Galeria cu amintiri

05/04/2017

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

coperta_viorel-serban_colectionarul-de-amintiriÎn galeria profesorilor ce m-au pregătit pentru marea luptă ce aveam să o dau cu viaţa la terminarea şcolii, printre cei cărora le port un deosebit respect, putând astăzi vorbi din păcate şi de o pioasă a lor amintire, figurează şi medicul balneolog Teodor Agârbiceanu, cel care m-a iniţiat, atât pe mine, cât şi pe alţii din numeroase promoţii, în tainele masajului.

Teodor Agârbiceanu a fost, alături de medicul balneolog profesor Marius Sturza, cel care a pregătit primele promoţii de masori la noi în ţară. Ambii le-au dat nevăzătorilor posibilitatea să lucreze în această frumoasă meserie, în care calitatea şi rezultatul muncii nu sunt cu nimic influenţate de lipsa vederii. Dimpotrivă, datorită simţului tactil mai dezvoltat, persoanele lipsite de vedere pot avea o mai bună prestaţie medicală, reuşind să depisteze diferite contracturi musculare ascunse, noduli şi alte iregularităţi ale organismului. Personal, am făcut parte din ultima promoţie de asistenţi medicali dusă în pregătire până la capăt de către distinsul medic. În luna ianuarie 1976, el avea să treacă în eternitate, răpus de cancer, la vârsta de 64 de ani. A fost fiul cunoscutului scriitor ardelean Ion Agârbiceanu şi fratele celebrului fizician Ion Marin Agârbiceanu, părintele laserului românesc. Citește restul acestei intrări »


Un cadou frumos

26/03/2017

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

coperta_viorel-serban_colectionarul-de-amintiriZiua, soarele verii arde cumplit în Bărăganul ialomiţean. Seara şi noaptea, ţânţarii cu bâzâitul lor ascuţit, ca nişte avioane în picaj, se reped asupra corpurilor umane şi înţeapă al dracului, cu acea „sculă minusculă”.

Aveam să fac cunoştinţă cu acea realitate a câmpiei. Eu, băiatul crescut la poalele Apusenilor, în vara lui 1973, când împreună cu bunii mei prieteni Cornel şi Nelu, poposeam în staţiunea balneoclimaterică Amara în căutarea unui loc de muncă, pentru două luni.

Pacienţii din staţiune erau în majoritate din ţară. Într-o perioadă, însă, staţiunea a avut şi un grup mic de evrei. Mulţi din acei evrei erau plecaţi din România prin preajma celui de-al Doilea Război Mondial, şi aceştia încă vorbeau destul de bine limba română. Erau însă şi câţiva din acel grup care nu ştiau decât idiş şi foarte puţine cuvinte în engleză. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 345 (1-15 martie)

25/03/2017

maica-domnulu-eleusa_interpretare_foto_delia_florea

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Glasul Pământului.
Am avut fericitul prilej de a participa la festivitatea de lansare a unei cărți de valoare, publicată de Domnul prof. Marius Arbănași din Turnu Severin, intitulată Toponimia submontană a Mehedințiului (Târgu Jiu, Editura Măiastra, 2016, 352 pag.). Este de fapt teza de doctorat a Domniei Sale.
pr. Al. Stanciulescu-BardaLa festivitate au participat personalități ale culturii mehedințene, public interesat de problemă și elevi. Au vorbit despre carte lingviști, alți filologi, istorici. Cum nu putea să lipsească martie din post, și subsemnatul a fost invitat să ia cuvântul, chiar dacă era un simplu preot rătăcit accidental printre oameni de cultură.
Dacă toți vorbitorii au lăudat autorul și cartea, subsemnatul a început prin a-l critica. Domnul prof. Marius Arbănași s-a dovedit a fi de modă veche. Cine mai lucrează azi la o teză de doctorat de la tinerețe până la bătrânețe? Cine mai are răbdarea și puterea de a străbate peste 140 de localități, de a sta de vorbă cu sute de oameni, de a pierde mii de ore în biblioteci și arhive, la masa de scris, încercând să descifreze taine pe care doar pământul le mai știe? Astăzi, în epoca lui copy-paste, nu se mai procedează astfel. Astăzi, când plagiatul este sport de performanță la români, o teză de doctorat se poate face într-o noapte. Sunt dezbateri grele, privind procentul obligatoriu de originalitate dintr-o teză de doctorat. Citește restul acestei intrări »


