MARIUS MIHAI COȘERARIU. CREDINȚĂ. DRAGOSTE. ȚARĂ

(recenzie)

de Vasile BELE

„Tatăl nostru, care ne-ai dat viață
Și ai suflat cu duh sfințit cu har,
Mai dă-ne, Doamne, înc-o dimineață
Și înc-un colț de pâine albă-n dar.

 

Și nu ne pierde, Doamne, în ispită,
Ca să cădem în patimi si păcat,
Îți cerem viață lungă, fericită
Și-un suflet mai curat și mai bogat.

 

Să se-mplinească, Doamne, voia Ta,
Căci Tu ești Sfânt și toate le-mplinești,
În rugăciuni, mereu Te vom purta,
Să ne arăți cărările cerești.

 

Tu ești al nostru Tată, veșnic viu
Și Ție, pururi, slavă-Ți înălțăm,
Că ni L-ai dat pe Singurul Tău Fiu,
Ca de păcate, să ne curățăm.

 

Coboară, Doamne, Raiul pe pământ
Și fă din trupul nostru, Casa Ta,
Căci Tu ești Adevărul din Cuvânt
Și doar prin Tine, noi vom exista.

 

Îți vom aduce, Doamne, închinare,
Iar pentru toate, noi îți mulțumim,
Înlăcrimați, îți cerem azi iertare,
Ca să ne izbăvești de rău. Amin!”,

poezia TATĂL NOSTRU, din volumul CREDINȚĂ. DRAGOSTE. ȚARĂ, cap. 1, Credința, pag. 21-22.

*          *          *          *          *          *          *          *          *          *

Mai întâlnești astfel de oameni. Păstrători de tradiții, promotori culturali de elită, prieteni