Biblioteca este o memorie comună. Iar definiţiile ei sunt multiple, pe măsura serviciilor oferite, a fondurilor componente… Ea înmagazinează informaţie pe care omul a creat-o şi de care tot el, prin generaţiile vremurilor, are nevoie.
Materialele/suporturile pentru scriere, precum şi formele de stocare a acestora au evoluat. De la inscripţia pe piatră şi tăbliţe de lut, la manuscrise, pergamente, suluri de papirus…, cărţi tipărite pe hârtie, iată-ne ajunşi la forme electronice digitale, e-book-uri sau alte căi de stocare şi transmitere a informaţiei. În orice bibliotecă se află şi bibliotecarul. „Numele lui nu se acoperă niciodată de glorie – scria Ioana Dragotă în 1993 –, dar să ştii că pe traseul oricărui act de cultură circumscris cuvântului vei găsi undeva, cu siguranţă, şi un bibliotecar”.
În evoluţia societăţii „scrisul şi cititul, textul şi opera, autorul şi cititorul sunt imaginile metonimice, în oglindă, ale unei ecuaţii a cunoaşterii umane din ale cărei promisiuni, trădări şi reverii s-a născut, în fond, «progresul» culturii omeneşti” – astfel scria Augustin Ioan în revista Vatra nr. 1-2 din anul 2017 (p. 109). Deoarece cartea, „fie ea instituţionalizată sau nu, făcând parte dintr-o colecţie, devine parte şi dă viaţă unui loc numit Bibliotecă” (dr. Marta Cordea).
Scrisul pe piatră a fost folosit hăt departe în istorie, cu milenii în urmă. Întors acasă la Cicârlău, după vizitele cu concerte de muzică populară pe continentele lumii, prin anii o mie nouă sute şaptezeci şi ceva, cântăreţul Nicolae Sabău şi-a alcătuit în curtea casei „Cartea de piatră”, o alee unde sunt inscripţionate, în piatră, cele mai frumoase versuri populare. Este un exemplu care mă face să sper că şi cartea tipărită pe hârtie va mai apărea şi peste ani, va fi utilă.
Despre actuala bibliotecă băimăreană, Casa Cărţii numită Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, ştim multe lucruri. A crescut şi s-a dezvoltat sub ochii noştri, ne bucurăm de beneficiile ei. N-a fost întotdeauna aşa. Într-o vreme avea, de exemplu, spre coordonare biblioteci săteşti, volante sau biblioteci de casă. Iată ce aflăm din cotidianul Citește restul acestei intrări »
Ne-am propus să înfăţişăm în acest material câteva aspecte din viaţa şi activitatea profesorului sătmărean Francisc Groza, un vestit poliglot al vremii sale.
A văzut lumina zilei în 17 decembrie 1883 la Satu Mare în familia lucrătorului de pământ Vasile Groza, greco-catolic şi a Elisabetei Lerm, romano-catolică. Faptul că s-a născut într-o familie mixtă a fost unul dintre avantajele care l-au făcut să ajungă foarte bun cunoscător al mai multor limbi. A urmat gimnaziul şi Liceul Catolic Regal din Satu Mare, unde a dat dovadă de sârguinţă, în primul şi în al doilea an de gimnaziu şi în ultima clasă din liceu terminând cu eminenţă la toate materiile. Examenul de bacalaureat l-a susţinut la acelaşi liceu, obţinând calificativul „bine”. Şi-a îndreptat apoi paşii către centrul universitar Cluj, unde a absolvit în 1907, cu bursă de stat, Facultatea de Filosofie, Limbi şi Istorie. A fost aici un student sârguincios al profesorului universitar Csengeri János, originar şi el din părţile sătmărene.
După absolvire s-a întors la instituţia care l-a format, Liceul Catolic Regal din Satu Mare. Din primul an a fost numit diriginte al clasei I-a gimnazială, în anul şcolar 1908/1909 predând limbile maghiară, latină şi engleză, cumulând 17 ore pe săptămână la catedră.
Am remarcat că de-a lungul anilor a fost diriginte al unor personalităţi viitoare ale lumii ştiinţifice, culturale, politice sau ecleziastice sătmărene: Ioan Rentea, Bazil Hadzega, Virgil Nistor, Sever Oros, Octavian Ardelean, Citește restul acestei intrări »
Părțile sătmărene au dat țării câțiva bibliotecari – și oameni de carte – ce frumoasă îngemănare, deosebiți. Eugen Pavel Barbul, Aloisie Tăutu, Gabriel Ștrempel, Valentin Băințan și lista ar putea continua. Așa se formulează uneori când, ar fi prea multe nume de amintit. Astăzi însă nu este de prisos să mai amintim un nume. Chiar dacă sau tocmai pentru că cea despre care vrem să vă reamintim azi, deși mult mai cunoscută pe plan național, a văzut lumina zilei în frumosul sat sătmărean, Valea Vinului, exact acum o sută de ani, la 10 noiembrie 1921.
