Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 349 (1-15 mai)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! Hristos a înviat!

„Nu am om!”
Bolnavul de la scăldătoarea Siloamului aștepta de 38 de ani pe cineva să-l ajute să intre cel dintâi în apă. Nu mai avea părinți, frații – dacă-i avusese, erau căsătoriți, la casele lor, cu grijile și cu problemele lor, prietenii dispăruseră. Cu mai multe duminici în urmă întâlnisem un alt om paralizat, care a fost adus pe targă de patru oameni, fie că erau rude, fie că prieteni. Aceia se zbat pentru cel bolnav, trec peste toate considerentele, urcă pe acoperișul casei cu bolnavul pe targă, desfac acoperișul și coboară targa în fața Mântuitorului, care se afla la masă. Osteneala și curajul lor au fost răsplătite prin împlinirea cererii, respectiv vindecarea slăbănogului. În cazul de față, avem o altă situație. Bolnavul e singur, nu are pe nimeni apropiat. Zăcea culcat pe păturica lui, era călcat de picioarele celor ce se înghesuiau în jurul scăldătorii.

Sublime acorduri de Strauss

Gabriela Genţiana, Cristina, Teodor Groza

de Gabriela Genţiana GROZA

Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena are pentru mine și soțul meu o semnificație aparte. Ne-am cunoscut în București, când eram studenți, la 1 februarie 1964, și ne-am căsătorit după câteva luni, pe 21 mai, în zi sfântă. Anul acesta am împlinit 53 de ani de când suntem împreună. În această perioadă fiii noștri s-au căsătorit și are fiecare câte un urmaș. Ajunși la vârsta senectuții trăim printre semenii noștri cu credința că e vremea celor tineri să fie pe scena deschisă a vieții.

Oameni şi locuri de neuitat

Viorel Șerban

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Când am păşit prima oară pe străzile Clujului, am rămas puţin timp acolo. Speram să recâştig ceea ce pierdusem într-o clipă, dar pierderea s-a dovedit ireparabilă. Am ajuns, aşadar, într-un oraş moldav, Târgu Frumos, unde, călăuzit de doi dascăli, pe care îi port şi azi cu drag în suflet, profesorii: Nicolae Pipă şi Gheorghe Stan, am deprins metoda căpitanului de artilerie francez, de citire şi scriere nocturnă, codificată apoi genial de Louis Braille. Şi m-am întors la Cluj, această incomparabilă vatră de istorie europeană şi de memorie românească.

Blaga se stinsese de un an şi mai bine, dar paşii săi mai răsunau pe străzi, în frunzele copacilor şi-n sufletele oamenilor, glasul său mai răscolea mirabile seminţe. Scriitorul Ion Agârbiceanu, venerabilul preot greco-catolic, aflat la o vârstă înaintată, îşi trăia ultimul an de viaţă pe acest pământ.

Galeria cu amintiri

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

În galeria profesorilor ce m-au pregătit pentru marea luptă ce aveam să o dau cu viaţa la terminarea şcolii, printre cei cărora le port un deosebit respect, putând astăzi vorbi din păcate şi de o pioasă a lor amintire, figurează şi medicul balneolog Teodor Agârbiceanu, cel care m-a iniţiat, atât pe mine, cât şi pe alţii din numeroase promoţii, în tainele masajului.

Teodor Agârbiceanu a fost, alături de medicul balneolog profesor Marius Sturza, cel care a pregătit primele promoţii de masori la noi în ţară. Ambii le-au dat nevăzătorilor posibilitatea să lucreze în această frumoasă meserie, în care calitatea şi rezultatul muncii nu sunt cu nimic influenţate de lipsa vederii. Dimpotrivă, datorită simţului tactil mai dezvoltat, persoanele lipsite de vedere pot avea o mai bună prestaţie medicală, reuşind să depisteze diferite contracturi musculare ascunse, noduli şi alte iregularităţi ale organismului. Personal, am făcut parte din ultima promoţie de asistenţi medicali dusă în pregătire până la capăt de către distinsul medic. În luna ianuarie 1976, el avea să treacă în eternitate, răpus de cancer, la vârsta de 64 de ani. A fost fiul cunoscutului scriitor ardelean Ion Agârbiceanu şi fratele celebrului fizician Ion Marin Agârbiceanu, părintele laserului românesc.

