Dirijarea influenței exercitată de TV

23/09/2021

de dr. Vlad Ioan BONDRE

Este cunoscut faptul că la baza conduitei etice stau obișnuințele morale și trăsăturile de caracter formate de-a lungul anilor și consolidate prin transpunerea lor consecventă în practică. Stabilizarea noastră ca indivizi se reflectă prin deciziile pe care le luăm ca urmare a influențelor externe. Din nefericire, suntem predispuși a ne împropia din mesajul transmis fără a cerceta în amănunt înțelesul subliminal, fapt ce ne poate încadra în categoria consumatorilor de ireal.

Tranziția de la informare la cunoaștere a suferit mult în ultimii ani, iar ceea ce ni se transmite azi prin mijloacele moderne de informare în masă face parte dintr-un sistem de conversie a credinței sau de pervertire a minții. Deși ne catalogăm ca fiind pregătiți pentru a păstra o decență a crezului și a realității, ne lăsăm, totuși, dirijați de semnalele hipnotice de tip mass-media. Citește restul acestei intrări »


Generaţia de imbecili spălaţi pe creier

16/10/2016

ciprian-domnisorude Ciprian DOMNIȘORU
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/generatia-de-imbecili-spalati-pe-creier-117747.html

Într-un discurs recent la un congres al istoricilor români, rectorul universităţii Babeş-Bolyai, Ioan-Aurel Pop, a răbufnit despre tânăra generaţie: „Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate la un loc!”[…] Sunt oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică.” (integral aici)

Pentru că profesorul în cauză a avut o atitudine ambiguă în faţa plagiatului lui Ponta, iar discursul său pare infuzat de teoria conspiraţiei, intervenţia sa (care avea ca subiect predarea istoriei) a fost amplu criticată în presă şi în mediul online. Ioan-Aurel Pop a fost etichetat în urma acestui discurs drept retrograd, comunist, genul de academician acru, aruncând cu săgeţi din turnul de fildeş către tineretul „frumos”. Citește restul acestei intrări »


Televizorul, regele ştirilor şi în 2015

22/03/2016

Psiholog: „Social-media – mai mult pentru relaxare şi socializare, oamenii percep TV-ul ca o sursă mai credibilă de informare”

Dan Ivanescu_img_0125

psiholog Dan Ivănescu

COMUNICAT DE PRESĂ – Asociaţia Sănătate Mintală pentru Calitatea Vieţii ¸ Plus Communication

Televizorul rămâne, şi în 2015, sursa de ştiri preferată de cei mai mulţi consumatori de media din întreaga lume (53%). Motoarele de căutare ocupă locul secund, fiind preferate de 38% dintre utilizatori, social-media – locul 3 (33%), urmate de ziarele tradiţionale (18%), website-urile ziarelor (17%), website-urile posturilor TV (16%), posturile tradiţionale de radio (11%), revistele tipărite şi website-urile revistelor (câte 8%) şi radiourile online (4%), se arată într-un studiu realizat de Noelsen, pe un eşantion de peste 30.000 utilizatori de internet, din 60 de ţări.

Cu toate acestea, utilizatorii cu vârste cuprinse în 15 şi 20 de ani – supranumiţi de specialişti generaţia Z – afirmă că social-media este sursa lor favorită de ştiri, în proporţie de 47%, iar 45% aleg posturile TV pentru a se informa. Citește restul acestei intrări »


ESEU. Invazia imbecililor

28/10/2015

pledoarie pentru necesitatea lecturii

de Nicolae IUGA

Nicolae IugaO găselniţă de dată recentă, cu un fals aer de înţelepciune profundă, ne spune că „o imagine poate să spună mai mult decât o mie de cuvinte”. Există, desigur, foarte mulţi autori care împărtăşesc această părere. Alegaţia poate fi adevărată, dar numai la modul pervers.

Dar să revenim la cea mai veche şi mai acceptată reprezentare a sufletului omenesc. La Platon (în Phaidros, dar mai cu seamă în Republica)[1], psihicul are trei componente: gândirea (phrenos), afectivitatea (thymos) şi voinţa (epithymia). La aproape două mii cinci sute de ani după Platon, în ştiinţa psihologică a secolului XX domină această concepere a sufletului ca fiind structurat pe trei vectori: cognitiv, afectiv şi volitiv. Congnitivul este la rândul lui o structură supraetajată pe verticală, de la senzaţie şi percepţie, niveluri de cunoaştere pe care le avem în comun cu animalele, până la reprezentare şi gândirea abstractă, gândirea fiind o formă superioară de cunoaştere, specifică omului şi exclusiv umană.

Imaginea, chiar şi atunci când este intens semnificativă, se adresează de fapt nivelului percepţiei şi reprezentării individului, nu intelectului şi raţiunii, deci se adresează unor etaje subintelectuale. Registrul imaginii se cuplează cu percepţie şi reprezentarea, nu cu intelectul şi raţiunea. Sigur, o imagine şocantă poate să spună mai mult decât – probabil – o mie de cuvinte, dar cuvinte din acelea care nu vehiculează neapărat un conţinut al gândirii. În schimb, pentru oamenii care gândesc, afirmaţia este valabilă pe dos. Un singur cuvânt poate să spună mai mult decât o mie de imagini, ba mai mult chiar decât un milion de imagini, practic cât o infinitate potenţială de imagini, deoarece imaginile obiectelor care se pot subsuma unui concept – ca să folosim o expresie kantiană – nu sunt nici numărabile şi nici limitate cantitativ. Totul depinde, repetăm, de faptul dacă omul gândeşte sau nu. Dacă da, atunci nu; atunci imaginile nu pot şi nici nu au cum să spună mai mult decât cuvintele. Dacă nu, atunci da, atunci imaginile pot să spună mai mult decât cuvintele. Citește restul acestei intrări »