Despre specialista în paleografie și bibliologie de nivel național Livia Bacâru, născută în familia Anderco, am vorbit cu mai multe prilejuri, evidențiind faptul că a reușit să se remarce în capitala țării noastre, trudind cărturărește la cele mai de prestigiu instituții deținătoare de carte, Biblioteca Academiei și Biblioteca Națională. Lucru deloc întâmplător, Citește restul acestei intrări »
Suntem în anul centenarului nașterii Liviei Bacâru, dar și a istoricului literar, publicistului, profesorului Nae Antonescu (n. 18 decembrie 1921 – d. 18 iunie 2008). Născuți în același an, 1921, doar la o lună distanță, bibliologul Livia Bacâru și Nae Antonescu, «părintele revuisticii românești contemporane», și-au desfășurat activitatea în aceeași perioadă și s-au apreciat reciproc, scrie dr. Marta Cordea despre ei pe coperta IV a volumului Livia Bacâru, o viață dedicată cărții, autor: Maria Gârbe, apărut cu prilejul acestui centenar. Volumul cuprinde: repere biografice, un interviu cu Irina Hebe, sora Liviei, realizat în anul 2011, prefața/argument a Mariei Gârbe, indice cronologic, bibliografia operei (volume de autor, volume în colaborare, volume traduse, studii, articole, semnalări editoriale, recenzii, interviuri), referințe critice, corespondență, file de album.
Livia Bacâru (10 noiembrie 1921 – 11 august 1999)
Livia Bacâru s-a născut la Valea Vinului, județul Satu Mare, în familia Andercău. După absolvirea Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti s-a stabilit în capitală, încheindu-și viața pământeană la 78 de ani, în Cimitirul Bellu.
Și Să îți dea Domnul tot ce-ți dorești, / Zile senine și fericite / La mulți ani, să trăiești!
„Eram prin clasa a VI-VII-a – îmi scrie Marta Cordea –, când pândeam pe sub geamurile bibliotecii, să fie ea [Maria Gârbe] de serviciu şi să-mi mai recomande ceva de citit. Apoi, a fost prima mea «profesoară» de biblioteconomie, eu lucrând în primii mei ani de activitate la secţia pentru copii, imediat după terminarea liceului. Ţin minte şi acum prima mea zi de serviciu, când de dimineaţă era o altă colegă, dar eu o aşteptam cu sufletul la gură pe preferata mea. Frumoasă, cu părul lung şi negru”.
Pe Mariana, nu poți conta să-ți dea multe date despre ea.
De aceea încerc o prezentare făcută din păreri de-ale mele, din date reale, exacte (de pe unde le-am putut lua – inclusiv dintr-o fișă întocmită de ea însăși sau de prin articole de-ale ei) și din informații adunate de pe ici, de pe colo.
În puterea zilei. Sufletul pământului.
Mariana e venită în lume (15 august 1949) în mod minunat, în zi de luni, în deschiderea săptămânii, și de ziua Adormirii Maicii Domnului, ea având astfel în aceeași dată și zi onomastică, și zi aniversară. Și s-a născut și a copilărit într-un loc al minunilor, Citește restul acestei intrări »
În 11 august 2021, când au trecut 22 de ani de la ultima eclipsă totală de Soare a secolului XX, putem spune că şi cultura sătmăreană a fost atunci eclipsată prin trecerea în eternitate a Liviei Bacâru.
Livia Bacâru, cercetătoare de origine sătmăreană, poetă sensibilă, înzestrată cu harul traducerii, cum o caracteriza profesorul şi corespondentul de o viaţă, Nae Antonescu, discretă cu propria-i existenţă, modestă, a părăsit existenţa pământeană în ziua Eclipsei totale de Soare din 1999.
S-a născut la 10 noiembrie 1921 la Valea Vinului; suntem deci în prag de centenar al nașterii… Şi-a făcut studiile liceale la Satu Mare. După absolvirea liceului, s-a înscris la Facultatea de Istorie din Bucureşti. Citește restul acestei intrări »
Aurel Cordea (15 iulie 1937, Micula, jud. SM – 17 decembrie 2006, SM)
de dr. Marta CORDEA
Pe graficianul, pictorul, profesorul Aurel Cordea, absolvent al Institutului „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secţia Arte decorative şi textile, viaţa l-a purtat în numeroase locuri şi l-a surprins în şi mai multe ipostaze: după terminarea studiilor, timp de un an a fost asistent-preparator la institutul care l-a format, urmând să fie apoi profesor la Şcoala Populară de Artă din Satu Mare, la Liceul de Artă din Baia Mare şi spre sfârşitul carierei, la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, filiala Satu Mare.