Un cadou frumos

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Ziua, soarele verii arde cumplit în Bărăganul ialomiţean. Seara şi noaptea, ţânţarii cu bâzâitul lor ascuţit, ca nişte avioane în picaj, se reped asupra corpurilor umane şi înţeapă al dracului, cu acea „sculă minusculă”.

Aveam să fac cunoştinţă cu acea realitate a câmpiei. Eu, băiatul crescut la poalele Apusenilor, în vara lui 1973, când împreună cu bunii mei prieteni Cornel şi Nelu, poposeam în staţiunea balneoclimaterică Amara în căutarea unui loc de muncă, pentru două luni.

Pacienţii din staţiune erau în majoritate din ţară. Într-o perioadă, însă, staţiunea a avut şi un grup mic de evrei. Mulţi din acei evrei erau plecaţi din România prin preajma celui de-al Doilea Război Mondial, şi aceştia încă vorbeau destul de bine limba română. Erau însă şi câţiva din acel grup care nu ştiau decât idiş şi foarte puţine cuvinte în engleză.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 345 (1-15 martie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Glasul Pământului.
Am avut fericitul prilej de a participa la festivitatea de lansare a unei cărți de valoare, publicată de Domnul prof. Marius Arbănași din Turnu Severin, intitulată Toponimia submontană a Mehedințiului (Târgu Jiu, Editura Măiastra, 2016, 352 pag.). Este de fapt teza de doctorat a Domniei Sale.
La festivitate au participat personalități ale culturii mehedințene, public interesat de problemă și elevi. Au vorbit despre carte lingviști, alți filologi, istorici. Cum nu putea să lipsească martie din post, și subsemnatul a fost invitat să ia cuvântul, chiar dacă era un simplu preot rătăcit accidental printre oameni de cultură.
Dacă toți vorbitorii au lăudat autorul și cartea, subsemnatul a început prin a-l critica. Domnul prof. Marius Arbănași s-a dovedit a fi de modă veche. Cine mai lucrează azi la o teză de doctorat de la tinerețe până la bătrânețe? Cine mai are răbdarea și puterea de a străbate peste 140 de localități, de a sta de vorbă cu sute de oameni, de a pierde mii de ore în biblioteci și arhive, la masa de scris, încercând să descifreze taine pe care doar pământul le mai știe? Astăzi, în epoca lui copy-paste, nu se mai procedează astfel. Astăzi, când plagiatul este sport de performanță la români, o teză de doctorat se poate face într-o noapte. Sunt dezbateri grele, privind procentul obligatoriu de originalitate dintr-o teză de doctorat.

Ciobanul şi masajul

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

– Tu, încă nu sosiseşi la Amara. Cred că înainte cu o săptămână de venirea ta, avusese loc această întâmplare pe care vreau să v-o povestesc. Dacă mă gândesc bine, cred că ţie ţi-am povestit-o atunci când ai sosit la Amara, chiar dacă acum, poate, nu îţi mai aminteşti. Ina şi Maria, însă, nu au de unde să o cunoască.
– Nu îţi fă probleme. Chiar dacă am să o ştiu, îmi va face, cu siguranţă, plăcere să îmi mai amintesc de acele locuri şi de acele zile petrecute împreună. Deşi a durat numai o lună şederea mea la Amara, pot spune că a fost una din cele mai frumoase luni din viaţa mea. Eram pe atunci, cu toţii, foarte tineri… Tu şi cu Cornel, numai ce dăduserăţi bacalaureatul, iar eu, de-abia intram în anul patru de liceu…
– Da, ai dreptate, Nelule… Şi când te gândeşti că de atunci au trecut mai bine de treizeci de ani!… Dar hai să nu lăsăm vinul să se încălzească în pahare şi melancolia să ne cotropească cu totul.