DORINȚĂ

de Mircea Dorin ISTRATE

Pe ulița-nierbată, de-acum doar vântul bate
Că duși îs toți de-o SAMĂ pe Coastă la HODINĂ, 
Pe-aici, de multă vreme nu se mai face TINĂ,
Că nu mai umblă nimeni și porțile-s legate.

Un câine nu mai latră din câți or fost odată
La fiecare casă de om mai VREDNICIT,
De vremea cea prelungă, ȘOPRONUL s-o HÂIT,
Iar cumpăna fântânii, în parte mi-i lăsată.

ERAM ATUNCI

de Mircea Dorin ISTRATE

Ca toți copiii humii și eu am fost odată
Odorul drag al Bunii și clipa-i de noroc,
De-aceea-ntotdeauna tot ce-am dorit vreodată
Ceva de-mbucătură, ea îmi făcea pe loc.

Mereu voi ține minte o ZAMĂ de ȘĂLATE,
Ori una bine-AITĂ cu ouă-n PĂPĂRAIE,
La foc de lemne HIARTĂ și DREASĂ cu mult lapte
Și cu bucăți de slană, prăjită în TIGAIE.

GĂLUȘTELE cu PRUNE și JEMLECAȘĂ dulce
Și CRUMPENELE coapte-n coptor, cu PORODICI,
Cu ceapă și cu brânză care să-i puie cruce,
Să MÂNCI ca nesătulul, ajungă-ți în OPINCI.

Jertfă dusă la suprem de către un erou al zilelor noastre

Poem închinat doamnei limbii române, Ligya Diaconescu

Ligya Diaconescu
(14 iulie 1960 – 5 martie 2021)

de Melania RUSU CARAGIOIU

Zilele noastre se scurg în așteptare,
Așteptăm semnul magic din ceruri precum păsărelele însetate, o picătură din lacrima ploii.
Așteptăm minunea care ne este hărăzită și în căutarea căreia a plecat Ligya.
Așteptăm nu o placă de bronz, ci suflul Ligyei, cald și benefic.
Adierea hlamidei ei indiene, Reiki, ne înălța în visele plutinde ale bucuriei și desăvârșirii.
Visam mereu la împlinirea unui vis care este al nostru de-a pururi,
Visul acela pe jumătate cucerit prin râvna Ligyei.
Visul de a nu fi uitat și doar pus în raftul istoriei, a limbii noastre dragi, „LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ”.

 

capriciu de iarnă

de Melania RUSU CARAGIOIU

Se-ntinde mâna iernii-n fluturare
De stele cristaline şi uşoare,
Fugind din eterata lor strânsoare
Pe cai de vânt, sub şfichiurile rare.

A prins toţi solitarii-n promoroacă,
Învolburând deasupra-le poeme
De nori plutinzi, ca albele trireme –
Cortine boreale-n dor de joacă.

Tabloul trist cu lupu-n flămânzire
L-am scos din pod şi-n sala cea de mese
L-am prins fundal, în ore de primire,

PLUGUȘOR

de Melania RUSU CARAGIOIU

Am venit ca altădată
Să-aducem neauă curată,
Gânduri bune peste an,
Bogăție sub troian   
Și urări multe: toptan!  
Holdele-n belşug să crească,
Viţa-n chihlimbar rodească,
Grâul-aur, cât mai mult,
Laptele curgă-n tumult

Case-nalte pân’ la nori,
Mândre fete şi feciori !

          

Vă urăm de sănătate,
Cu ani mulţi şi spor în toate!

COLIND PENTRU COPIII NOŞTRI

de Melania RUSU CARAGIOIU

(Cuplet pentru partitura muzicală scrisă și interpretată de Compozitorul Profesor, Silviu Almăjan din Timișoara)

Dintr-un vălătuc de nea
S-a aprins clipind o stea.
Leru-i ler, o stea…

S-a urcat sclipind pe cer;
Nu-i păsa că era ger…
Leru-i ler şi leru-i ler…

Şi-a pus plete de cometă
Şi tăiş de arbaletă.
Leru-i ler şi leru-i ler…

PREGĂTIM CRĂCIUN FRUMOS, DE NAȘTEREA LUI CHRISTOS

Poem-colind

de Melania RUSU CARAGIOIU

Bună seara al meu frate,
Vă urăm de sănătate,
De-aici din străinătate.
Vă vedem cu masa plină,
De bunătăți și lumină;
Frați la Domnul se închină.

Cerul se deschide lin,
„Linu-i lin și iarăși lin”,
Veste nouă noi primim.
Ne rugăm, ne veselim
Un Crăciun să prăznuim,
Din tot sufletul curat,
Din cugetul împăcat,
Din oraș și până-n sat…

CU VICLEIMUL

de Melania RUSU CARAGIOIU

Prin nămeţi grei pe tot drumul,
Leru-i ler, o stea pe cer,
Vă aducem azi Crăciunul,
Leru-i ler, o stea pe cer.

Am venit cu Vicleimul,
Leru-i ler, o stea pe cer,
Vicleimul – Betleemul,
Leru-i ler, o stea din cer,
Să vă cântăm o poveste
Leru-i ler, o stea din cer,
Ce a fost şi astăzi este,
Leru-i ler şi leru-i ler.

Iată-L, Pruncul mic, Iisus
Leru-i ler, o Stea de sus,
Precum proorocii au spus,
Leru-i ler, o Stea de sus !

COLIND, COLIND

de Melania RUSU CARAGIOIU

Colind lumea peste zări,
Colind, colind,
Peste zări şi peste mări,
Colind, colind.
Pe jos, către Betleem,
Colind, colind,
Pruncul Isus să-L vedem
Și Lui să Îi închinăm:
Colind, colind.

Iar sună şi iar răsună,
Colind, colind,
Aducând vestea cea bună,
Colind, colind.
Îngeraşii azi închină,
Colind, colind,
Către a lumii lumină
Colind, colind.

FEBRA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

de Melania RUSU CARAGIOIU

Prin ogradă orătănii cer într-una de mâncare,
Iar godacii îl aşteaptă pe Ignat, cu nepăsare…

Ies copiii de prin case și se duc la săniuş;
De ai sanie, creştine!… Dacă nu, hai la gheţuş…

Pomii se feresc din cale, când alaiul s-a pornit!
Ce zăpadă? Ce nămețe? Şi omătul s-a topit!…