COSTEL STANCU. ÎNGHIȚITORUL DE CREIOANE

01/07/2021

(recenzie)

de Vasile BELE

Neaplaudat de nimeni, înghițitorul de creioane
își făcea numărul. Era tot mai trist, mai flămând.
Dar cine ar fi crezut asta? Rămăsese singur,
cel din oglindă s-a sufocat demult, la o repetiție.
El continua să spere. I s-a propus, în schimbul a mulți bani, să înghită și altceva. A râs, apoi a plâns:
În arta lui nu face compromisuri!
L-am vizitat cu câteva zile înainte de a muri.
Își ascuțea creioanele
cu o delicatețe întâlnită doar la animale
când își ling puii abia fătați. Știam
că le iubea și le ura în aceeași măsură.
Mi-a mărturisit că într-o noapte s-a visat
strâns de gât de acestea. Îi era teamă să le mai lase
să umble libere prin casă, le închidea
într-un dulap, scoțându-le de acolo numai când
avea o reprezentație ori i se făcea dor să le
mângâie.
Adică din ce în ce mai rar. Într-o zi au să se răzbune,
mi-a spus împăcat, e dreptul lor să-și caute alt înghițitor,
mai norocos, să le ducă prin lume, departe.
A lăcrimat discret,
ca lemnul pe care îl cioplise de atâtea ori”,

poemul „Înghițitorul de creioane”, din volumul cu același nume, ÎNGHIȚITORUL DE CREIOANE, apărut la Editura Tim, Reșița, 2009, pag. 88, ISBN 978-973-696-136-6, autor COSTEL STANCU, volum primit în cadrul întâlnirilor literare, organizate de Cenaclul literar „Nichita Stănescu”, Citește restul acestei intrări »


MARIUS MIHAI COȘERARIU. CREDINȚĂ. DRAGOSTE. ȚARĂ

13/04/2021

(recenzie)

de Vasile BELE

„Tatăl nostru, care ne-ai dat viață
Și ai suflat cu duh sfințit cu har,
Mai dă-ne, Doamne, înc-o dimineață
Și înc-un colț de pâine albă-n dar.

 

Și nu ne pierde, Doamne, în ispită,
Ca să cădem în patimi si păcat,
Îți cerem viață lungă, fericită
Și-un suflet mai curat și mai bogat.

 

Să se-mplinească, Doamne, voia Ta,
Căci Tu ești Sfânt și toate le-mplinești,
În rugăciuni, mereu Te vom purta,
Să ne arăți cărările cerești.

 

Tu ești al nostru Tată, veșnic viu
Și Ție, pururi, slavă-Ți înălțăm,
Că ni L-ai dat pe Singurul Tău Fiu,
Ca de păcate, să ne curățăm.

 

Coboară, Doamne, Raiul pe pământ
Și fă din trupul nostru, Casa Ta,
Căci Tu ești Adevărul din Cuvânt
Și doar prin Tine, noi vom exista.

 

Îți vom aduce, Doamne, închinare,
Iar pentru toate, noi îți mulțumim,
Înlăcrimați, îți cerem azi iertare,
Ca să ne izbăvești de rău. Amin!”,

poezia TATĂL NOSTRU, din volumul CREDINȚĂ. DRAGOSTE. ȚARĂ, cap. 1, Credința, pag. 21-22.

*          *          *          *          *          *          *          *          *          *

Mai întâlnești astfel de oameni. Păstrători de tradiții, promotori culturali de elită, prieteni Citește restul acestei intrări »


ANTOLOGIE DE TEXTE. RECENZII DE CĂRȚI – PERSONALITĂȚI ALE LITERATURII CONTEMPORANE. SINCERUS VERBA. Volumul 3

06/03/2021

PREFAȚĂ
Iată, oameni minunați și fapte binecuvântate!

de Valeria BILȚ

Preiau cu bucurie cuvintele poetului Vasile Bele și le transform în titlu pentru această prefață, întrucât ele se potrivesc întocmai opiniei mele despre întreaga desfășurare de forțe pe care demersul său antologic o realizează, dar și despre fenomenul literar extrem de fertil care se înregistrează în Maramureș și în țară și față de care antologii manifestă o constantă preocupare.

Voluminos și consistent, prezentul tom susține consecvent strategia inițială, cea care a condus la emulația deosebită de forțe creatoare, oameni cu verbul activ și sufletul deschis spre comunicarea propriilor trăiri, cu bucuria împărtășirii cu semenii. Sunt artiști plastici, poeți și scriitori cunoscuți în cadrul  diferitelor și multiplelor evenimente culturale la care au participat, împreună sau nu, cei trei colaboratori la alcătuirea de față. Despre inedita strategie oferă informații însuși inițiatorul, prezentând în prefețe și anunțând în agora vremurilor noastre, Facebook (în prealabil), că intenția sa, devenită între timp cu ușurință și a celorlalți coordonatori, este de a promova cărțile citite prin propriile acte de receptare a lor. În felul acesta vor fi promovați scriitorii, dar și recenzenții  și, mai ales, se va da valoare fenomenului acestuia atât de viu și de complex, care este mișcarea literară din România, chiar dacă nu vor putea fi niciodată cuprinse în vreo antologie toate cărțile ce s-au scris din 2000 încoace, ba nici măcar a zecea parte din marele text al beletristicii românești. Fenomenul este atât de extins, încât este imposibil să epuizezi lista scriitorilor, Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XX (2020), nr. 419 (1 –15 Aprilie)

27/04/2020

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Tristețea unui Prohod.

În Vinerea Mare, vinerea de dinaintea Sfintelor Paști, seara, se oficiază denia cu Prohodul. Acesta este o cântare închinată Mântuitorului, patimilor și morții Sale. Este o cântare în trei părți, cu un conținut foarte bogat ca idei și învățături, dar și o melodie foarte suavă, mângâietoare, o tânguire demnă, în care se întrezărește speranța Învierii. În timpul Prohodului, în mijlocul bisericii se află o masă, pe care este așezat Sfântul Epitaf, care reprezintă icoana punerii în mormânt a Mântuitorului. Sfântul Epitaf este înconjurat cu flori aduse de credincioși. La sfârșitul Prohodului, Sfântul Epitaf este ridicat de preot și cântăreț sau un enoriaș și cu el se înconjoară biserica. La ieșirea din biserică toți enoriașii prezenți trec pe sub Sfântul Epitaf, iar la întoarcere intră în biserică trecând iarăși pe sub Sfântul Epitaf. Această trecere semnifică moartea și învierea noastră. În timpul când se înconjoară biserica bat clopotele, iar în cele patru puncte cardinale se fac opriri și preotul rostește ectenii pentru diferite trebuințe din viața omului și a comunității, ectenii pentru vii și pentru morți. Slujba se termină pe o notă optimistă, prin Sfânta Evanghelie a Învierii și Binecuvântările Învierii. Așadar, Domnul Hristos cel răstignit, mort și îngropat înviază, dăruindu-ne și nouă garanția învierii noastre. Citește restul acestei intrări »