Scrisoare pentru o Floare de Crin

13/07/2017

de Mihai EPLI

Mihai EpliSînt înlăcrimat de profundă bucurie că prietena mea a ajuns acasă, aştept să-i spun cât sînt de fericit dar poate nu o voi vedea niciodată.

În zadar scriu poezii datorită ei, fiindcă uneori îi simt lipsa şi mă doare tare rău clepsidra sufletului meu neputând uita ce a fost cândva între noi.
Cândva.

Din păcate, avea Floarea Mea de Crin dreptate când spunea că eu sînt un titan sensibil, fiindcă simt aproprierea ori depărtarea ei, fiindcă a fost şi este o zeiţă pentru mine.

Sînt înlăcrimat stând pe o bancă acum goală sub salcie, fără ea suspinând în zadar înspre titanie, fiindcă lipsa ei o simt în fiecare bătaie monotonă din inima mea… vulcanicul din sângele meu ce m-a titanizat acum m-a lăsat solitar în eterna mea bucurie… Citește restul acestei intrări »


Întrebări acute (fragment de eseu)

09/07/2017

Mihai Eplide Mihai EPLI

Mă gândesc oare de ce am atâtea enorme întrebări asupra întunericului ori luminii? Tont nu sînt, poate nu am înțeles corect de ce în sufletul meu port cele două părţi din Univers. Uneori mă simt închis în corpul meu sau inima mea diamantină ce bate… parcă nimic din interioru-mi enigmatic nu vrea să iasă, chiar dacă socializez necomunicând cu persoanele potrivite.

Mă gângesc în felul următor… e uşor să suferi mereu pentru ceva în viaţă, dar e atât de greu să plângi, fiindcă aceste lacrimi sînt purificarea mea. Bătaia inimii mele acum e monotonă, denotă titania în antiteză cu realitatea, arată zâmbetu-mi tandru când mă uit în ochii albaştri, ochi pierduţi în lumină de mult. Citește restul acestei intrări »


Gânduri luminate (bucată de eseu)

22/06/2017

Mihai Eplide Mihai EPLI

Poluat cu fericire ascult azi cum bate vântul, mângâindu-mi cu drag faţa la fel cum mă îmbrăţişează inima ta sau faptul că am răbdare să scriu cu drag un poem sihastru din mine

Plouat cu fericire simt dorul faţă de o prietenă de-a mea. Pe ea am văzut-o doar o secundă, chiar dacă voiam să-i spun mai multe tandre măslinii cuvinte calde, azi nu regret că nu am zâmbit alături de ea ca de obicei, totuşi în sufletul meu nu adie aceeaşi lumină.

Acum solitar sunt fără ea, dar fericit că m-am întâlnit cu Paula, fata drăguţă cu care am putut schimba câteva vorbe. Împlinire totală nu simt, fiindcă în totalitate nu am să fiu niciodată fericit în toate contextele esenţiale ale vieţii, dar zâmbesc… Citește restul acestei intrări »


Gândind mereu, mereu

14/03/2017

de pr. stavr. Radu BOTIŞ

pr. Radu Botis_2Orbecăim adesea cuprinşi de indiferenţă. Uităm să iubim răsăritul soarelui într-o dimineaţă dulce de vară, când fiorul răcorii îşi dezveleşte de sub geana unei noi zile minunăţia a tot ce ne înconjoară.

Uităm să ne închinăm adânc Atotputernicului Dumnezeu mulţumind pentru un nou răsărit vieţii noastre. Pare-se ca ceva de rutină şi prea neînsemnată, o clipă de reculegere în preajma Atotprezenţei Divine. Treburile zilnice ne cheamă grăbit tumultului vieţii acesteia cu atâtea şi atâtea preocupări şi griji. Suntem stresaţi, nervoşi, neîngăduitori, reci, parcă neavând aproape nimic în comun unii cu alţii. Dar totuşi avem: chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, suntem revărsarea Trinităţii (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt) în noi, în fiecare. Citește restul acestei intrări »


România de azi şi omul nefericit

25/11/2016

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

foto_delia-floreaPrivit prin lentila deformată a memoriei, trecutul apare mult îndulcit. De aici şi tendinţa de a idealiza mereu trecutul.

Românul, din nefericire, trăieşte mereu în trecut, prezentul părându-i-se ostil, şi viitorul neinteresându-l. Îi lipseşte, în general, românului, iniţiativa şi cultivă prea mult suspiciunea. Prea mult demonizează noţiuni ca: om bogat, om de afaceri, parlamentar, politician, aceasta fiind o racilă rămasă de la comunişti. Citește restul acestei intrări »


Călătorie prin cronotopul misterios al lumii

22/11/2016

octavian-lupu_realitatea_in_oglinda_drumului

de Octavian LUPU

Orice lucrare artistică realizează un transfer al limbajului autorului în cel al cititorului şi o impregnare a gândirii publicului spectator cu sistemul de idei al creatorului.” — Mihail Bahtin

Lumile paralele se creează involuntar de fiecare dată când ajungem în alte spaţii decât cele obişnuite. Aceste lumi nu sunt direct conectate între ele, ci trebuie să existe un factor declanşator, care să străpungă învelişurile de separaţie. Acesta poate fi un eveniment exterior, dar frecvent el este interior, rezultând din reverberaţia puternică a unei trăiri ce depăşeşte pragul experienţei obişnuite.

Am citit mai demult despre noţiunea de cronotop. Spaţiul şi timpul formează de fapt o singură entitate, ce nu admite discontinuităţi. Citește restul acestei intrări »


Armonii autumnale

31/10/2016

Livia Marcande prof. Livia MĂRCAN,
Satu Mare

Frânturi de propoziţii despre vreme. Frânturi de propoziţii despre bani. Paşii calcă iarba udă de ultimă oră. Miros de gutui, miros de nuci, miros de prune, miros de benzină arsă.

Undeva, în depărtare, un lac albastru; luciu al apei; linişte, iar deasupra tot luciul apei. Linişte. Fum străveziu, fum diafan.

Univers nemărginit, uniformitate acaparatoare în arămiu; unduire spre o uşă fixată spre altundeva, neant: nişă de păstrat amintiri neutre; nedesluşite numere, numere de la zero la minus infinit.

Acum totul este acum, nu există nici ieri, nici mâine; aşteptare, aşteptarea apariţiei unei cărţi despre miracolul toamnei; arbore cu infinite ramificaţii, armonie a naturii, armonie inimitabilă. Citește restul acestei intrări »