MĂRTURISIRE TÂRZIE

30/11/2011

de Milian OROS

Delia Florea_Dantela (1)Atunci, în 1954, balul de Anul Nou s-a organizat într-o sală mai mare a şcolii generale din sat. Câţiva feciori, numai buni de însurătoare, ajutaţi de codane, gureşe ca nişte vrăbiuţe, au fost cei care au făcut pregătirile pentru sărbătoarea dintre ani. Băncile au fost scoase din sală şi depozitate într-o alta, din apropiere. Pe pereţi, aproape de tavan, au fost atârnate mai multe lămpi cu petrol. Oglinzile lor, mari şi rotunde, au fost îndreptate să bată lumina spre mijlocul sălii. Duşumeaua din scândură de brad, curăţată şi lustruită cu petrol şi ceară, părea ca nouă. Din mijlocul tavanului spre pereţi, au fost atârnate panglici multicolore din hârtie creponată. Fetele şi-au cotrobăit prin lăzile de zestre şi, nealcoşe, au adus ştergare din pânză albă, cu modele înflorate, să împodobească ori să acopere, ici-colo, pereţii cu tencuială uzată de vreme ori stricată de joaca copiilor care peste an învăţaseră în acea sală. Chiar şi tablourile mai-marilor vremii, rămase atârnate pe peretele din faţă, şi-au primit fiecare straiul de sărbătoare. De sub un ştergar maramureşean, chipul lui Dej privea parcă mai pătrunzător spre cele ale lui Stalin şi Lenin.

Citește restul acestei intrări »