Acest plan utopic şi nociv pus în aplicare cu intenţia de a anihila valorile tradiţionale ale popoarelor a generat deja un fel de Turn Babel, distribuitor de marfă culturală de consum, asemenea „furculisionului” Coanei Chiriţa, fie ea din provincie sau din Capitală. Globalizarea a proiectat, în cadrul său generos de instabilitate, pe lîngă alte orori, şi credinţa în iluzia unui comun general valabil, cu limbajul de plastic aferent. Lipsa de orizont a românului, promovarea moralei de turmă, tonul politic occidental, tonul financiar şi cultural agresiv, ne-au făcut vînt spre capcane istorice de proporţii. Citește restul acestei intrări »


ŞOC DUPĂ ŞOC SAU REGIE DE OSCAR

26/04/2013

Maria Diana Popescude Maria Diana POPESCU,
„Agero” www.agero-stuttgart.de

Să fie o întîmplare că Iranul a fost îngenuncheat de cel mai mare val seismic la numai 24 de ore de la atentatele din Boston? Iar cu două săptămîni în urmă de un altul, care a afectat centrala nucleară de la Basher? Hm! Adevăr sau provocare? „De acia-ncolo”, vorba unui prieten, fiecare înţelege ce vrea. HAARP-ul nu se foloseşte decît în scopuri ştiinţifice, nu-i aşa? Bomba nucleară subterană poate declanşa cutremure la comandă în orice punct fierbinte al globului. Făcături „ştiinţifice”! La fel ca „revoluţia” română, la fel ca Primăvara arabă! Miliţienii planetei ar trebui să se intereseze din timp de temperaturile din iad, pentru ca nu cumva să aibă acolo locurile rezervate pe veci, în cazul în care nu se lasă de prostii. Nici vorbă de sentimente antiamericane.

Nimeni nu se bucură cînd mor oameni nevinovaţi. Dacă americanii şi românii au conducători de doi bani, nu înseamnă că aceşti cetăţeni trebuie să moară în războaiele altora. Iată, şoc după şoc în America! Pe 15 aprilie şi cîteva zile după, America a tremurat ca la 11 septembrie. Mai întîi Boston, apoi explozia la o fabrică de îngrăşăminte, care a devastat zona oraşului West din Texas. Istoria contrafăcută se scrie cu sînge nevinovat. Atac terorist la Boston sau regie de Oscar, ca motiv de începere a altor războaie? Tot în regie să fi sosit ricina prin corespondenţă la Obama şi la un alt senator republican? De altfel, nici musca nu poate trece de agenţii şi serviciile lor secrete, darămite o scrisoare cu o substanţă otrăvitoare! Mă gîndeam că ţapul ispăşitor va fi din Iran, din Coreea de Nord ori din Paksitan. Poate data viitoare. Au ei nevoie de terorişti, cînd sînt capabili să se omoare singuri? Un sondaj recent efectuat de „Associated Press” relevă faptul că sprijinul pentru Obama este în scădere, reputaţia Congresului, sumbră, iar 56% dintre americani spun că ţara este gestionată într-o direcţie greşită. Citește restul acestei intrări »


Vin soldații

19/04/2013

de Maria Diana POPESCU,
Agero www.agero-stuttgart.de

maria-diana-popescuComisia Europeană nu renunţă la poziţia „pe loc repaus” faţă de disputele „made în Ungaria”, semn că rolul comisiei este al unui taraf de urechişti,  care ar avea mai mult succes pe marginea şanţului, aplaudat de nişte nuntaşi tămîiaţi. Unde le scapă linia melodică, improvizează, fiecare după cum îl taie vocea, pentru că dirijorii, la rîndul lor,  alţi urechişti preocupaţi să intoneze propriul imn, ignoră faptul că un stat suveran, naţional şi unitar, nu poate avea două limbi oficiale şi două drapele. Rămîne ca şi rromii să ceară acelaşi lucru şi uite-aşa reuşim să scriem cele mai ruşinoase pagini ale istoriei postdecembriste! Ar fi bine ca ambele tabere să calmeze reacţiile disproporţionate. Deşi agentul loviturii de stat din 1989 îl pune la zid pe tînărul premier, tonul său diplomatic rămîne echilibrat şi în interesul României.

