Mi-e dor s-alerg spre un izvor…

09/05/2022

de Maria TOMIȚA CORINI
Antonești, Cantemir, Basarabia

Mi-e dor s-alerg spre un izvor, să adun șoaptele cu dor, tălmăcite-n limba lor,
Voi găsi semn de iubire-nmugurit spre înflorire, ochii tăi sunt în venire…
Doamne câtă fericire să trăiesc într-o iubire veșniciei dat menire.
Când știu să te aștept cu dor, acolo, seara în pridvor și stelele din cer cobor,
Ca să ne vadă pe-amândoi, iubindu-ne cu foc în toi, ce se mai bucură de noi!
Vai ce dor îmi este dor de lumina ochilor ce-mi trimiți în dar cu dor…
Și-acel semn plin de iubire, dulce merge spre-nflorire braț la braț cu o-mplinire.
Nu mă simt în amăgire, tu exiști sfântă iubire ce-mi devii o pătimire, Citește restul acestei intrări »


De-aș fi o rază de lumină…

08/03/2022

de Maria TOMIȚA CORINI
Antonești, Cantemir, Basarabia

De-aș fi o rază de lumină, aș coborî pe geana ta,
Să îți ating privirea lină și să mă desenez în ea.
De-aș fi petală călătoare, aș tot zbura spre tine zău
La tine aș ajunge-o floare să mă așez la pieptul tău.

De-aș fi o strună de vioară, te-aș invita să mă atingi
Atât cât poți seară de seară, visurile să mi le strângi.
De-aș fi o simplă ciocârlie, ți-aș tot cânta fermecător
Și te-aș chema într-o câmpie să alergăm legați cu dor.

Citește restul acestei intrări »


În cămăși nenumărate m-aș schimba de dragul Tău…

24/02/2022

de Maria TOMIȚA CORINI
Antonești, Cantemir, Basarabia

În cămăși de lăcrămioare, m-aș schimba când ies din ierni,
Să mă-nveți a te cuprinde prin iubirea care-mi cerni!
În cămăși de stea de munte m-aș schimba în primăveri,
Să mă-nveți să știu mai multe, de-a te ține-n sărutări.
În cămăși de sânziene m-aș schimba-n fiece zi,
Să devin floare de vară, să mă-nveți a te iubi!
În cămăși de mere coapte m-aș schimba după amiezi
Să mă-nveți prin mii de șoapte cum să fac să mă visezi!
În cămașă ruginie, galbenă zău m-aș schimba  Citește restul acestei intrări »


M-aș îmbrăca în dor de noi

24/02/2022

de Maria TOMIȚA CORINI

M-aș îmbrăca în stele multe
Să strălucesc în ochii Tăi,
Aș ridica cărări spre munte,
O zână-aș fi în lunci și văi!

M-aș îmbrăca în stropi de ploaie
Ca să pot naște curcubeu,
Iubirii-n dar, să-i dau șiroaie
De sărutări, cu-n Tu și-un eu.

M-aș îmbrăca în albăstrele
Pe câmp s-aștern seninul cer,
Pe cărări ca două stele
De mână s-alergăm, îți cer!

Citește restul acestei intrări »


Ecou din Țara Maramureșului

28/09/2021

de Ionica BANDRABUR
(Slănic-Moldova, Bacău)

File de jurnal.
Prima ediție a taberei de creație literară „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!” – 2021

Și iarăși a venit toamna și iarăși „se numără bobocii”, dar nu înainte de a săruta ultima rouă a florilor de pe dealuri, rămase aproape nude sub dezmierdul luminii stelelor cărora nu cred că le-ar păsa dacă s-ar ofili și ar muri.

Of! Nostalgia asta de anumite meleaguri vizitate de curând, mă face să îmi prind dorurile în năvoade precum pescarii, să mă afund în abisuri, unde clepsidrele timpului lucrează la numărătoarea inversă a firelor de viață ce își doresc libertatea sau, să merg, să merg prin pădurile cântate în poezie să le privesc continuu, să fiu iarăși martoră la schimbarea straielor cu cele ale iernii.

Eh! Dorul de natură se răsfață răscolind puterea gândului, înlănțuindu-mi tot trupul cu emoțiile acumulate, ferecându-le cu zeci de lacăte și mă zidește odată cu ele în mănăstirile unde piciorul a călcat, mâna a făcut cruce, gura a rostit rugăciune și inima păcătoasă a cerut iertare.

Acum, rămân des în pragul ușii, cu mâinile în buzunare căutând clipele și oamenii care m-au făcut părtașă la aprinderea Citește restul acestei intrări »