Aurel Cordea. Imagine din Baia Mare
A lucrat ca muzeograf la Muzeul Judeţean din Baia Mare, ca redactor tehnic şi grafician la „Cronica sătmăreană”, iar la Teatrul de Nord din Satu Mare, ca scenograf Citește restul acestei intrări »
S-au împlinit recent 120 de ani de la nașterea omului de cultură Octavian Șireagu. Poet și eseist, remarcat însă îndeosebi ca traducător, fiu al învățătorului Petru Șireagu și al Aureliei Manu, s-a născut la 21 martie 1901 în Potău, jud. Satu Mare, având prenumele la naștere Iosif Octavian.
A început studiile gimnaziale la Liceul călugărilor minoriți din Șimleu Silvaniei, iar după aceea la Liceul român de stat „Gheorghe Șincai” din Baia Mare (1912-1920), în prezent, Colegiul Național „Gheorghe Șincai”.
Cât a studiat la Baia Mare, s-a remarcat printre elevii care au activat în Societatea de lectură „Gheorghe Șincai”. A fost student la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, obținând diploma de licență în ianuarie 1928, o dată cu Iustin Ilieșiu. A debutat publicistic în paginile revistelor „Sălajul” (Zalău), „Gazeta de Duminică” (Șimleu Silvaniei) și „Renașterea” (Baia Mare). Încă din anii studenției a colaborat la prestigioase publicații: „Societatea de mâine”, „Gazeta ilustrată”, „Patria”, „Tribuna”, „Steaua”, „Viața ilustrată” (Cluj), „Familia” (Oradea), „Observatorul” (Beiuș), „Progres şi cultură” (Târgu Mureș), „Adevărul literar și artistic”, „Viața literară”, „Vremea”, „Floarea de foc”, „Rampa”, „Epoca”, „Cuvântul”, „Curentul” (București).
Acum 70 de ani, la 26 martie 1951 s-a născut în „cel mai frumos sat din lume”, Ștefan Aurel Drăgan. Un om care îi consideră pe consătenii săi „cei mai frumoși oameni din univers”. O viață dedicată Bârsăului de Jos, deși locul de muncă i-a fost decenii întregi la Bârsăul de Sus, de asemenea drag sufletului său.
Prieten al secției și instituției noastre, am considerat de datoria noastră să îl omagiem astăzi. Pe lângă această postare, la Sala de lectură „Gheorghe Bulgăr” a fost amenajată o mica expoziție cu câteva dintre volumele sărbătoritului de astăzi.
A debutat în paginile cotidianului, pe atunci singurul în județul Satu Mare, „Cronica sătmăreană” în 12 iunie 1971, cu poeziile «Alai» și «Clipă». În aceeași pagină, la rubrica «Poșta paginii», V. Mărneanu (pseudonimul lui Vasile Savinescu, responsabilul paginii de cultură îi scria tânărului debutant: „Se întrezărește un orizont nou, de cu totul altă factură și perspectivă. Aici adie ușor un alt tip de pericol – cel al ipostazierilor panteiste («Neliniște» și «Ritual» – altminteri frumos scrise. Sper ca deconspirarea de față să nu te întristeze…”.
Fostul director al Bibliotecii Județene Satu Mare, publicistul și scriitorul Voicu D. Rusu, aniversează astăzi 75 de ani.
Născut în 4 martie 1946 la Terebeşti, în familia unor cunoscuţi dascăli ai plaiurilor sătmărene, Ghizela și Dumitru Rusu, la venirea pe lume a primit două prenume, care nu prea pot fi transpuse în altă limbă, poate chiar de aceea: Voicu și Radu. A absolvit Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare, pașii vieții ducându-l după aceea la Facultatea de Filologie la Cluj-Napoca. Câţiva ani a funcţionat ca profesor de limba română în municipiul Satu Mare.
A cochetat din adolescență cu literatura, astfel că nu s-a mirat nimeni când a debutat în 1968 în paginile cotidianului „Cronica sătmăreană” (în primul an de apariție a acestuia) cu schiţa „Jocul”. De-a lungul anilor a mai adus la lumină schițe precum „Fata Morgana”, „În fiecare zi se naște un copil” sau „Împăcarea”.
Publicat de angelasimionca 
e-Bibliotheca septentrionalis 