Cu toate că am consemnat la vremea respectivă, reamintesc că euro-pastorul de azi, nu a fost împotriva comunismului, ci împotriva României, aşa este şi azi, un duşman al românilor. Locuitorii Ardealului îşi iubesc Patria Română, vor să trăiască în pace şi nu se vor supune îndemnurilor udemerist-iredentiste cu ieşitul în stradă. Fie ei unguri, secui sau alte etnii trăitoare în ţară, au în sînge unitatea, suveranitatea, integritatea naţională şi teritorială. De ce a fost sprijinit de „ţara vecină şi (ne)prietenă” să ocupe funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European?  Ca să poată lansa de la tribună rachete în direcţia României, ale cărei interese le boicotează. Culmea ironiei, a fost chiar şi decorat de însuşi şeful statului cu „Ordinul  Naţional Steaua României, „în semn de mare apreciere a curajului şi demnităţii de care a dat dovadă” în lovitura de stat din 1989. Să decorezi un agent al serviciilor secrete străine, care luptă împotriva ţării tale? „Curat-murdar”!

Cu imaginea  de erou confecţionată şi cultivată pînă azi, agentul în sutană continuă opera de ameninţare cu autonomia, incitînd la ură, nesupunere civică şi proteste de stradă. Iată ce declară un preşedinte de stat, stăpîn pe situaţie: „În Rusia trăieşte poporul rus, iar poporul rus nu admite nici un afront al unei minorităţi; acestea trebuie sa respecte Rusia, pe ruşi şi legile, fără să ceară favoruri speciale sub pretextul că sunt discriminaţi; cine face altfel este invitat să părăsească Rusia imediat; Nu Rusia are nevoie de minorităţi, ci ele au nevoie ca Rusia să-i primească, să le ofere adăpost, locuri de muncă şi hrană; În Rusia trăiesc doar ruşi!”. Membrii Dumei de Stat au aplaudat în picioare 5 minute.

Euro-pastorul ar trebui să-şi pună pofta-n cui. În aprilie vin soldaţii chinezi în România. Armata de teracotă, dezgropată la Xi’an, China, trimite cîteva regimente la Bucureşti, într-o expoziţie de arheologie chineză, ce se va deschide în a doua parte a lunii aprilie la Muzeul Naţional de Istorie a României, şi va putea fi vizitată pînă în luna august. Nu cumva expoziţia să le dea vreo idee împăraţilor noştri să se îngroape împreună cu Armata Română, pentru a se proteja de chinurile iadului. Cu ce a mai rămas din ea. Unei părţi însemnate, făcîndu-i-se slujbă de înmormîntare. Dacă, potrivit istoricilor, la construirea întregului complex funerar al primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang (221 – 210 î.Hr.), ar fi lucrat aproximativ 700.000 de muncitori, întrebarea se pune, cîţi români ar fi necesari pentru complexele funerare ale celor 588 de parlamentari. Înseamnă că şomajul va dispărea, tot românul va avea de lucru, iar formula magică „să trăiţi bine!” îşi va găsi, în sfîrşit, aplicabilitate. Potrivit estimărilor, în cele trei gropi uriaşe de la Xi’an s-ar afla, în total, 8.000 de soldaţi, 130 de care şi 520 de cai. Închipuiţi-vă cît spaţiu ar fi necesar împăraţilor noştri ca să-şi ia cu ei, pe partea cealaltă a pămîntului, fiecare cîte 130 de limuzine de lux sau 520 de bărci şi elicoptere!

