de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA
Arhimandritul Iuliu Scriban a fost unul din monahii de înaltă cultură din perioada interbelică românească. A funcționat mulți ani ca redactor la revista „Biserica Ortodoxă Română”.
Am avut prilejul ca să-l întâlnesc pe Părintele Arhim. Caliopie Georgescu, fostul stareț al Mânăstirii Lainici, la București, în seara zilei de 30 martie 1981. Aveam de lucru la Biblioteca Academiei și mă cazasem la căminul Patriarhiei. Îl cunoscusem pe Părintele Caliopie în perioada 1976-1977, când lucrasem împreună la Mitropolia Olteniei din Craiova. Mă apropiasem sufletește de dânsul, fiind un bătrânel foarte cumsecade, sfătos și plin de amintiri interesante din trecutul Bisericii și al țării.
În seara aceea mi-a vorbit despre Arhim. Iuliu Scriban și despre Gala Galaction. Cu Iuliu Scriban slujise ca preot. Inteligența lui Scriban era de-a dreptul uimitoare. Împreună cu episcopul Vartolomeu Stănescu al Olteniei, a mers la un congres într-o țară apuseană. A avut cel mai mare succes dintre toți participanții. Răspundea, de la tribuna congresului, fiecăruia în limba sa. Știa zece limbi să le vorbească fluent. I s-a acordat de trei ori mai mult timp decât celorlalți, fiindcă era o adevărată revelație pentru participanți. La acest congres l-ar fi întrebat mai mulți „- Ce ești tu în Biserica ta?” El a răspuns cu modestia care-l caracteriza: „- Ia, acolo, și eu un biet călugăr! M-a luat episcopul să-i car bagajele!”
În timpul primului război mondial fusese implicat într-o grupare de intelectuali, care promulgase o Citește restul acestei intrări »