Ciobanul şi masajul

22/03/2017

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

coperta_viorel-serban_colectionarul-de-amintiri– Tu, încă nu sosiseşi la Amara. Cred că înainte cu o săptămână de venirea ta, avusese loc această întâmplare pe care vreau să v-o povestesc. Dacă mă gândesc bine, cred că ţie ţi-am povestit-o atunci când ai sosit la Amara, chiar dacă acum, poate, nu îţi mai aminteşti. Ina şi Maria, însă, nu au de unde să o cunoască.
– Nu îţi fă probleme. Chiar dacă am să o ştiu, îmi va face, cu siguranţă, plăcere să îmi mai amintesc de acele locuri şi de acele zile petrecute împreună. Deşi a durat numai o lună şederea mea la Amara, pot spune că a fost una din cele mai frumoase luni din viaţa mea. Eram pe atunci, cu toţii, foarte tineri… Tu şi cu Cornel, numai ce dăduserăţi bacalaureatul, iar eu, de-abia intram în anul patru de liceu…
– Da, ai dreptate, Nelule… Şi când te gândeşti că de atunci au trecut mai bine de treizeci de ani!… Dar hai să nu lăsăm vinul să se încălzească în pahare şi melancolia să ne cotropească cu totul. Citește restul acestei intrări »


Ce înseamnă, uneori, să vrei să flatezi

19/03/2017

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

coperta_viorel-serban_colectionarul-de-amintiriO întâmplare ciudată am avut şi eu la Amara, cu Marcus, pacientul lui Nelu, cel cu lama de bărbierit.

Soţia lui Marcus, o doamnă destul de drăguţă şi vorbăreaţă, făcea masaj la mine. Plecase şi ea, de copilă, de la Bucureşti, însoţindu-şi părinţii în Israel. La fel ca şi soţul ei, nu uitase însă limba română şi o vorbea destul de bine şi acum.

Doamna Miriam, fiind mulţumită de felul cum îi făceam masajul, după fiecare şedinţă îmi lăsa bacşiş zece lei. – Zece lei, pe atunci, nu era o sumă de neglijat. Cu acea sumă, se puteau cumpăra două beri sau o sută de mililitri de coniac din cel mai bun, ori, cine era fumător îşi putea lua trei pachete de ţigări „Carpaţi”.

Cam după vreo cinci zile de la venirea grupului de evrei în staţiune şi cam tot atâtea de când îi făceam doamnei Miriam masaj, mă întâlnesc cu Marcus pe unul din coridoarele policlinicii. Citește restul acestei intrări »


Romanii şi românii

13/03/2017

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

coperta_viorel-serban_colectionarul-de-amintiriÎntr-o seară plăcută de vară, stam la o masă de pe terasa restaurantului Agrementul şi savuram aroma unui vin de pe Târnave, alături de soţie şi de prietenii Nico şi Radu.

Staţiunea balneoclimaterică Geoagiu Băi, o adevărată oază de verdeaţă, ne răsfăţa cu răcoarea ei plăcută, după o zi toridă. De la nişte difuzoare, muzica se auzea discret, în aşa fel că ne puteam depăna amintirile în voie.

Ca de obicei, cel care întreţinea şi anima conversaţia era Radu. După bancuri şi întâmplări de tot felul, nu mai ştiu prin ce împrejurare, discuţia a ajuns la bătăliile de cucerire a Daciei de către romani, mai precis la cea de la Tapae din Banat.

La un moment dat, Radu s-a întrebat, mai mult în glumă, dacă romanii se vor fi dus, după bătălie, să facă băi la Herculane, cunoscându-se importanţa ce o dădeau ei băilor. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 344 (16-28 februarie)

13/03/2017

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Dumnezeu e viu!
SfTreime_Rubliov
La sfârșitul veacului al XIX-lea, un filosof german, Nietzsche, declara că „Dumnezeu a murit!” Pur și simplu. Considera credința oamenilor drept viața lui Dumnezeu. Vedea necredința din jurul lui și trăgea concluzia că Dumnezeu a dispărut odată cu credința oamenilor. Oricum, zicea el, omul este din fire o ființă religioasă, sentimentul religios este înnăscut în om. Ca atare, în locul lui Dumnezeu trebuie pus altceva în sufletul omului. Cel mai potrivit ar fi tot omul, adică omul să fie dumnezeul omului. Ciudată teorie! Citește restul acestei intrări »