De ochii lumii, nu de alta, forurile europene îşi exprimă cu privire la dispariţia, în Europa de Est, a clasei de mijloc. De parcă nu măsurile diabolice ale aceloraşi foruri ar fi decimat-o. Cu cît ar fi fost mai numeroasă, cu atît mai tare ar fi tremurat cămaşa la vîrful puterii, văzîndu-şi ameninţate poziţia şi interesele. Citește restul acestei intrări »


Acelaşi putregai, altă şmecherie enciclopedică

17/04/2013

de Maria Diana POPESCU,
Agero www.agero-stuttgart.de

Maria Diana PopescuNu doar în tomberoane se găsesc gunoaie. Resturi alterate sînt cu duiumul în crîşmele politice, unde se vînd şi se cumpără doctrine pentru cleptomani, dar şi în găştile transpartinice, care acum se înfruntă pentru prăzile de la viitoarele raioane. Deocamdată, Romgaz şi Transgaz. Ce să mai! E război între baronii locali şi cei de la centru. Numai că nu se mai trage cu puşca. Intrînd de fiecare dată pe uşa secretă a conflictului dintre esenţă şi aparenţă, dintre ceea ce sînt cu adevărat şi ceea ce vor să pară pristandalele noastre, dau tot timpul de acelaşi putregai şi de fosforescenţa eternelor figuri, gata să se ia la trîntă în orice moment pentru vrabia din mînă. Aceleaşi mecanisme stricate, pe care e musai să le strîng cu uşa, musai să le sufoc în oprobriu, demontîndu-le miturile. Tot soiul de muşterii şi excentrici originali şi-au găsit locul nefiresc de „cald” în politica încăpătoare, mai ceva decît Arca lui Noe, tocmai pentru că nimeni nu mişcă un deget ca să le confere adevărata legitimitate. Cam toţi parveniţii care folosesc un scaun de birou politic se molipsesc de cleptomanie şi concep urgent planuri solide de ciupeală. Vă mai amintiţi brandul „Să trăiţi bine”? Destui rătăciţi mai cred în el, cum mai nou cred în proaspăta mişcare populară de buzunar. Altă şmecherie, cu o mînă de aderenţi, cît să încapă într-un autobuz.

A nu se confunda inteligenţa cu şmecheria enciclopedică! Mişculaţia e una şi aceeaşi cu „Mişcarea Populară” şi cu petardele din noua ladă de zestre, pregătită mezinei moştenitoare, cu gînd ascuns, de către grijuliul tată, în puţinul timp pe care îl mai are de petrecut, ca flotant, la palat. Cum să nu-i laşi copilului o moştenire vie, colcăitoare, care să-i asigure alte mandate de euro-parlamentar! Pentru moment, mişcare browniană pe dreapta, mai tîrziu, mişcare de rotaţie, de revoluţie, apoi, în final, rectilinie, în paralel cu mişcarea curbilinie! Exemplarele acestea unicat ar trebui „admirate” peste secole la Antipa, împăiate şi cu ordonanţele mîncate de molii. Decît să facă muzeul bani pe exponate umane care au suferit cîndva, ca în cazul „The Human Body”, mai bine ar face bani pe cei care au făcut poporul să sufere. Măcar aşa, într-un viitor îndepărtat ar fi de ajutor Ţării. Organizatorii expoziţiei de la Antipa, alcătuită din trupurile moarte ale unor deţinuţi chinezi, care au fost maltrataţi şi schingiuiţi, sînt fără doar şi poate nişte barbari fără moralitate, fără scrupule. Să faci bani pe seama suferinţei, dincolo de faptul că e revoltător, depăşeşte gradul de cruzime umană! Ministerul Educaţiei ar trebui să interzică şcolilor vizitarea controversatei expoziţii. Anatomia pe piese umane conservate se învaţă în mediu controlat, universitar, cu rigoare, respect şi discreţie, în scop nobil, util chirurgilor şi altor medici. Nu expui mumii decorticate pentru bani, fără nicio altă utilitate nobilă, ca să le fotografieze exaltaţii şi să umple netul cu ele. Citește restul acestei intrări »


