Ochii albaştri

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Eram tineri şi fericiţi. Paşii ne răsunau veseli, pe străzile oraşului dintre coline. Primăvara din noi se îmbrăţişa cu primăvara din pomi. Cât timp a trecut de atunci, de când paşii mă purtau de-a lungul şi de-a latul acestui oraş?…

Când am păşit prima oară pe străzile Clujului, am rămas pentru puţin timp aici. Venisem, mai bine zis, fusesem adus, cu speranţa că o să reuşesc să recâştig ceea ce pierdusem într-o clipă, însă pierderea s-a dovedit a fi ireparabilă.

Prietenii

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Parcă mai ieri eram tânăr, tânăr de tot, şi parcurgeam viaţa alături de prietenii mei, lipsiţi de griji majore. Când s-au dus toţi aceşti ani?… Ştiu bine că i-am trăit pe toţi. Revăd, adesea, cum erau odată acei ani, cu toate speranţele şi visele lor.

Acum, când trăiesc iarna vieţii mele, parcă sunt luat prin surprindere şi mă întreb când am ajuns aici şi cum de am ajuns atât de repede!… Unde s-au dus atâţia ani şi unde s-a dus tinereţea?…

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 349 (1-15 mai)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! Hristos a înviat!

„Nu am om!”
Bolnavul de la scăldătoarea Siloamului aștepta de 38 de ani pe cineva să-l ajute să intre cel dintâi în apă. Nu mai avea părinți, frații – dacă-i avusese, erau căsătoriți, la casele lor, cu grijile și cu problemele lor, prietenii dispăruseră. Cu mai multe duminici în urmă întâlnisem un alt om paralizat, care a fost adus pe targă de patru oameni, fie că erau rude, fie că prieteni. Aceia se zbat pentru cel bolnav, trec peste toate considerentele, urcă pe acoperișul casei cu bolnavul pe targă, desfac acoperișul și coboară targa în fața Mântuitorului, care se afla la masă. Osteneala și curajul lor au fost răsplătite prin împlinirea cererii, respectiv vindecarea slăbănogului. În cazul de față, avem o altă situație. Bolnavul e singur, nu are pe nimeni apropiat. Zăcea culcat pe păturica lui, era călcat de picioarele celor ce se înghesuiau în jurul scăldătorii.

Sublime acorduri de Strauss

Gabriela Genţiana, Cristina, Teodor Groza

de Gabriela Genţiana GROZA

Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena are pentru mine și soțul meu o semnificație aparte. Ne-am cunoscut în București, când eram studenți, la 1 februarie 1964, și ne-am căsătorit după câteva luni, pe 21 mai, în zi sfântă. Anul acesta am împlinit 53 de ani de când suntem împreună. În această perioadă fiii noștri s-au căsătorit și are fiecare câte un urmaș. Ajunși la vârsta senectuții trăim printre semenii noștri cu credința că e vremea celor tineri să fie pe scena deschisă a vieții.

Oameni şi locuri de neuitat

Viorel Șerban

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Când am păşit prima oară pe străzile Clujului, am rămas puţin timp acolo. Speram să recâştig ceea ce pierdusem într-o clipă, dar pierderea s-a dovedit ireparabilă. Am ajuns, aşadar, într-un oraş moldav, Târgu Frumos, unde, călăuzit de doi dascăli, pe care îi port şi azi cu drag în suflet, profesorii: Nicolae Pipă şi Gheorghe Stan, am deprins metoda căpitanului de artilerie francez, de citire şi scriere nocturnă, codificată apoi genial de Louis Braille. Şi m-am întors la Cluj, această incomparabilă vatră de istorie europeană şi de memorie românească.

Blaga se stinsese de un an şi mai bine, dar paşii săi mai răsunau pe străzi, în frunzele copacilor şi-n sufletele oamenilor, glasul său mai răscolea mirabile seminţe. Scriitorul Ion Agârbiceanu, venerabilul preot greco-catolic, aflat la o vârstă înaintată, îşi trăia ultimul an de viaţă pe acest pământ.

Galeria cu amintiri

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

În galeria profesorilor ce m-au pregătit pentru marea luptă ce aveam să o dau cu viaţa la terminarea şcolii, printre cei cărora le port un deosebit respect, putând astăzi vorbi din păcate şi de o pioasă a lor amintire, figurează şi medicul balneolog Teodor Agârbiceanu, cel care m-a iniţiat, atât pe mine, cât şi pe alţii din numeroase promoţii, în tainele masajului.

Teodor Agârbiceanu a fost, alături de medicul balneolog profesor Marius Sturza, cel care a pregătit primele promoţii de masori la noi în ţară. Ambii le-au dat nevăzătorilor posibilitatea să lucreze în această frumoasă meserie, în care calitatea şi rezultatul muncii nu sunt cu nimic influenţate de lipsa vederii. Dimpotrivă, datorită simţului tactil mai dezvoltat, persoanele lipsite de vedere pot avea o mai bună prestaţie medicală, reuşind să depisteze diferite contracturi musculare ascunse, noduli şi alte iregularităţi ale organismului. Personal, am făcut parte din ultima promoţie de asistenţi medicali dusă în pregătire până la capăt de către distinsul medic. În luna ianuarie 1976, el avea să treacă în eternitate, răpus de cancer, la vârsta de 64 de ani. A fost fiul cunoscutului scriitor ardelean Ion Agârbiceanu şi fratele celebrului fizician Ion Marin Agârbiceanu, părintele laserului românesc.

Un cadou frumos

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Ziua, soarele verii arde cumplit în Bărăganul ialomiţean. Seara şi noaptea, ţânţarii cu bâzâitul lor ascuţit, ca nişte avioane în picaj, se reped asupra corpurilor umane şi înţeapă al dracului, cu acea „sculă minusculă”.

Aveam să fac cunoştinţă cu acea realitate a câmpiei. Eu, băiatul crescut la poalele Apusenilor, în vara lui 1973, când împreună cu bunii mei prieteni Cornel şi Nelu, poposeam în staţiunea balneoclimaterică Amara în căutarea unui loc de muncă, pentru două luni.

Pacienţii din staţiune erau în majoritate din ţară. Într-o perioadă, însă, staţiunea a avut şi un grup mic de evrei. Mulţi din acei evrei erau plecaţi din România prin preajma celui de-al Doilea Război Mondial, şi aceştia încă vorbeau destul de bine limba română. Erau însă şi câţiva din acel grup care nu ştiau decât idiş şi foarte puţine cuvinte în engleză.