Echim Vancea – 70

19/10/2021

A rămas cel mai poet dintre noi

 

de Gheorghe PÂRJA

Nu doresc a stârni multe întrebări din partea consacraților autori de dicționare și istorii literare, nu intru pe teritoriul lor cu constatarea din titlu. Ci mă refer la nașterea unei grupări literare la Sighetul Marmației, la care am fost martor, dar și participant. Și care și-a făcut drum în literatura română de se vede și în ziua de astăzi. Eram liceeni în orașul dintre ape, cei mai mulți prunci de țărani veniți la învățătură de prin satele Maramureșului, aici, în urbea de pe graniță. Aduceam cu noi averea de acasă: cuvinte părintești, slova liturgică, dar și miracolul horilor. Ne-am constituit printr-o nevăzută liniuță de unire. Ne-am cunoscut pe nume: Echim Vancea, Gheorghe Mihai Bârlea, Simion Șuștic, Ileana Mihai, Andrei Făt, Lucian Perța, Marin Slujeru, Mihai Nebeleac. Și au mai fost buni și cu har.

Cred că la început ne-am jucat cu schimbul de cuvinte Citește restul acestei intrări »


Ultima carte la care a lucrat criticul Augustin Cozmuţa este antologia literară „Paşi împreună”

02/02/2016

de Gelu DRAGOŞ

Pasi impreunaSâmbătă, 30 ianuarie 2016, în cadrul şedinţei Cenaclului scriitorilor Maramureş, a avut loc lansarea antologiei literare „Paşi împreună” (Editura Gutinul, Baia Mare), antologie alcătuită de Florica Bud, Augustin Cozmuţa şi apărută cu sprijinul iniţiatorului acestui proiect generos, prof. Dan V. Achim.

Augustin Cozmuţa nota în prefaţa cărţii, în octombrie 2015, la Ferneziu, următoarele: „Deşi pare un solitar, creatorul simte o solidaritate de cenaclu, de promoţie ori de generaţie, aceasta din urmă fiind cea mai puternică solidaritate între condeieri, fiind axată pe afinităţi profunde. Nu toţi ajungem să împărtăşim un asemenea sentiment de apartenenţă, la care unii râvnesc, simţind că înaintează cu zbor mai liber pe valurile niciodată liniştite ale creaţiei. Orice tendinţă de izolare se metamorfozează, cu trecerea timpului, într-o revărsare de ape, menite a fertiliza în chip miraculos tărâmul literaturii. Vrând-nevrând, condeierii devin solidari cu visul de-a atinge pământul făgăduinţei”. Citește restul acestei intrări »