Traiectoriile şarpelui

16/04/2013

de Maria Diana POPESCU,
Agero www.agero-stuttgart.de

Maria Diana PopescuNu cred în profeţii moderni, nici în cititul stelelor, dar de data aceasta astrologii chinezi, jucîndu-se cu prognozele şi alăturîdu-le ca pe nişte cuburi, au cam nimerit înfăţişarea lui 2013. „Anul şarpelui” a adus turbulenţe veninoase, cu război la orizont, probleme în Cipru, în zona euro şi în statele haşurate pe planşetă. Coreea de Nord şi de Sud stau ca doi şerpi, unul contra altuia. Neliniştit şi tînăr, viteazul Sam e-n toate. În cele ce sînt şi-n cele ce mîine vor plînge în batistă prin somaţie. Practicarea excesivă a stăpînirii prin forţă, devenind cel mai banal şi la îndemînă mijloc de război, poate scoate într-o clipită şi în mod catastrofal rachetele din teacă. Multe lucruri se petrec anapoda. Finanţele lumii au o traiectorie asemănătoare reptilei – agresivă şi rapidă. Uniunea riscă să meargă în cîrje, euro cu capul spart, iar apariţia cazacilor la Comrat ar putea fi un avertisment dat Chişinăului. Dacă nu stă ascultător, cu mîinile la spate, conflictul îngheţat poate fi reaprins oricînd. Să fie Batalionul cazac al Bugeacului un instrument de şantaj al Rusiei împotriva Chişinăului, o forţă care poate dezechilibra situaţia din Republica Moldova? Putin poate nega foarte simplu că nu are amestec. Numai că prezenţa lor răspîndeşte teamă în teritoriu, luînd în calcul situaţia Moldovei anilor ’90, cînd au luptat de partea ruşilor transnistreni şi a găgăuzilor, împotriva românilor moldoveni. Potrivit astrologilor, precedenţii ani ai Şarpelui au adus atacul japonez de la Pearl Harbour (1941), demonstraţiile zdrobite în sînge din piaţa Tienanmen(1989) şi atentatele din 11 septembrie (2001). Citește restul acestei intrări »


Programul rabla pentru politicieni, bancheri şi imperii

05/04/2013

Maria Diana Popescude Maria Diana POPESCU, Agero

Fără doar şi poate, asistăm la o înclinare a balanţei către lumea emergentă, care prefigurează schimbări deloc pe placul  marilor puteri. De aici, unele temeri de natură geopolitică în lumea occidentală. Nu-i secret că marile economii emergente, aşa-numitele ţări BRICS – Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, pun la cale înfiinţarea unor instituţii financiare internaţionale, menite să combată dezechilibrele economice şi volatilitatea valutară, prin aceasta, ameninţînd poziţia Băncii Mondiale şi FMI. Cum nu mai e un secret pentru nimeni că Putin se joacă milităreşte în Marea Neagră. „Evoluţiile geopolitice cer ca răspunsul nostru să fie rapid şi bine calculat”, a spus Putin. Secret nu mai este nici faptul politicienii noştri excelează doar în facerea şi desfacerea de partide şi alianţe de buzunar, în împărţitul teritoriilor şi a prăzii. Românii dorm de amar de vreme cu frică, iar ei, dormind pe marile averi, au vise indecente cu Ţara. Nu înţeleg, că pentru bătrînul din azil şi pentru politicianul putred de bogat, moartea este aceeaşi, deşi primul s-a împrumutat la vecini pentru medicamente şi hrană, iar cel de-al doilea a împrumutat statul tot pe spinarea primului. Nu mai e un secret că HARP a programat încă de pe acum, pentru agricultură, secetă bogată în iulie şi august; nu e un secret că China e o super-putere a lumii, iar liderii ei îşi doresc cu orice preţ evoluţii neobişnuite chiar şi în domenii controversate. Mă refer la proiectul în desfăşurare din domeniul ingineriei genetice, care depăşeşte imaginaţia: crearea unei armate de copii geniali, o generaţie de copii superdotaţi, prin selecţia şi dezvoltarea în laborator a embrionului cu cele mai reuşite gene. Citește restul acestei intrări »